Smerenia: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Smerenia în fragmente biblice)
m (Formatarea redirecționării)
 
(Nu s-au afișat 25 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
+
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|260px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], sec. XV]]
 
{{Spiritualitate didactică}}
 
{{Spiritualitate didactică}}
'''Smerenia''' este o virtute fundamentală opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte, care se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul David, Fecioara Maria, apostolul Pavel şi modelul suprem, Iisus). Smerenia  trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi.
+
'''Smerenia''' este o [[virtuţi|virtute]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia]] oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul [[David]], [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel]] şi modelul suprem, [[Iisus]]). Smerenia  trebuie să fie podoaba tuturor, [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, [[sărăcia|săraci]] sau bogaţi.
  
 
==Smerenia în Biblie==
 
==Smerenia în Biblie==
 
===Smerenia în Biblie (rezumat)===
 
===Smerenia în Biblie (rezumat)===
 
====Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte====
 
====Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte====
Iisus mustră aspru pe [[cărturari]] şi [[farisei]], denunţând ipocrizia, răutatea, [[indiferenţa]], şi alergarea la [[slava]] deşartă a acestora. [[Iisus]] îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume [[Hristos]], şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită.<ref>Mt23.1-12</ref>
+
Iisus mustră aspru pe [[cărturari]] şi [[farisei]], denunţând ipocrizia, răutatea, [[nepăsarea]], şi alergarea la [[mândria|slava deşartă]] a acestora. [[Iisus]] îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume Hristos şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită. ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 23,1-12]).
  
 
====Smerenia împotriva egoismului====
 
====Smerenia împotriva egoismului====
Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-pe oricare altul mai presus decât pe el însuşi.<ref>Flp2.3-4</ref>
+
Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine (Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#3-4 2,3-4]).
 
====Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare====  
 
====Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare====  
Văzând că unii [[mândria|se credeau neprihăniţi]] şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune [[pilda vameşului şi fariseului]] arătându-le că o [[rugăciune]] smerită îndreaptă omul mai mult decât [[rugăciune]]a omului corect, dar [[mândria|mândru]], care se îndreptăţeşte pe sine.<ref>Lc18.9-14</ref>
+
Văzând că unii se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune [[pilda vameşului şi fariseului]], arătându-le că o [[rugăciune]] smerită îndreaptă omul mai mult decât rugăciunea omului corect, dar mândru, care se îndreptăţeşte pe sine. ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18,9-14]).
  
 
====Smerenia copiilor====
 
====Smerenia copiilor====
Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în [[împărăţia cerurilor]], Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la [[Dumnezeu]] şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.<ref>Mt18.1-4-7</ref>
+
Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în [[Împărăţia Cerurilor|împărăţia cerurilor]], Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la [[Dumnezeu]] şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor (Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=18 18,1-7]).
  
 
====Smerenia înţeleaptă====
 
====Smerenia înţeleaptă====
Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază.<ref>Mt23.12</ref>
+
Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază (Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23#12 23,12]).
 +
 
 
====Beneficiile smereniei====
 
====Beneficiile smereniei====
Dumnezeu este cu cu omul zdrobit şi smerit, ca să învioreze duhurile smerite, şi să îmbărbăteze inimile zdrobite”<ref>Is57.15</ref>Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi”.<ref>2Cor7.6</ref> Cei smeriţi capătă [[har]]<ref>Prov3.34, Iac4.6</ref>, [[înţelepciunea|înţelepciune]]<ref>Prov11.2</ref>, cinste<ref>Prov29.23</ref> şi cunoştinţa căii Domnului<ref>Ps25.9</ref> şi, în scurtă vreme,(după [[judecată]]) bogăţie (bogăţia spirituală a [[rai]]ului)<ref> Prov22.4</ref>, [[slavă]]<ref>Prov15.33, Prov18.12, Prov22.4</ref>, [[viaţă veşnică]] <ref>Prov22.4</ref>, [[mântuire]] <ref>Ps18.27, Prov16.19</ref>
+
Dumnezeu îi spune profetului [[Isaia]] că este "cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă" (Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=57#15 57,15]). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi” (II Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=7#6 7,6]). Cei smeriţi capătă [[har]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=3#34 3,34], [[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=30&cap=3#6 4,6]), [[înţelepciunea|înţelepciune]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=11#2 11,2]), cinste (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=29#23 29,23]) şi cunoaşterea căii Domnului ([[Psaltirea|Psalmi]] 25.9 http://www.biblegateway.com/passage/?search=Psalmi%2025.9&version=RMNN) şi, în scurtă vreme,(după [[judecată]]) bogăţie (bogăţia spirituală a [[rai]]ului) (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[slavă]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=15#33 15,33], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=18#12 18,12], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[mântuire]] (Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=17#27 17,27], Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=16#19 16,19]).
 +
 
