Smirnă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Smirna, alaturi de tamaie, este tot o jertfa a naturii, adusa lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirna, cu mult mai fin si mai subtil decat cel de tamaie, mangaie pe ...)
 
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Smirna, alaturi de tamaie, este tot o jertfa a naturii, adusa lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirna, cu mult mai fin si mai subtil decat cel de tamaie, mangaie pe tot omul ce sta in Biserica, asteptand cu evlavie odihna promisa de Mantuitorul Iisus Hristos. In slujbele Bisericii de Rasarit, totul se aduce inapoi Daruitorului, sunetul si culoarea, mirosul si gustul, lemnul, piatra si aurul. In slujbele crestinilor, acestia intorc toate Celui care le-a daruit mai intai.
+
'''Smirna''', alături de [[tămâie]], este tot o jertfă a naturii, adusă lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă, cu mult mai fin și mai subtil decât cel de tămâie, mângâie pe tot omul ce stă în [[Biserică]], așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul [[Iisus Hristos]]. În slujbele Bisericii de Răsărit, totul se aduce înapoi Dăruitorului, sunetul și culoarea, mirosul și gustul, lemnul, piatra și aurul. În slujbele creștinilor, aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.
  
Cu totii am auzit de tamaie, insa nu si de smirna. Pe scurt, smirna este un produs superior tamaiei, avand o culoare galben inchis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de placut. Ca si tamaia, inca din vechime, smirna constituie unul din darurile pretioase care se puteau face cuiva.                                           [[Imagine:smirna-(1).jpg]]
+
Cu toți am auzit de tămâie, însă nu și de smirnă. Pe scurt, smirnă este un produs superior tămâiei, având o culoare galben închis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de plăcut. Ca și tămâia, încă din vechime, smirnă constituie unul din darurile prețioase care se puteau face cuiva.
  
----
+
Smirna este în tradiția multor popoare creștine simbolul cumințeniei, înfrânării și [[înțelepciunea|înțelepciunii]]. Chiar în tradiția româneasca există expresii de genul: „Să stai cuminte smirnă” sau „a tăcut smirnă”, care ilustrează foarte bine valențele psiho-spirituale cu care este investita această rășină, adusă de pe tărâmurile pe care a pășit Mântuitorul Iisus, împreună cu [[apostol]]ii Săi.
Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "a tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Mantuitorul Iisus, impreuna cu apostolii Sai.
 
  
Rugaciunea rostita de preot, in momentul in care binecuvinteaza smirna, este binecunoscuta rugaciune rostita si la tamaie. Aceasta este atat de cuprinzatoare, incat am putea incepe si termina doar cu aceasta. "Tamaie iti aducem Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o in jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Preasfantului Tau Duh."
+
[[Rugăciunea]] rostită de [[preot]], în momentul în care binecuvântează smirnă, este bine-cunoscuta rugăciune rostită și la tămâie. Aceasta este atât de cuprinzătoare, încât am putea începe și termina doar cu aceasta. „Tămâie iți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.
  
Ce este smirna ?
+
==Ce este smirna ==
 +
Smirna este o substanță rășinoasă, obținută prin aceeași metodă ca și tămâia: crestarea unor arbuști exotici din ''Familia Stryaccea'', numiți ''Styrax Benzoin'', ''Styrax macrothyrsus'', ''Styrax paralleloneurus'', ''Styrax tokinozis''. Pliniu compară arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemănă cu salcâmul. Unii naturaliști numesc arborele care dă smirnă ''Balsamodendron Myrrha''.
  
Smirna este o substanta rasinoasa, obtinuta prin aceeasi metoda ca si tamaia: crestarea unor arbusti exotici din Familia Stryaccea, numiti "Styrax Benzoin", "Styrax macrothyrsus", "Styrax paralleloneurus", "Styrax tokinozis". Pliniu compara arborele de smirna cu ienuparul, iar Discoride il asemana cu salcamul. Unii naturalisti numesc arborele care da smirna Balsamodendron Myrrha. Copaceii exotici din care iese smirna pot ajunge pana la inaltimea de 4-5 metri. Arbustul mai este raspandit in Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul cresti si in Siria si Palestina, in Arhipelagul Indonezian si Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirna se numara, inca si astazi, Yemenul si Etiopia.
+
Copăceii exotici din care iese smirnă pot ajunge până la înălțimea de 4–5 metri. Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul crește și în Siria și Palestina, în Arhipelagul Indonezian și Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirnă se numără, încă și astăzi, Yemenul și Etiopia.
  
                                                              [[Imagine:smirna-(2).jpg]]
+
La sfârșitul lunii august, încep să apară flori albe și verzi, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat și, în urma acestei „operații”, se va scurge o rășină galbenă, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va închide la culoare și va fi culeasă în timpul lunilor de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întărește, în contact cu aerul, devenind un produs tare căutat și scump, atât în cultul religios, cât și în industria farmaceutică și parfumerie.
La sfarsitul lui august, incep sa apara flori albe si verzi, iar in trunchiul arborelui se formeaza noduri. El este atunci incizat si, in urma acestei operatii, se va scurge o rasina galbena, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va inchide la culoare si va fi culeasa in timpul lunilor de vara. Ceea ce se scurge din coaja acestora se intareste, in contact cu aerul, devenind un produs tare cautat si scump, atat in cultul religios, cat si in industria farmaceutica si parfumerie.
 
