Modificări

[[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Sisoe cel Mare''', numit și '''Sisoe tebeul''', este unul din [[Părinţii pustiei]] din secolul al IV-lea, imediat următor sfântului [[Antonie cel Mare]] în Egipt. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[6 iulie]] în [[Biserica Ortodoxă]].

Luând asupra lui [[Cruce]]a Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe s-a retras mai întâi în pustia [[Schetis]] (adică "a Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetică încât a fost în curând considerat de toţi drept modelul de [[călugăr]]. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și [[Nitria]] începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotărî să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele [[patriarh]] al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întreba într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : "Dacă aș avea unul din gândurile avvei Antonie, aș deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmpla o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi lovindu-se peste piept îşi spuse : "Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la măsurile acestui mirean !".

Terminându-si calea vietii sale, Sfântul Sisoe era gata sa moara si pe când Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata [[înger]]ii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrânii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plângând : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavârsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrânul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu sufletul in mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma.

Patericul egiptean cuprinde, în colecţia alfabetică, un capitol dedicat sfântului Sisoe cel Mare, și unde se găsesc 52 de apoftegme care îi sunt atribuite:

52. Se spunea despre avva Sisoe tebeul, că nu mănâncă pâine. Şi la praznicul Paştilor, i-au făcut lui metanie fraţii ca să mănânce cu ei şi răspunzând, le-a zis: una am să fac: sau pâine am să mănânc, sau câte bucate aţi făcut. Iar ei i-au zis: numai pâine să mănânci. Iar el a făcut aşa.

[[Categorie:Sfinţi]]

[[Categorie:Monahi]]