 
====Modele de smerire====
 
====Modele de smerire====
=====Smerirea lui Nebucadneţar=====
+
[[Image:William Blake-Nebuchadnezzar.jpg|thumb|300px|right|Nabocodonosor al II-lea, smerit de Dumnezeu, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani]]
Un pilduitor exemplu de smerire forţată [[Nabucudonosor al II-lea|Nebucadneţar]], împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitorie|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe [[Daniel]]. Nebucadneţar]] îi spune visul (vezi textul), Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel şi după douăsprezece luni, când i s-a [[mândria|îngâmfat]] inima şi i s-a împietrit duhul până la [[mândria|mândrie]]<ref>Dan5.20</ref>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din [[cer]] că i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de [[slava]] lui.<ref>Dan5.20</ref> Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte  pe [[Dumnezeu]], recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nebucadneţar laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu [[mândria|mândrie]]!’’după cum se exprimă însuşi împăratul. <ref>Daniel 4.1-37</ref>
+
=====Smerirea lui Nabucodonosor=====
 +
Un pilduitor exemplu de smerire silită Nabucodonosor al II-lea, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitoria|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul [[Daniel]]. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=5#20 5,20])>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte  pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=4 4,1-37]).
  
 
=====Smerirea lui Ahab=====
 
=====Smerirea lui Ahab=====
După ce se face complice la un [[uciderea|omor]] săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), [[Ahab]], criticat aspru de proorocul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care îl acuză că s-a vândut devenind [[uciderea|ucigaş]] şi [[furt|hoţ]], se smereşte şi Dumnezeu amână declanşarea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său.<ref>1Imp21</ref>
+
După ce se face complice la un [[uciderea|omor]] săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), [[Ahab]], regele lui Israel este criticat aspru de proorocul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi [[furt|hoţ]], se smereşte şi Dumnezeu amână abaterea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său ([[Cartea a III-a a Regilor|III Regi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=21 cap. 21]).
  
 
=====Smerirea adâncă a lui Manase=====
 
=====Smerirea adâncă a lui Manase=====
Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, [[Manase]], împărat [[uciderea|criminal]], [[idolatrie|idolatru]] şi [[vrăjitoria|vrăjitor]], se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce [[jertfă|jertfe]] de mulţămire şi de laudă, porunceşte lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.<ref>2Cron33.12,19 </ref>
+
Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, [[Manase]], împărat criminal, [[închinarea la dumnezei străini|idolatru]] şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce [[jertfă|jertfe]] de mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său ([[Cartea a II-a a Cronicilor| II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=33 33, 1-19]).
 +
 
 +
====Alte modele de smerenie====
 +
[[Image:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria.<br>Icoană din secolul al VI-lea]]
 +
[[Image:David.jpg|left|thumb|Regele David]]
 +
Pentru că vede smerenia lui [[Iosia]], împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul avea să fie pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=22 22,8-11-19-20], [[Cartea a II-a a Cronicilor|II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=34 34,33]).
 +
 
 +
[[Ezdra]], venit din Babilon, cărturar iscusit în [[Legea lui Moise]], având mâna bună a lui Dumnezeu peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=7 7,1-10]). El vesteşte un [[post]] de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=8 8,18-21]). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări (canaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiţi, egipteni, amorei) (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=9 9,1-5]).
  