  
Cuvantul "smirna" isi trage originea dintr-un cuvant ebraic vechi, care inseamna "a fi amar". Potrivit acestui sens, smirna este cu adevarat o substanta tare amara, de altfel, ca mai toate rasinoasele. Avand initial o culoare galben deschisa, odata cu solidificarea acesteia, ea capata o culoare rosiatica-bruna. Prin ardere, smirna degaja un minunat miros, acesta continand multi vapori de acid benzoic, component cu actiune farmaceutica.
+
Cuvântul ''smirnă'' își trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi, care înseamnă ''a fi amar''. Potrivit acestui sens, smirna este cu adevărat o substanță tare amară, de altfel, ca mai toate rășinoasele. Având inițial o culoare galben deschisă. Odată cu solidificarea acesteia ea capătă o culoare roșiatică-brună. Prin ardere, smirna degajă un minunat miros, acesta conținând mulți vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică.
  
mirna este mult apreciata si in industria farmaceutica. Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii, cei ce se bucura de mirosul de smirna ajutandu-si, simultan, si trupul. Ea mai este folosita si ca produs cu proprietati antioxidante, antiseptice, astringente, sedative si expectorante. Afectiuni pentru care se recomanda: guturai, gripa, bronsita; oboseala, astenie; stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la raceli (infectii respiratorii); circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci).[[Media:[[Media:Exemplu.ogg]]
+
Smirna este mult apreciată și în industria farmaceutică. Smirnă este un antiinflamator al căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-și, simultan, și trupul. Ea mai este folosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, antiseptice, astringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală, astenie; stări de neliniște, agitație psihică, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli (infecții respiratorii); circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci).
== Smirna si locul acesteia in cultul cresin ==
 
Smirna este adesea pomenita in Sfanta Scriptura, cu precadere insa in Vechiul Testament. Dintre locurile in care este pomenita aceasta, le aducem ca marturie pe urmatoarele: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalta ca o coloana fumeganda, amestec viu de smirna si tamaie, din arta facatorilor de mir?" (Cantarea Cantarilor 3, 6) "Apoi s-au asezat sa manance. Si daca si-au ridicat privirea, iata ca o caravana de ismailiti venea de la Galaad, avandu-si ei camilele incarcate cu tamaie si balsam si smirna, pe care mergeau sa le descarce in Egipt". (Facerea 37, 25) Iuda si Israelul faceau negot cu smirna si primeau in schimb grau, ceara, miere, untdelemn si balsam, dupa cum aflam din cartea lui Iezechiel (27,17).
 
  
Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca smirna, alaturi de aur si de tamaie, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mantuitorului la Nastere: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna." (Matei 2, 11). Nicodim a folosit smirna, amestecata fiind cu alte arome, la imbalsamarea trupului lui Iisus: "Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la 100 de litre de amestec de smirna si aloe." (Ioan 19, 39).
+
== Smirna și locul acesteia în cultul creștin ==
 +
Smirna este adesea pomenită în [[Sfânta Scriptură]], cu precădere însă în [[Vechiul Testament]]. Dintre locurile în care este pomenită aceasta, le aducem ca mărturie pe următoarele: „Cine-i acel ce din pustiu se-nalță ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir?”<ref>Cântarea Cântărilor 3, 6</ref> „Apoi s-au așezat să mănânce. Și dacă și-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiți venea de la Galaad, avându-și ei cămilele încărcate cu tămâie și balsam și smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt.” <ref>Facerea 37, 25</ref> Iuda și Israelul făceau negoț cu smirnă și primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn și balsam, după cum aflăm din cartea lui [[Cartea profetului Iezechiel|Iezechiel]]. (27, 17)
  
   
+
Sfântul Evanghelist [[Apostolul Matei|Matei]] ne spune că smirna, alături de aur și de tămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-au adus Mântuitorului la naștere: „Și, intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s-au închinat; și deschizându-și visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.”<ref>Matei 2, 11</ref> [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] a folosit smirnă, amestecată fiind cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: „Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă și aloe.”<ref>Ioan 19, 39</ref>
  
Smirna aduce aminte de jertfa curata pe care omul trebuie sa o aduca lui Dumnezeu. Omul trebuie sa moara lumii acesteia, pline de amaraciunea pacatelor, si sa devina duhovnicesc, spre a se inalta la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alaturi de tamaie, smirna intra si ea in compozitia Sfantului si Marelui Mir.
+
Smirna aduce aminte de jertfa curată pe care omul trebuie o aducă lui Dumnezeu. Omul trebuie să moară lumii acesteia, pline de amărăciunea [[păcat]]elor, și să devină duhovnicesc, spre a se înălța la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alături de tămâie, smirnă intră și ea în compoziția Sfântului și Marelui [[Mir]].
 +
 
