Sobor

Termenul de origine slavonă sobor („adunați împreună”, synaxis în grecește) se poate referi la următoarele:

• În general, orice adunare a credincioșilor sau clerului Bisericii Ortodoxe pentru scopuri liturgice sau administrative, cum ar fi un sinod sau o slujbă; exemple concrete:
  • o slujbă în sobor este o slujbă la care slujesc mai mulți clerici;
  • soborul mănăstirii este întreaga obște a mănăstirii adunată/ convocată;
  • în Biserica Ortodoxă Rusă, soborul este o adunare de cler și laici împreună, sau un sinod la care participă și laici/ mireni.

• Mai specific, în limba liturgică, o adunare pentru Sfânta Liturghie într-o zi de după o sărbătoare mare în onoarea sfinților implicați în sărbătoarea de dinainte (de exemplu: în 26 decembrie, ziua de după Nașterea Domnului este Soborul Maicii Domnului).

• În slavonă, catedralele mai sunt numite și soboare.

Derivate

În limba română bisericească, sobor a mai dat și derivatele:

• „sobornicesc” - întemeiat pe hotărârile sinoadelor ecumenice;
• „sobornicească” - este traducerea (inexactă) în Crez în limba română a grecescului katholiki (care are în principal sensul de „deplinătate a credinței”);
• „sobornicitate” - sobornicitatea este o însușire a Bisericii prin care se arată că este destinată să cuprindă toată lumea.

A se vedea și

• Sinod
• Eclesiologie