====Modele de smerenie====
+
Psalmistul [[David]] îşi smerise sufletul cu post şi rugăciune pe când unii oameni erau [[boala|bolnavi]] iar aceştia se ridicaseră apoi că [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]] împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu (Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=34#12-13 34,12-13]).
Pentru că vede smerenia lui [[Iosia]], împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi [[pocăinţă|sfâşiase hainele şi plânsese]] când auzise că poporul va fi pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin [[idolatria|idolatrie]], până după moartea acestuia.<ref>2Imp22.8-11-19-20, 2Cron34.26</ref>
+
 
[[Ezra]], venit din Babilon, cărturar iscusit în Legea lui [[Moise]], având mâna bună a lui [[Dumnezeu]] peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.<ref>Ezra 7.1-10</ref> El vesteşte un [[post]] de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită<ref>Ezra8.18-21</ref> [[Ezra]] se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări. (canaaniţi, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiti, egipteni, amoriţi).<ref>Ezra 9.5</ref>
+
[[Fecioara Maria]] spune că duhul i se [[bucurie|bucură]] în Dumnezeu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui Hristos) şi astfel neamurile o vor chema fericită ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#48 1,48]).
'''Psalmistul''' îşi smerise sufletul cu [[post]] şi [[rugăciune|rugăciuni]] pe când unii oameni erau [[boala|bolnavi]] iar aceştia se ridicaseră apoi că [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]] împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu.<ref>Ps35.13</ref>
+
 
[[Fecioara Maria]] spune că duhul i se [[bucurie|bucură]] în [[Dumnezeu]], pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui [[Hristos]]) şi astfel neamurile o vor chema fericită.<ref>Lc1.48</ref>
+
[[Apostolul Pavel]] e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug (Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=4#12 4,12]).
[[Apostolul Pavel]] e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug.<ref>Flp4.12</ref>
+
 
Proorocul [[Zaharia]] arată că Iisus vine în Ierusalim ,,neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe”.<ref>Zah 9.9-10</ref>
+
Proorocul [[Zaharia]] arată că Mesia avea să vină în Ierusalim "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=82&cap=9#9-10 9,9-10]).
Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la el care este blând şi smerit cu inima.<ref>Mat11.29</ref> Apostolul Pavel arată că ,,Isus S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.<ref>Flp2.8</ref> Căci El, în smerenia Lui a permis ca [[judecată|judecata]] să-I fie luată.<ref>FA8.33</ref>
+
 
 +
Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la El care este blând şi smerit cu inima.(Matei 11,29). Apostolul Pavel arată că Domnul ,,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce." (Filipeni 2,8) Căci El, în smerenia Lui a permis ca [[judecată|judecata]] să-I fie luată ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=8#33 8,33]).
  
 
====Smerenia, podoaba tuturor====
 
====Smerenia, podoaba tuturor====
Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli<ref>Col3.12, Rom12.16, Efes4.2</ref> precum Pavel<ref>FA20.19 2Cor10.1, 2Cor11.7, 2Cor12.21</ref> sau oameni obişnuiţi<ref>Mica6.8, Tef2.3</ref>, bărbaţi sau femei<ref>1Pet3.8</ref>, tineri sau nu<ref>1Pet5.5-6</ref>, bogaţi sau săraci.<ref>Iac1.10</ref>
+
Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli (Coloseni l3,12, Romani 12,16, Efeseni 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi (Miheia 6,8, I Tesaloniceni 2,3), bărbaţi sau femei (I Petru 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau [[sărăcia|săraci]].(Iacov 1,10).
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
+
#''Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament'', ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7   
+
#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]], Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7   
# English Standard Version Bible, 1971
+
# ''English Standard Version Bible'', 1971
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
+
# ''Carte de învăţătură creştină ortodoxă'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
+
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, ''Învăţătură de credinţă ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
+
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ''Concordanţă biblică tematică'', ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
  
==Note==
 
<references />
 
  
 
===Smerenia în fragmente biblice===
 
===Smerenia în fragmente biblice===
  
 
====Smerenia altruistă====  
 
====Smerenia altruistă====  
:Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.  
+
''3.Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.
:Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.(Flp2.3-4)
+
4.Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.'' (Flp2.3-4)
  
 
====Fariseii====
 
====Fariseii====
  
'''Isus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită'''
+
Iisus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită:
 
 
:1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
 
:2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
 
:3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
 
:4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
 
:5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
 
:6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
 
:7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
 
:8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
 
:9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
 
:10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
 
:11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
 
:12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.(Mt23.12)
 
  
 +
:1.Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
 +
:2.Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
 +
:3.Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
 +
:4.Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
 +
:5.Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
 +
:6.Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
 +
:7.Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
 +
:8.Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
 +
:9.Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
 +
:10.Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
 +
:11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
 +
:12.Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.'' (Mt23.12)
  
  
 
====Un comportament smerit şi înţelept====
 
====Un comportament smerit şi înţelept====
  
:7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:  
+
:7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
:8. Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.  
+
:8.Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
:9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.  
+
:9.Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
:10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.  
+
:10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
:11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.(Lc14.11)
+
:11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=14#7-11 14,7-11])
  