 +
==Note==
 +
<references />
 +
 
 +
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 +
 
 +
[[en:Myrrh]]

Versiunea curentă din 21 decembrie 2020 12:50

Smirna, alături de tămâie, este tot o jertfă a naturii, adusă lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă, cu mult mai fin și mai subtil decât cel de tămâie, mângâie pe tot omul ce stă în Biserică, așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul Iisus Hristos. În slujbele Bisericii de Răsărit, totul se aduce înapoi Dăruitorului, sunetul și culoarea, mirosul și gustul, lemnul, piatra și aurul. În slujbele creștinilor, aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.

Cu toți am auzit de tămâie, însă nu și de smirnă. Pe scurt, smirnă este un produs superior tămâiei, având o culoare galben închis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de plăcut. Ca și tămâia, încă din vechime, smirnă constituie unul din darurile prețioase care se puteau face cuiva.

Smirna este în tradiția multor popoare creștine simbolul cumințeniei, înfrânării și înțelepciunii. Chiar în tradiția româneasca există expresii de genul: „Să stai cuminte smirnă” sau „a tăcut smirnă”, care ilustrează foarte bine valențele psiho-spirituale cu care este investita această rășină, adusă de pe tărâmurile pe care a pășit Mântuitorul Iisus, împreună cu apostolii Săi.

Rugăciunea rostită de preot, în momentul în care binecuvântează smirnă, este bine-cunoscuta rugăciune rostită și la tămâie. Aceasta este atât de cuprinzătoare, încât am putea începe și termina doar cu aceasta. „Tămâie iți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”

Ce este smirna

Smirna este o substanță rășinoasă, obținută prin aceeași metodă ca și tămâia: crestarea unor arbuști exotici din Familia Stryaccea, numiți Styrax Benzoin, Styrax macrothyrsus, Styrax paralleloneurus, Styrax tokinozis. Pliniu compară arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemănă cu salcâmul. Unii naturaliști numesc arborele care dă smirnă Balsamodendron Myrrha.

Copăceii exotici din care iese smirnă pot ajunge până la înălțimea de 4–5 metri. Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul crește și în Siria și Palestina, în Arhipelagul Indonezian și Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirnă se numără, încă și astăzi, Yemenul și Etiopia.

La sfârșitul lunii august, încep să apară flori albe și verzi, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat și, în urma acestei „operații”, se va scurge o rășină galbenă, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va închide la culoare și va fi culeasă în timpul lunilor de vară. Ceea ce se scurge din coaja acestora se întărește, în contact cu aerul, devenind un produs tare căutat și scump, atât în cultul religios, cât și în industria farmaceutică și parfumerie.

Cuvântul smirnă își trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi, care înseamnă a fi amar. Potrivit acestui sens, smirna este cu adevărat o substanță tare amară, de altfel, ca mai toate rășinoasele. Având inițial o culoare galben deschisă. Odată cu solidificarea acesteia ea capătă o culoare roșiatică-brună. Prin ardere, smirna degajă un minunat miros, acesta conținând mulți vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică.

Smirna este mult apreciată și în industria farmaceutică. Smirnă este un antiinflamator al căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-și, simultan, și trupul. Ea mai este folosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, antiseptice, astringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală, astenie; stări de neliniște, agitație psihică, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli (infecții respiratorii); circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci).

Smirna și locul acesteia în cultul creștin

Smirna este adesea pomenită în Sfânta Scriptură, cu precădere însă în Vechiul Testament. Dintre locurile în care este pomenită aceasta, le aducem ca mărturie pe următoarele: „Cine-i acel ce din pustiu se-nalță ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir?”[1] „Apoi s-au așezat să mănânce. Și dacă și-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiți venea de la Galaad, avându-și ei cămilele încărcate cu tămâie și balsam și smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt.” [2] Iuda și Israelul făceau negoț cu smirnă și primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn și balsam, după cum aflăm din cartea lui Iezechiel. (27, 17)

Sfântul Evanghelist Matei ne spune că smirna, alături de aur și de tămâie, a fost unul din darurile pe care magii l-au adus Mântuitorului la naștere: „Și, intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s-au închinat; și deschizându-și visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.”[3] Nicodim a folosit smirnă, amestecată fiind cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: „Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă și aloe.”[4]

Smirna aduce aminte de jertfa curată pe care omul trebuie să o aducă lui Dumnezeu. Omul trebuie să moară lumii acesteia, pline de amărăciunea păcatelor, și să devină duhovnicesc, spre a se înălța la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alături de tămâie, smirnă intră și ea în compoziția Sfântului și Marelui Mir.

Note

  1. Cântarea Cântărilor 3, 6
  2. Facerea 37, 25
  3. Matei 2, 11
  4. Ioan 19, 39