Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.187 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Diacritice}}
[[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Sisoe cel Mare''', numit și '''Sisoe tebeul''', este unul din [[Părinţii pustiei]] din secolul al IV-lea, imediat următor sfântului [[Antonie cel Mare]] în Egipt. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[6 iulie]] în [[Biserica Ortodoxă]].
==Viaţa și lucrările==
Luând asupra lui [[Cruce]]a Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe s-a retras mai întâi în pustia [[Schetis]] (adică "a Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetică încât a fost în curând considerat de toţi drept modelul de [[călugăr]]. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și [[Nitria]] începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotărî să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele [[patriarh]] al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întreba într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : "Dacă aș avea unul din gândurile avvei Antonie, aș deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmpla o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi lovindu-se peste piept îşi spuse : "Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la măsurile acestui mirean !".
Printre virtutile virtuţile care ii impodobeau îi împodobeau inima, excela inainte înainte de toate in în [[smerenie si ii invata ]] şi îi învăţa pe cei care il îl vizitau ca că aceasta se poate obtine obţine mai intâi întâi prin abstinentaabstinență, apoi prin rugaciune si in sfârsit fortândurugăciune şi în sfârşit forţându-ne sa ne consideram in considerăm în orice imprejurari împrejurări inferiori tuturor oamenilor. Ii placea Îi plăcea atât de mult sa posteasca si să postească şi era atât de cufundat in rugaciune incât ramânea în rugăciune încât rămânea zile intregi fara sa întregi fără să se ingrijeasca îngrijească de mâncare iar când discipolul sau[[discipol]]ul său, Avram, ii atragea atentiaîi atrăgea atenţia, el raspundea răspundea cu simplitate : "Nu am mâncat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzândurăspuzându-i ca nu, el spunea : "Daca Dacă nu am mâncat, adu si şi hai sa mâncamsă mâncăm".
Fiul unui om care venise sa il să îl viziteze pe batrân bătrân pe munte murise pe drum iar tataltatăl, fara sa fără să se tulbure, il îl aduse cu incredere încredere la batrân si bătrân şi se inchina închina lui cu fiul sausău. Apoi iesiieşi. Sfântul, gândindu-se ca tânarul ramasese că tânărul rămăsese prosternat din respect, ii îi spuse : "ScoalaScoală-te, iesi afara ieşi afară !". Pe data dată defunctul se ridica si iesiridică şi ieşi.
Oprindu-se intrîntr-o zi lânga mormântul lui Alexandru cel Mare, batrânul contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamântesti si varsa lacrimi pentru soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfântului, care a devenit tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.). Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-te inca o data si inca o data" - "Pâna când ?" intreba fratele. - Batrânul raspunse : "Pâna când vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit".
Terminându-si calea vietii sale, Sfântul Sisoe era gata sa moara si pe când Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata [[înger]]ii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrânii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plângând : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavârsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrânul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu sufletul in mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma.
