Modificări

'''Smirna''', alături de [[tămâie]], este tot o jertfă a naturii, adusă lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă, cu mult mai fin şi și mai subtil decât cel de tămâie, mângâie pe tot omul ce stă în [[Biserică]], aşteptând așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul [[IisusHristos]] Hristos. În slujbele Bisericii de Răsărit, totul se aduce înapoi Dăruitorului, sunetul şi și culoarea, mirosul şi și gustul, lemnul, piatra şi și aurul. În slujbele creştinilorcreștinilor, aceştia aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.

Cu toţii toți am auzit de tămâie, însă nu şi și de smirnă. Pe scurt, smirnă este un produs superior tămâiei, având o culoare galben închis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de plăcut. Ca şi și tămâia, încă din vechime, smirnă constituie unul din darurile preţioase prețioase care se puteau face cuiva. Smirna este în tradiţia tradiția multor popoare creştine creștine simbolul cuminţenieicumințeniei, înfrânării şi și [[înţelepciuneaînțelepciunea|înţelepciuniiînțelepciunii]]. Chiar în tradiţia tradiția româneasca există expresii de genul: "Să „Să stai cuminte smirnă" smirnă” sau "a „a tăcut smirnă"smirnă”, care ilustrează foarte bine valenţele valențele psiho-spirituale cu care este investita această răşinărășină, adusă de pe tărâmurile pe care a păşit pășit Mântuitorul Iisus, împreună cu [[apostol]]ii Săi. [[Rugăciunea]] rostită de [[preot]], în momentul în care binecuvântează smirnă, este bine-cunoscuta rugăciune rostită și la tămâie. Aceasta este atât de cuprinzătoare, încât am putea începe și termina doar cu aceasta. „Tămâie iți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”

Smirna este o substanţă răşinoasăsubstanță rășinoasă, obţinută obținută prin aceeaşi aceeași metodă ca şi și tămâia: crestarea unor arbuşti arbuști exotici din ''Familia Stryaccea'', numiţi "numiți ''Styrax Benzoin"'', "''Styrax macrothyrsus"'', "''Styrax paralleloneurus"'', "''Styrax tokinozis"''. Pliniu compară arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemănă cu salcâmul. Unii naturalişti naturaliști numesc arborele care dă smirnă ''Balsamodendron Myrrha''.  Copăceii exotici din care iese smirnă pot ajunge până la înălţimea înălțimea de 4-5 4–5 metri. Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul creşti şi crește și în Siria şi și Palestina, în Arhipelagul Indonezian şi și Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirnă se numără, încă şi și astăzi, Yemenul şi și Etiopia. La sfârșitul lunii august, încep să apară flori albe și verzi, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat și, în urma acestei „operații”, se va scurge o rășină galbenă, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va închide la culoare și va fi culeasă în timpul lunilor de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întărește, în contact cu aerul, devenind un produs tare căutat și scump, atât în cultul religios, cât și în industria farmaceutică și parfumerie. Cuvântul ''smirnă'' își trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi, care înseamnă ''a fi amar''. Potrivit acestui sens, smirna este cu adevărat o substanță tare amară, de altfel, ca mai toate rășinoasele. Având inițial o culoare galben deschisă. Odată cu solidificarea acesteia ea capătă o culoare roșiatică-brună. Prin ardere, smirna degajă un minunat miros, acesta conținând mulți vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică. Smirna este mult apreciată și în industria farmaceutică. Smirnă este un antiinflamator al căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-și, simultan, și trupul. Ea mai este folosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, antiseptice, astringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală, astenie; stări de neliniște, agitație psihică, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli (infecții respiratorii); circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci). == Smirna și locul acesteia în cultul creștin ==Smirna este adesea pomenită în [[Sfânta Scriptură]], cu precădere însă în [[Vechiul Testament]]. Dintre locurile în care este pomenită aceasta, le aducem ca mărturie pe următoarele: „Cine-i acel ce din pustiu se-nalță ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir?”<ref>Cântarea Cântărilor 3, 6</ref> „Apoi s-au așezat să mănânce. Și dacă și-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiți venea de la Galaad, avându-și ei cămilele încărcate cu tămâie și balsam și smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt.” <ref>Facerea 37, 25</ref> Iuda și Israelul făceau negoț cu smirnă și primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn și balsam, după cum aflăm din cartea lui [[Cartea profetului Iezechiel|Iezechiel]]. (27, 17) Sfântul Evanghelist [[Apostolul Matei|Matei]] ne spune că smirna, alături de aur și de tămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-au adus Mântuitorului la naștere: „Și, intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s-au închinat; și deschizându-și visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.”<ref>Matei 2, 11</ref> [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] a folosit smirnă, amestecată fiind cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: „Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă și aloe.”<ref>Ioan 19, 39</ref>

La sfârşitul Smirna aduce aminte de jertfa curată pe care omul trebuie să o aducă lui august, încep Dumnezeu. Omul trebuie să apară flori albe şi verzimoară lumii acesteia, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat şipline de amărăciunea [[păcat]]elor, în urma acestei operaţiiși să devină duhovnicesc, spre a se va scurge o răşină galbenă, care se va usca pe trunchiul arboreluiînălța la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Se va închide la culoare şi va fi culeasă în timpul lunilor Alături de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întăreşte, în contact cu aerul, devenind un produs tare căutat şi scump, atât în cultul religiostămâie, cât şi smirnă intră și ea în industria farmaceutică şi parfumeriecompoziția Sfântului și Marelui [[Mir]].

Smirna este mult apreciată şi în industria farmaceutică. Smirnă este antiinflamatoare a căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-şi, simultan, şi trupul. Ea mai este folosită şi ca produs cu proprietăţi antioxidante, antiseptice, astringente, sedative şi expectorante. Afecţiuni pentru care se recomandă: guturai, gripă, bronşita; oboseală, astenie; stări de nelinişte, agitaţie psihică, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli (infecţii respiratorii); circulaţie periferică deficitară (mâini şi picioare reci)== Smirna şi locul acesteia în cultul creştin ==Smirna este adesea pomenită în [[Sfânta Scriptură]], cu precădere însă în [[Vechiul Testament]]. Dintre locurile în care este pomenită aceasta, le aducem ca mărturie pe următoarele: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalţă ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă şi tămâie, din arta făcătorilor de mir?" (Cântarea Cântărilor 3, 6) "Apoi s-au aşezat să mănânce. Şi dacă şi-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiţi venea de la Galaad, avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt". (Facerea 37, 25) Iuda şi Israelul făceau negoţ cu smirnă şi primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn şi balsam, după cum aflăm din cartea lui [[Iezechiel]] (27,17).Sfântul Evanghelist [[apostolul Matei|Matei]] ne spune că smirna, alături de aur şi de tămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-au adus Mântuitorului la naştereCategorie: "Şi, intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă." (Matei 2, 11). [[Dreptul Nicodim|NicodimObiecte liturgice]] a folosit smirnă, amestecată fiind cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: "Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă şi aloe." (Ioan 19, 39).

Smirna aduce aminte de jertfa curată pe care omul trebuie să o aducă lui Dumnezeu. Omul trebuie să moară lumii acesteia, pline de amărăciunea [[păcat]]elor, şi să devină duhovnicesc, spre a se înălţa la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alături de tămâie, smirnă intră şi ea în compoziţia Sfântului şi Marelui Mir.en:[[Imagine:smirna-(1).jpg]]:[[Imagine:smirna-(2).jpg]]:[[Media:[[Media:Exemplu.oggMyrrh]]