  
====Rugaciunea smerită îndreaptă omul====
+
====Rugăciunea smerită îndreaptă omul====
  
:9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:  
+
:9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
:10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.  
+
:10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
:11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.  
+
:11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
:12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.  
+
:12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
:13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.  
+
:13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
:14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.(Lc18.14)
+
:14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.''(Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18, 9-14])
 
   
 
   
  
Linia 103: Linia 111:
 
:19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
 
:19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
 
:20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,  
 
:20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,  
:21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate.(Flp3.21)
+
:21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate(Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=3#17-21 3, 17-21]).
  
  
Linia 213: Linia 221:
 
Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Prov29.23)
 
Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Prov29.23)
  
:21Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.  
+
:21. Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.  
:22Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
+
:22. Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui;
:23Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.  
+
:23. Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău, 24. Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele,
:24Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
+
:25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint.  
:25Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.  
+
:26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu.  
:26Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.  
+
:27. Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.
:27Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.  
+
:28. Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale,
:28Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
+
:29. Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.  
:29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.  
+
:30. El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate".(Iov22.29)
:30El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``(Iov22.29)- Elifaz
+
- Elifaz
  
 
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.(Ps18.27)
 
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.(Ps18.27)
Linia 230: Linia 238:
 
===Modele de smeriri===
 
===Modele de smeriri===
 
====Smerirea lui Nebucadneţar====
 
====Smerirea lui Nebucadneţar====
1,,Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace!
+
:1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.
:2Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le -a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă de mine.
+
:2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.
:3Cît de mari sînt semnele Lui şi cît de puternice sînt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Lui dăinuieşte din neam în neam!
+
:3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.
:4Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea, şi fericit în palatul meu.  
+
:4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.  
:5Am visat un vis, care m'a înspăimîntat; gîndurile de cari eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.  
+
:5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul:
:6Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi tîlcuiască visul.  
+
:6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat şi spune-mi tâlcuirea lui!
:7Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tîlcui.  
+
:7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
:8La urmă de tot, s'a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. I-am spus visul, şi am zis:  
+
:8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la capătul pământului.
:9-,,Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi, şi că pentru tine nici o taină nu este grea; deci tîlcuieşte-mi vedeniile, pe cari le-am avut în vis.
+
:9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se hrăneau toate vieţuitoarele.  
:10Iată vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Mă uitam, şi iată în mijlocul pămîntului era un copac foarte înalt.  
+
:10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;
:11Copacul acesta s'a făcut mare şi puternic, vîrful lui se înălţa pînă la ceruri, şi se vedea dela marginile întregului pămînt.  
+
:11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul lui!  
:12Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele cîmpului se adăposteau supt umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.  
+
:12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului împartă iarba pământului.  
:13În vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, şi iată că s'a pogorît din ceruri un străjer sfînt.
+
:13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă peste el!
:14El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: ,,Tăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi -i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de supt el, şi păsările din ramurile lui!  
+
:14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
:15Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsaţi -l în pămînt, şi legaţi -l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pămîntului.  
+
:15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".  
:16Inima lui de om i se va preface într'o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.
+
:16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi!  
:17Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor, şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, o dă cui îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!``
+
:17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se vedea până la capătul pământului,
:18Iată visul pe care l-am visat, eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte -l, fiindcă toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi -l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi.``
+
:18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,  
:19Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul, şi a zis: ,,Beltşaţare, să nu te turbure visul şi tîlcuirea!``. Şi Beltşaţar a răspuns: ,,Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tîlcuirea lui pentru protivnicii tăi!  
+
:19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.  
:20Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă la ceruri şi se vedea dela toate capetele pămîntului;
+
:20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă, în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului fie părtaş până ce vor trece peste el şapte ani,
:21copacul acesta, a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atît de multe şi în care era hrană pentru toţi, supt care se adăposteau fiarele cîmpului, şi în ramurile căruia îşi făceau-cuibul păsările cerului,  
+
:21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele,
:22eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s'a înălţat pînă la ceruri, şi a cărui stăpînire se întinde pînă la marginile pămîntului.  
+
:22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte.  
:23Împăratul a văzut pe un străjer sfînt pogorîndu-se şi zicînd: ,,Tăiaţi copacul, şi nimiciţi -l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi -l în pămînt, şi legaţi -l cu lanţuri de fer şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele cîmpului, pînă vor trece şapte vremuri peste el``.
+
:23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea.  
:24Iată tîlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărîrea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul.
+
:24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască".
:25Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cîmpului, şi îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tine, pînă vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.  
+
:25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.  
:26Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămînea ţie îndată ce vei recunoaşte stăpînirea Celui ce este în ceruri.  
+
:26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,  
:27Deaceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe -o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!
+
:27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
:28Toate aceste lucruri s'au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.  
+
:28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine.
:29După douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,  
+
:29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
:30împăratul a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?``
+
:30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.  
:31Nu se sfîrşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s'a pogorît din cer şi a zis: ,,Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s'a luat împărăţia!
+
:31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam.  
:32Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremi, pînă vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!`` -
+
:32. Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?"
:33Chiar în clipa aceea, s'a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i -a fost udat de roua cerului, pînă i -a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.``
+
:33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.
:34După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.  
+
:34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"(Daniel 4.34)
:35Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să -I zică:,, Ce faci?``
+
 
