Sinodul tâlhăresc din 869-870
Sinodul tâlhăresc din 869-870 a fost un sinod local care s-a ţinut la Constantinopol. între 5 octombrie 869 şi 28 februarie 870.
Sinodul a fost convocat de către împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul şi Papa Adrian al II-lea. În cadrul lucrărilor sinodului a fost depus şi excomunicat Patriarhul Constantinopolului Fotie cel Mare. Deasemenea, sinodul a confirmat plasarea Patriarhiei Constantinopolului pe primul loc ca cinstire între cele patru patriarhii răsăritene tradiţionale (deci înaintea Patriarhiei Alexandriei, a Antiohiei şi a Ierusalimului).
Hotărârile luate la acest sinod au fost ulterior abrogate, la Sinodul al patrulea de la Constantinopol, care a avut loc în anii 879-880. S-a hotărât atunci repunerea în scaunul patriarhal constantinopolitan a Sfântului Fotie cel Mare, iar sinodul din 869-870 a fost declarat ca fiind un Sinod tâlhăresc. Sinodul al patrulea de la Constantinopol a anatematizat pe oricine ar aduce modificări Crezului niceo-constantinopolitan. Acest Sinod a fost iniţial acceptat de către Biserica Romano-Catolică ca fiind sinod ecumenic, dar ulterior a fost dezavuat, în favoarea sinodului tâlhăresc care îl înlăturase din scaun pe Fotie cel Mare.