Sofian Boghiu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
 
'''Sofian Boghiu''' (n. [[7 octombrie]] 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți; d. [[14 septembrie]] 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important [[duhovnic]] ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării "Rugului Aprins", motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.
 
'''Sofian Boghiu''' (n. [[7 octombrie]] 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți; d. [[14 septembrie]] 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important [[duhovnic]] ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării "Rugului Aprins", motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.
  
−
Serghei Boghiu, viitorul Părinte Sofian, a intrat ca frate la schitul Rughi – Soroca, în toamna anului 1926. Având o voce foarte frumoasa, a urmat scoala de cântareti bisericesi de la Manastirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 si 1932, dupa care a absolvit Seminarul monahal de la Manastirea Cernica (1940). A fost tuns în [[monahism]] la [[25 decembrie]] 1937, primind numele calugaresc de Sofian. Pe [[6 august]] 1939 a fost hirotonit [[diacon]], în catedrala din orasul Balti, de catre ÎPS Mitropolit Tit Simedrea.
+
==Viața==
 +
Serghei Boghiu, viitorul Părinte Sofian, a intrat ca frate la [[schit]]ul Rughi – Soroca, în toamna anului 1926. Având o voce foarte frumoasă, a urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932, după care a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica (1940). A fost tuns în [[monahism]] la [[25 decembrie]] 1937, primind numele [[călugăr]]esc de Sofian. Pe [[6 august]] 1939 a fost hirotonit [[diacon]], în catedrala din orașul Bălți, de către ÎPS Mitropolit [[Tit Simedrea]].
  
−
Dumnezeu s-a aratat foarte darnic cu Sofian si i-a dat si mestesugul picturii, în care s-a desavârsit dupa ce a urmat Academia de Arte Frumoase din Bucuresti (1940-1945). În intervalul 1942 – 1946, monahul Sofian a facut si Facultatea de Teologie din Bucuresti. Iar în 1945 a fost hirotonit preot pe seama mânastirii Antim din Bucuresti. A fost unul dintre participantii cei mai cunoscuti la întâlnirile culturalo-duhovnicesti ale miscarii Rugul Aprins de la Manastirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox si ale intelectualitatii crestine laice), între anii 1945-1950.
+
[[Dumnezeu]] s-a arătat foarte darnic cu Sofian și i-a dat și meșteșugul picturii, în care s-a desăvârșit după ce a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În intervalul 1942 – 1946, [[monah]]ul Sofian a făcut și Facultatea de Teologie din București. Iar în 1945 a fost hirotonit [[preot]] pe seama mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile culturalo-duhovnicești ale mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice), între anii 1945-1950.
  
−
La 15 iunie 1950 a fost numit staret al Manastirii Antim, iar între 1954 si 1958 a staretit Manastirea Plumbuita din Bucuresti. A pictat mai multe biserici si a fost câtiva ani profesor la Seminarul Monahal din Manastirea Neamt.
+
La [[15 iunie]] 1950 a fost numit [[stareț]] al Mănăstirii Antim, iar între 1954 și 1958 a stărețit Mănăstirea Plumbuita din București. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal din Mănăstirea Neamț.
  
−
Arestat în anul 1958, sub acuzatia "de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistica dusmanoasa în cadrul organizatiei Rugul Aprins", parintele Sofian a fost condamnat la 16 ani de munca silnica, din care a suferit sase, în anul 1964 fiind eliberat în urma decretului general de gratiere. Dupa ’89, despre patimirea sa în temnita, parintele Sofian spunea: "Daca pot zice asa, mi-a placut în închisoare s...t Era bine acolo. Mult mai bine decât aici, în asa-zisa noastra libertate. Te puteai concentra s...t Nimic nu te distragea de la Dumnezeu. Pe când afara... câte probleme!"
+
Arestat în anul 1958, sub acuzația "de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă în cadrul organizației Rugul Aprins", părintele Sofian a fost condamnat la 16 ani de muncă silnică, din care a suferit șase, în anul 1964 fiind eliberat în urma decretului general de grațiere. După ’89, despre pătimirea sa în temniță, părintele Sofian spunea: "Dacă pot zice așa, mi-a plăcut în închisoare (...) Era bine acolo. Mult mai bine decât aici, în așa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra (...) Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară... câte probleme!"
  
−
Dupa trei ani de la eliberare a revenit la Manastirea Antim, unde a ramas pâna la sfârsitul vietii sale pamântesti. Pâna în 1998, când a fost doborât la pat de boala, a format din scaunul de spovedanie, cu rabdare, pricepere si tact de bijutier al sufletelor, sute de ucenici. Aceasta i-a adus supranumele de "Apostolul Bucurestilor".
+
După trei ani de la eliberare a revenit la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești. Până în 1998, când a fost doborât la pat de boală, a format din scaunul de [[spovedanie]], cu răbdare, pricepere și tact de bijutier al sufletelor, sute de [[ucenic]]i. Aceasta i-a adus supranumele de "Apostolul Bucureștilor".
  
−
Parintele Sofian Boghiu a trecut la cele vesnice sâmbata, 14 septembrie 2002, si a fost înmormântat la Manastirea Caldarusani, unde el însusi îsi alesese din vreme locul de îngropaciune.
+
Părintele Sofian Boghiu a trecut la cele veșnice sâmbătă, [[14 septembrie]] 2002, și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși își alesese din vreme locul de îngropăciune.
  