:36În vremea aceea, mi -a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s'au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m'au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.  
 
:37Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!``(Daniel 4.37)
 
 
====Smerirea lui Ahab====
 
====Smerirea lui Ahab====
1După aceste lucruri, iată ce s'a întîmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lui Ahab, împăratul Samariei.  
+
:1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.  
:2Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: ,,Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.``
+
:2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca -mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea".  
:3Dar Nabot a răspuns lui Ahab: ,,Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!``
+
:3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!"
:4Ahab a intrat în casă, trist şi mîniat, din pricina cuvintelor, pe cari i le spusese Nabot din Izreel: ,,Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!`` Şi s'a culcat pe pat, şi -a întors faţa, şi n'a mîncat nimic.  
+
:4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.  
:5Nevastă-sa Izabela a venit la el, şi i -a zis: ,,Pentruce îţi este tristă inima şi nu mănînci?``
+
:5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?"
:6El i -a răspuns: ,,Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: ,Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.`` Dar el a zis: ,,Nu pot să-ţi dau via mea!
+
:6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei".
:7Atunci Izabela, nevasta lui, i -a zis: ,,Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!``
+
:7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!"
:8Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrînilor şi dregătorilor cari locuiau cu Nabot în cetatea lui.  
+
:8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.  
:9Iată ce a scris în aceste scrisori: ,,Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,
+
:9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
:10şi puneţi -i în faţă doi oameni de nimic, cari să mărturisească astfel împotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!` Apoi scoateţi -l afară, împroşcaţi -l cu pietre, şi să moară.``
+
:10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară".  
:11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii cari locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese ea.
+
:11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
:12Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.  
+
:12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului.  
:13Cei doi oameni de nimic au venit şi s'au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: ,,Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!`` Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.  
+
:13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
:14Şi au trimes să spună Izabelei: ,,Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.``
+
:14. Apoi au trimis la Izabela -i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".  
:15Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: ,,Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n'a vrut să ţi -o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.``
+
:15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!"
:16Ahab, auzind că a murit Nabot, s'a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s'o ia în stăpînire.  
+
:16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.  
:17Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:  
+
:17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
:18,,Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel la Samaria; iată -l, este în via lui Nabot, unde s'a pogorît s'o ia în stăpînire.
+
:18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
:19Să -i spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?` Şi să -i mai spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Chiar în locul unde au lins cînii sîngele lui Nabot, vor linge cînii şi sîngele tău.``
+
:19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!",
:20Ahab a zis lui Ilie: ,,M'ai găsit, vrăjmaşule?`` Şi el a răspuns: ,,Te-am găsit, pentrucă te-ai vîndut ca faci ce este rău înaintea Domnului.``
+
:20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
:21,,Iată ce zice Domnul: ,Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
+
:21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
:22şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentrucă M'ai mîniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.``
+
:22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat".  
:23Domnul a vorbit şi despre Izabela, şi a zis: ,,Cînii vor mînca pe Izabela lîngă întăritura Izreelului.  
+
:23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.  
:24Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mîncat de cîni, iar cine va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului.``
+
:24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
:25N'a fost nimeni care să se fi vîndut pentruca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţîţa la aceasta.  
+
:25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa.  
:26El a lucrat în chipul cel mai urîcios, mergînd după idoli, cum făceau Amoriţii, pe cari -i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.  
+
:26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel".
:27Dupăce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi -a rupt hainele, şi -a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.  
+
:27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.  
:28Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:  
+
:28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul:  
:29,,Ai văzut cum s'a smerit Ahab înaintea Mea? Pentrucă s'a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!``(1Imp21)
+
:29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"(3Regi21.29)
  
