Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul guvernant apostolic

44 de octeți adăugați, 28 septembrie 2018 09:53
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
{{ÎmbunătăţireÎmbunătățire}}
'''Sinodul Guvernant Apostolic''' sau '''Prea Sfântul Sinod Guvernant''' (rusă: Святейший Правительствующий Синод) a fost cel mai înalt sinod eclezistic înfiinţat ecleziastic înființat de Ţarul Țarul Petru I pentru a conduce [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] după ce a desfiinţat desființat patriarhia Moscovei la începutul secolului al XVIII-lea. Acest '''Sfânt Sinod''' a fost organul de conducere al Bisericii până când patriarhia a fost reînfiinţată reînființată în noiembrie 1917.
Sinodul, cum mai este cunoscut în general, a fost creat printr-un corp de ''Regulamente Spirituale'' emise în la [[25 ianuarie]] 1721. Conform acestor regulamente, a fost înfiinţat înființat un sinod compus din [[cler]]ici care îl înlocuia funcţional funcțional pe patriarh. Regulamantele Regulamentele au fost scrise, se pare, în principal de arhiepiscopul Teofan Procopovici. În 1722, sinodul a fost pus sub conducerea unui ''ŞefȘef'' laic sau ''[[Ober-Procurator]] al Sfântului Sinod'' care superviza activităţile activitățile sinodului. În timp ce noua organizare era conformă cu principiul conciliant al Bisericii Ortodoxe şi și a primit acceptul patriarhiilor răsăritene, schimbarea în guvernarea Bisericii urma tradiţiile tradițiile vestice aşa așa cum au făcut majoritatea reformelor lui Petru I în Rusia. <ref>Nicholas V. Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd ed. Oxford University Press, New York, 1977, p257 p.257 ISBN 0-19-502128-2</ref>
Împăratul i-a ales personal pe membrii sinodului dintr-o listă a celor mai înalţi înalți [[călugăr]]i şi și clerici dintre cei recomandaţi recomandați de procurator. Numărul membrilor din sinod nu era fix. Sinodul era format din şapte șapte sau opt membri permanenţipermanenți, care erau numiţi numiți pe viaţă şi viață și între patru şi și opt membri temporari.
[[Mitropolit]]ul de St. Sankt-Petersburg avea, de obicei, o poziţie poziție aparte în sinod. El avea voie doar să pună întrebări, să anunţe anunțe păreri ale sinodului şi și să prezideze comisii şi și comitete ale afacerilor bisericeştibisericești. De obicei, transferul clericilor de rang înalt se făcea doar cu aprobarea sa.
Activitatea clericală a sinodului era realizată de un Birou al Sinodului care era condus de secretarul şefșef. De-a lungul secolului al XIX-lea, pe măsură ce activităţile activitățile procuratorului se înmulţeau şi înmulțeau și imixtiunea sa creşteacreștea, a fost creat un birou independent pentru el, în anul 1836. Printre cei mai remarcabili procuratori şefi șefi se numără [[Nicolaie Nicolai Alexandrovici Protasov|Nicolaie Nicolai A. Protasov]], între 1836 şi și 1855 şi K. și Constantin P. PobedonosţevPobedonosțev, între 1880 şi și 1905.<ref>George T. Kosar, ''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917-19181917–1918'', ProQuest Information and Learning Company, 2003, UMI MicroForm 3116620. p4 - p.4 — dissertation</ref>
După abdicarea împăratului [[Nicolaie Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] în Revoluţia Revoluția din Februarie, februarie 1917, instituţiile instituțiile sinodului au fost abrogate în timpul evenimentelor din acel an. La începutul lunii martie 1917, toţi toți membrii sinodului (opt episcopi şi și doi preoţipreoți) numiţi numiți de împărat au fost demişi demiși de procuratorul şefșef, V. N. Lvov, pe motiv că erau vestigii reacţionare reacționare ale epocii ţariste şi țariste și un nou Sinod al Episcopilor a fost ales de ierarhia Bisericii. Doar un singur episcop din sinodul anterior a fost ales în noul sinod, arhiepiscopul [[Serghie I (Stragorodsky) al Moscovei|Serghie al Finlandei şi și Viborgului]]. Noul sinod, format din patru episcopi şi și patru preoţi preoți a fost însărcinat de procurator, L’vovprocuratorul Lvov, să convoace un Sinod al întregii Biserici Ruse în august 1917. În timpul Guvernării Provizorii, au fost procuratori L’vov şi V. N. Lvov și A. V. Kartashev, acesta fiind şi și ultimul procurator.
În timp ce legitimitatea îndepărtării vechiului sinod a fost pusă sub semnul întrebării, aceste întrebări au fost date de-o parte deoarece sinodul din august a intrat sub influenţa influența lui V. N. Lvov şi și A. V. Kartashev.<ref>George T. Kosar, ''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917-19181917–1918'', ProQuest Information and Learning Company, 2003, pp24-31p.24–31.</ref> Odată cu alegerea mitropolitului [[Tihon de Moscovaal Moscovei|Tihon]] al Moscovei ca patriarh al reînfiinţatei reînființatei [[Sinodul întregii Biserici Ruse Bisericii tuturor rușilor din 1917-1918|patriarhii]], Sinodul Guvernant Apostolic, instituit de Petru I pentru guvernarea Bisericii Rusiei, şiși-a încetat activitatea.
==ReferinţeNote==
<references/>
==IzvoareSurse==*en: [http://www.encspb.ru/en/article.php?kod=2804019597 Synod (Apostolic Governing Synod)]*en: [[Wikipedia:Holy_Synod_(Russia)Holy Synod of the Russian Orthodox Church]]
[[Categorie:Istoria Bisericii|Sinoade]]
1.062 de modificări

Meniu de navigare