−
Iata ce spunea un alt mare preot al românilor, Arhimandrit Ioanichie Balan, în 1997, despre parintele Sofian: "O personalitate duhovniceasca remarcabila, unanim recunoscuta, care face cinste monahismului românesc si Bisericii lui Hristos, în sânul careia slujeste. Prea Cuviosia Sa este cunoscut si apreciat în chip deosebit prin trei calitati sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu: pictor bisericesc consacrat, duhovnic si povatuitor de suflete iscusit, cântaret de vocatie. Sfintia Sa a fost ales din nastere pentru Biserica, pentru a marturisi adevarul evanghelic prin cuvânt si culoare, prin fii duhovnicesti si icoane. Sa împodobesti biserici cu icoane frumos gândite si realizate si sa faci din sufletele credinciosilor biserici vii, icoane duhovnicesti ale faptelor bune, ale dragostei si smereniei, în care sa se imprime chipul blând si smerit al lui Hristos. Sa restaurezi icoane vechi pretioase si sa restaurezi suflete omenesti pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce. Iata vocatia si rostul Arhimandritului Sofian pe pamânt… Am mai putea adauga la portretul sau sufletesc blândetea rara care îl caracterizeaza, modestia, calmul, îndelunga rabdare si cultura teologica acumulata".
+
Iată ce spunea un alt mare preot al românilor, arhimandritul Ioanichie Bălan, în 1997, despre părintele Sofian: "O personalitate duhovnicească remarcabilă, unanim recunoscută, care face cinste monahismului românesc și Bisericii lui Hristos, în sânul căreia slujește. Prea Cuvioșia Sa este cunoscut și apreciat în chip deosebit prin trei calități sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu: pictor bisericesc consacrat, duhovnic și povățuitor de suflete iscusit, cântăreț de vocație. Sfinția Sa a fost ales din naștere pentru Biserică, pentru a mărturisi adevărul evanghelic prin cuvânt și culoare, prin fii duhovnicești și icoane. Sa împodobești biserici cu icoane frumos gândite și realizate și să faci din sufletele credincioșilor biserici vii, icoane duhovnicești ale faptelor bune, ale dragostei și smereniei, în care să se imprime chipul blând și smerit al lui Hristos. Să restaurezi icoane vechi prețioase și să restaurezi suflete omenești pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce. Iată vocația și rostul Arhimandritului Sofian pe pământ… Am mai putea adăuga la portretul sau sufletesc blândețea rară care îl caracterizează, modestia, calmul, îndelunga răbdare și cultura teologică acumulată".
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 22 noiembrie 2010 22:57

Sofian Boghiu (n. 7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, județul Bălți; d. 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim) a fost un important duhovnic ortodox și pictor bisericesc român. A fost membru al mișcării "Rugului Aprins", motiv pentru care a fost deținut politic între 1958-1964.

Viața

Serghei Boghiu, viitorul Părinte Sofian, a intrat ca frate la schitul Rughi – Soroca, în toamna anului 1926. Având o voce foarte frumoasă, a urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932, după care a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica (1940). A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, primind numele călugăresc de Sofian. Pe 6 august 1939 a fost hirotonit diacon, în catedrala din orașul Bălți, de către ÎPS Mitropolit Tit Simedrea.

Dumnezeu s-a arătat foarte darnic cu Sofian și i-a dat și meșteșugul picturii, în care s-a desăvârșit după ce a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În intervalul 1942 – 1946, monahul Sofian a făcut și Facultatea de Teologie din București. Iar în 1945 a fost hirotonit preot pe seama mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile culturalo-duhovnicești ale mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice), între anii 1945-1950.

La 15 iunie 1950 a fost numit stareț al Mănăstirii Antim, iar între 1954 și 1958 a stărețit Mănăstirea Plumbuita din București. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal din Mănăstirea Neamț.

Arestat în anul 1958, sub acuzația "de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă în cadrul organizației Rugul Aprins", părintele Sofian a fost condamnat la 16 ani de muncă silnică, din care a suferit șase, în anul 1964 fiind eliberat în urma decretului general de grațiere. După ’89, despre pătimirea sa în temniță, părintele Sofian spunea: "Dacă pot zice așa, mi-a plăcut în închisoare (...) Era bine acolo. Mult mai bine decât aici, în așa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra (...) Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară... câte probleme!"

După trei ani de la eliberare a revenit la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești. Până în 1998, când a fost doborât la pat de boală, a format din scaunul de spovedanie, cu răbdare, pricepere și tact de bijutier al sufletelor, sute de ucenici. Aceasta i-a adus supranumele de "Apostolul Bucureștilor".

Părintele Sofian Boghiu a trecut la cele veșnice sâmbătă, 14 septembrie 2002, și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși își alesese din vreme locul de îngropăciune.

Iată ce spunea un alt mare preot al românilor, arhimandritul Ioanichie Bălan, în 1997, despre părintele Sofian: "O personalitate duhovnicească remarcabilă, unanim recunoscută, care face cinste monahismului românesc și Bisericii lui Hristos, în sânul căreia slujește. Prea Cuvioșia Sa este cunoscut și apreciat în chip deosebit prin trei calități sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu: pictor bisericesc consacrat, duhovnic și povățuitor de suflete iscusit, cântăreț de vocație. Sfinția Sa a fost ales din naștere pentru Biserică, pentru a mărturisi adevărul evanghelic prin cuvânt și culoare, prin fii duhovnicești și icoane. Sa împodobești biserici cu icoane frumos gândite și realizate și să faci din sufletele credincioșilor biserici vii, icoane duhovnicești ale faptelor bune, ale dragostei și smereniei, în care să se imprime chipul blând și smerit al lui Hristos. Să restaurezi icoane vechi prețioase și să restaurezi suflete omenești pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce. Iată vocația și rostul Arhimandritului Sofian pe pământ… Am mai putea adăuga la portretul sau sufletesc blândețea rară care îl caracterizează, modestia, calmul, îndelunga răbdare și cultura teologică acumulată".

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sofian_Boghiu&oldid=20622”