 
====Smerirea adâncă a lui Manase====
 
====Smerirea adâncă a lui Manase====
1Manase avea doisprezece ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim.  
+
:1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim.  
:2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.  
+
:2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.
:3A zidit iarăş înălţimile pe cari le dărîmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, şi s'a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor şi i -a slujit.
+
:3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit;
:4A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: ,,În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.``
+
:4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
:5A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului.  
+
:5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului.  
:6Şi -a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni cari chemau duhurile şi cari -i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să -L mînie.  
+
:6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
:7A pus chipul cioplit al idolului pe care -l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: ,,În casa aceasta, şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie.
+
:7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
:8Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat -o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.``
+
:8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".
:9Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s'au rătăcit şi au făcut rău mai mult decît neamurile pe cari le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.  
+
:9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.
:10Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n'au vrut să asculte.  
+
:10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.  
:11Atunci Domnul a trimes împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, cari au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon.  
+
:11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.  
:12Cînd a fost la strîmtoare, s'a rugat Domnului, Dumnezeului lui, şi s'a smerit adînc înaintea Dumnezeului părinţilor săi.  
+
:12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi.  
:13I -a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsîndu-Se înduplecat, i -a ascultat cererile, şi l -a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.  
+
:13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
:14După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea pînă la poarta peştilor şi cu care a înconjurat dealul, şi l -a făcut foarte înalt. A pus şi căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.  
+
:14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.  
:15A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini şi idolul Astarteei, a dărîmat toate altarele pe cari le zidise pe muntele Casei Domnului şi la Ierusalim, şi le -a aruncat afară din cetate.  
+
:15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
:16A aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel.  
+
:16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.  
:17Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.  
+
:17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său.  
:18Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, şi cuvintele proorocilor, cari i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sînt scrise în faptele împăraţilor lui Israel.  
+
:18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.  
:19Rugăciunea lui şi felul în care l -a ascultat Dumnezeu, păcatele şi nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi şi a înălţat idoli Astarteei şi chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sînt scrise în cartea lui Hozai. (2Cron33.12,19)
+
:19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.(2Cron33.12,19)
  
 
====Fecioara Maria, roaba smerită a lui Dumnezeu====
 
====Fecioara Maria, roaba smerită a lui Dumnezeu====
  
39Maria s'a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într'o cetate a lui Iuda.  
+
:39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
:40A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.  
+
:40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.  
:41Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfînt.
+
:41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
:42Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.  
+
:42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
:43Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?  
+
:43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?  
:44Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.  
+
:44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.  
:45Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.``
+
:45. Şi fericită este aceea care a crezut se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
:46Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,
+
:46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
:47şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,  
+
:47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,  
:48pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
+
:48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.  
:49pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,
+
:50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.  
:50şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.  
+
:51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.  
:51El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.  
+
:52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
:52A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
+
:53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
:53Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.  
+
:54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
:54A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, -
+
:55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.(Lc39.48)
:55cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.``(Lc1.48)
 
  
 
====Iisus, model suprem de smerenie====
 
====Iisus, model suprem de smerenie====
Linia 360: Linia 365:
 
====Bogatul să se laude cu smerirea lui====
 
====Bogatul să se laude cu smerirea lui====
  
:9Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.
+
:9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
:10Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.  
+
:10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
:11Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.(Iac1.10)
+
:11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.(Iac1.10)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  
 
'''Smerenia''' este starea de umilinţă. O persoană umilă, în general, este o persoană nepretenţioasă şi modestă: cineva care nu gândeşte că el sau ea este mai important decât ceilalţi.
 
'''Smerenia''' este starea de umilinţă. O persoană umilă, în general, este o persoană nepretenţioasă şi modestă: cineva care nu gândeşte că el sau ea este mai important decât ceilalţi.
 
În creştinism, umilinţa sau smerenia sunt considerate [[virtuţi]] care conţin trei îndemânări:
 
#cedarea către Dumnezeu a drepturilor şi proprietăţilor,
 
#câştigarea dreptului la ascultare, mai degrabă decât solicitarea lui, şi
 
#răspunsul adecvat la mânie când alte persoane violează drepturile personale.
 
