Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Sinopsă

Sinopsa (gr. synopsis - συν, „împreună”, and όψις, „a vedea”: acțiunea de a vedea lucrurile puse împreună) sau Sinopsa evangheliilor este o lucrare care reproduce textul primelor trei evanghelii (Matei, Marcu și Luca), de altfel numite evanghelii sinoptice, într-o prezentare simultană a celor trei, pe trei coloane, prezentare care face vizibile asemănările și deosebirile dintre ele.

În sinopsă fiecare evanghelie este reprezentată în integralitatea ei, dar decupată în funcție de pasajele respective din celelalte două evanghelii. Uneori fragmente dintr-o evanghelie se pot repeta în sinopsă, dacă ele ar corespunde, fragmentar sau integral, altor paralele din celelalte evanghelii.

Sinopsa este considerată un instrument de lucru în primul rând pentru bibliști, dar și pentru creștinii care doresc să aprofundeze Studiul Noului Testament. De aceea uneori o unele sinopse cuprind și Evanghelia după Ioan[1].

Istoric și specificități

Deși prima sinopsă în studiul biblic modern a fost alcătuită de biblistul german Johann Jakob Griesbach în 1776, ideea de a pune textele biblice în paralel a existat din vechime: la Tațian Sirianul, când alcătuiește Diatessaron-ul (175 d.Hr.), sau la diaconul Eutaliu din Alexandria Egiptului, când alcătuiește o colecție a evangheliilor pentru uz liturgic (pe la anul 458).

Ideea de a privi textele evangheliilor sinoptice în paralel este prezentă și la Eusebiu de Cezareea și la Augustin de Hipona[2], chiar dacă nu au compus propriu zis sinopse.

Diversele sinopse moderne se deosebesc unele de altele, în mod esențial după următoarele criterii: după evanghelia pe care autorul o ia de referință, după modul în care autorul tratează „problema sinoptică”, după cronologia pe care autorul o asumă în desfășurarea evenimentelor relatate în evanghelii sau după cum autorul decide să decupeze diferitele fragmente sau pericope evanghelice. Apoi, diferitele sinopse se mai deosebesc și după detaliile pe care pot să le cuprindă sau după comentariile și notele pe care le propun pentru uzul cititorului[3].

În limba română există o singură sinopsă, numită Sinopsa celor patru Evanghelii, publicată în anul 2000 de către profesorul Constantin Cornițescu, la editura Societății Biblice internaționale din România (București, 2000, 330 p.), sinopsă care, după cum spune și titlul ei, conține și Evanghelia după Ioan.

Note

  1. Sinopsele destinate specialiștilor nu cuprind în general Evanghelia după Ioan, pentru că cei mai mulți bibliști consideră că ea are o coerență interioară complet diferită de evangheliile sinoptice, și fragmentarea ei după structura evangheliilor sinoptice îi afectează coerența fără să aducă prea mult studiului evangheliilor sinoptice. - Cf. Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 508. Totuși, biblistul Kurt Aland, publică în 1963 o sinopsă a celor patru evanghelii în limba greacă - Synopsis Quattuor Evangeliorum -, care a cunoscut mai multe ediții (ediția a 14-a, 1996) și care este destinată specialiștilor, având un aparat critic academic.
  2. http://orthodoxwiki.org/Synoptic_gospels
  3. Una din cele mai apreciate sinopse în limba franceză în mediile romano-catolice este Synopse des quatres evangiles, de Lavergne, după sinopsa greacă a biblistului catolic Lagrange (ediție revăzută, Paris, 2009), care nu are aparat critic, însă are comentarii comparative la fiecare pericopă.

Surse

  • Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 508.