 
Printre beneficiile smereniei, descrise în Biblie, se găsesc: onoarea, înţelepciunea, viaţa eternă, unitatea şi răsplata în Rai.
 
 
Un exemplu biblic se găseşte în [[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2,1-17]:
 
 
:'' Deci, dacă este vreun îndemn în [[Iisus Hristos|Hristos]], dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a [[Duhul Sfânt|Duhului]], dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe [[cruce]]. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu-Tatăl]]. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră; Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume, ținând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.''
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 393: Linia 379:
  
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Virtuţi]]
+
[[Categorie:Virtuți]]
  
 
[[en:Humility]]
 
[[en:Humility]]

Versiunea curentă din 20 decembrie 2021 15:14

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Smerenia este o virtute morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă mândriei, egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu înţelepciunea, cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea şi viaţa veşnică. Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. Biblia oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul David, Fecioara Maria, apostolul Pavel şi modelul suprem, Iisus). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi.

Smerenia în Biblie

Smerenia în Biblie (rezumat)

Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte

Iisus mustră aspru pe cărturari şi farisei, denunţând ipocrizia, răutatea, nepăsarea, şi alergarea la slava deşartă a acestora. Iisus îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume Hristos şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită. (Matei 23,1-12).

Smerenia împotriva egoismului

Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine (Filipeni 2,3-4).

Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare

Văzând că unii se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune pilda vameşului şi fariseului, arătându-le că o rugăciune smerită îndreaptă omul mai mult decât rugăciunea omului corect, dar mândru, care se îndreptăţeşte pe sine. (Luca 18,9-14).

Smerenia copiilor

Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în împărăţia cerurilor, Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor (Matei 18,1-7).

Smerenia înţeleaptă

Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază (Matei 23,12).

Beneficiile smereniei

Dumnezeu îi spune profetului Isaia că este "cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă" (Isaia 57,15). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi” (II Corinteni 7,6). Cei smeriţi capătă har (Prov 3,34, Iacov 4,6), înţelepciune (Prov 11,2), cinste (Prov 29,23) şi cunoaşterea căii Domnului (Psalmi 25.9 http://www.biblegateway.com/passage/?search=Psalmi%2025.9&version=RMNN) şi, în scurtă vreme,(după judecată) bogăţie (bogăţia spirituală a raiului) (Prov 22,4), slavă (Prov 15,33, 18,12, 22,4), viaţă veşnică (Prov 22,4), mântuire (Psalmi 17,27, Prov 16,19).

Modele de smerire

Nabocodonosor al II-lea, smerit de Dumnezeu, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani
Smerirea lui Nabucodonosor

Un pilduitor exemplu de smerire silită dă Nabucodonosor al II-lea, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi minunile puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un vis care îl înspăimântă şi-l umple de groază. El cheamă pe vrăjitorii, cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul Daniel. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt păcatelor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă milă de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie (Daniel 5,20)>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria bogăţie şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel 4,1-37).

Smerirea lui Ahab

După ce se face complice la un omor săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), Ahab, regele lui Israel este criticat aspru de proorocul Ilie, care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi hoţ, se smereşte şi Dumnezeu amână abaterea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său (III Regi cap. 21).

Smerirea adâncă a lui Manase

Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, Manase, împărat criminal, idolatru şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce jertfe de mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său ( II Paralipomena 33, 1-19).

Alte modele de smerenie

Fecioara Maria.
Icoană din secolul al VI-lea
Regele David

Pentru că vede smerenia lui Iosia, împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul avea să fie pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia (IV Regi 22,8-11-19-20, II Paralipomena 34,33).

Ezdra, venit din Babilon, cărturar iscusit în Legea lui Moise, având mâna bună a lui Dumnezeu peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile (I Ezdra 7,1-10). El vesteşte un post de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită (I Ezdra 8,18-21). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări (canaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiţi, egipteni, amorei) (I Ezdra 9,1-5).

Psalmistul David îşi smerise sufletul cu post şi rugăciune pe când unii oameni erau bolnavi iar aceştia se ridicaseră apoi că martori mincinoşi împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu (Psalmi 34,12-13).

Fecioara Maria spune că duhul i se bucură în Dumnezeu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui Hristos) şi astfel neamurile o vor chema fericită (Luca 1,48).

Apostolul Pavel e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug (Filipeni 4,12).

Proorocul Zaharia arată că Mesia avea să vină în Ierusalim "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia 9,9-10).

Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la El care este blând şi smerit cu inima.(Matei 11,29). Apostolul Pavel arată că Domnul ,,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce." (Filipeni 2,8) Căci El, în smerenia Lui a permis ca judecata să-I fie luată (Fapte 8,33).

Smerenia, podoaba tuturor

Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli (Coloseni l3,12, Romani 12,16, Efeseni 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi (Miheia 6,8, I Tesaloniceni 2,3), bărbaţi sau femei (I Petru 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau săraci.(Iacov 1,10).

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. English Standard Version Bible, 1971
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4


Smerenia în fragmente biblice

Smerenia altruistă

3.Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. 4.Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. (Flp2.3-4)

Fariseii

Iisus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită:

1.Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2.Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3.Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4.Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5.Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6.Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7.Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8.Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9.Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10.Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12.Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. (Mt23.12)


Un comportament smerit şi înţelept

7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
8.Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
9.Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 14,7-11)


Rugăciunea smerită îndreaptă omul

9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.(Luca 18, 9-14)


Preschimbarea trupului smereniei în trup de slavă

17. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi.
18. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate(Filipeni 3, 17-21).


Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor

1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.
5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
12. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.
14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.(Mat18.4)


Pavel e mulţumit

11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. 12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. 13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.(Flp4.12)


Smerenia ca podoabă

8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!(Miheia 6.8)


1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,
2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului.
3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.(Sofonie2.3)
12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,
13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.
14. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.(Col3.12)


7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi.
9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
10. Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug;
11. Să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze;
12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele.
13. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele.(1Pet3.8)


5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.(1Pet5.5-6)


Smerenia cu post a psalmistului

10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.(Ps34.12)


Dumnezeu înviorează duhurile smerite

14. Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu.
15. Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
16. Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat.
17. Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
18. Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia.(Is57.14-18)


Dumnezeu mângâie pe cei smeriţi

4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.(2Cor7.6)


Cei smeriţi capătă har, înţelepciune, cinste şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, bogăţie, slavă, viaţă veşnică, mântuire

Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.(Prov3.34)
4Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
5Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.
6Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.``(Iac4.6)

Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.(Prov11.2)

Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. (Prov12.9)-

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. (Prov15.33)

Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri. (Prov16.19)-

Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.(Prov18.12) -

Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. (Prov22.4)-

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. (Prov29.23)

21. Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22. Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui;
23. Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău, 24. Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele,
25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint.
26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu.
27. Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.
28. Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale,
29. Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.
30. El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate".(Iov22.29)

- Elifaz

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.(Ps18.27)

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.(Ps25.9)

Modele de smeriri

Smerirea lui Nebucadneţar

1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.
2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.
3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.
4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.
5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul:
6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat şi spune-mi tâlcuirea lui!
7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la capătul pământului.
9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se hrăneau toate vieţuitoarele.
10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;
11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul lui!
12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului.
13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă peste el!
14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".
16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi!
17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se vedea până la capătul pământului,
18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,
19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.
20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă, în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului să fie părtaş până ce vor trece peste el şapte ani,
21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele,
22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte.
23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea.
24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască".
25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,
27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine.
29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam.
32. Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?"
33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.
34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"(Daniel 4.34)

Smerirea lui Ahab

1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea".
3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!"
4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?"
6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei".
7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!"
8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară".
11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului.
13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".
15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!"
16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.
17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!",
20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat".
23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa.
26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel".
27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.
28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul:
29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"(3Regi21.29)

Smerirea adâncă a lui Manase

1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.
3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit;
4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului.
6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".
9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.
10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.
17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său.
18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.
19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.(2Cron33.12,19)

Fecioara Maria, roaba smerită a lui Dumnezeu

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.(Lc39.48)

Iisus, model suprem de smerenie

9. Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.
10. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim şi arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la Eufrat până la marginile pământului. (Zaharia 9, 9-10)


28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 28-30)


5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. (Filipeni 2, 5-11).

Bogatul să se laude cu smerirea lui

9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.(Iac1.10)

Smerenia este starea de umilinţă. O persoană umilă, în general, este o persoană nepretenţioasă şi modestă: cineva care nu gândeşte că el sau ea este mai important decât ceilalţi.

Surse