'''Sinodul Guvernant Apostolic, cum mai este cunoscut în general, a fost creat printr-un corp de ''Regulamente Spirituale' sau '''Prea Sfântul Sinod Guvernant''' (rusă: Святейший Правительствующий Синод) emise la [[25 ianuarie]] 1721. Conform acestor regulamente, a fost cel mai înalt înființat un sinod eclezistic înfiinţat de Ţarul Petru I pentru a conduce compus din [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusieicler]] după ce ici care îl înlocuia funcțional pe patriarh. Regulamentele au fost scrise, se pare, în principal de arhiepiscopul Teofan Procopovici. În 1722, sinodul a desfiinţat patriarhia Moscovei la începutul secolului al XVIII-lea. Acest fost pus sub conducerea unui ''Șef''laic sau ''Sfânt [[Ober-Procurator]] al Sfântului Sinod''' a fost organul de conducere care superviza activitățile sinodului. În timp ce noua organizare era conformă cu principiul conciliant al Bisericii până când patriarhia Ortodoxe și a fost reînfiinţată primit acceptul patriarhiilor răsăritene, schimbarea în guvernarea Bisericii urma tradițiile vestice așa cum au făcut majoritatea reformelor lui Petru I în noiembrie 1917Rusia.<ref>Nicholas V.Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd ed. Oxford University Press, New York, 1977, p.257 ISBN 0-19-502128-2</ref>

Sinodul, cum mai este cunoscut în general, Împăratul i-a fost creat printrales personal pe membrii sinodului dintr-un corp de ''Regulamente Spirituale'' emise în [[25 ianuarie]] 1721. Conform acestor regulamente, o listă a fost înfiinţat un sinod compus din celor mai înalți [[clercălugăr]]ici care îl înlocuia funcţional pe patriarh. Regulamantele au fost scrise, se pare, în principal i și clerici dintre cei recomandați de arhiepiscopul Teofan Procopoviciprocurator. În 1722, sinodul a fost pus sub conducerea unui ''Şef'' laic sau ''[[Ober-Procurator]] al Sfântului Sinod'' care superviza activităţile sinoduluiNumărul membrilor din sinod nu era fix. În timp ce noua organizare Sinodul era conformă cu principiul conciliant al Bisericii Ortodoxe şi a primit acceptul patriarhiilor răsăriteneformat din șapte sau opt membri permanenți, schimbarea în guvernarea Bisericii urma tradiţiile vestice aşa cum au făcut majoritatea reformelor lui Petru I în Rusia. <ref>Nicholas V. Riasanovsky, ''A History of Russia'', 3rd edcare erau numiți pe viață și între patru și opt membri temporari. Oxford University Press, New York, 1977, p257 ISBN 0-19-502128-2</ref>

Împăratul i-a ales personal pe membrii sinodului dintr-o listă a celor mai înalţi [[călugărMitropolit]]i şi clerici dintre cei recomandaţi ul de Sankt-Petersburg avea, de procuratorobicei, o poziție aparte în sinod. Numărul membrilor din sinod nu era fixEl avea voie doar să pună întrebări, să anunțe păreri ale sinodului și să prezideze comisii și comitete ale afacerilor bisericești. Sinodul era format din şapte sau opt membrii permanenţiDe obicei, care erau numiţi pe viaţă şi între patru şi opt membrii temporaritransferul clericilor de rang înalt se făcea doar cu aprobarea sa.

Activitatea clericală a sinodului era realizată de un Birou al Sinodului care era condus de secretarul șef. De-a lungul secolului al XIX-lea, pe măsură ce activitățile procuratorului se înmulțeau și imixtiunea sa creștea, a fost creat un birou independent pentru el, în anul 1836. Printre cei mai remarcabili procuratori șefi se numără [[MitropolitNicolai Alexandrovici Protasov|Nicolai A. Protasov]]ul de St, între 1836 și 1855 și Constantin P. Pobedonosțev, între 1880 și 1905.<ref>George T. Petersburg aveaKosar, de obicei''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917–1918'', ProQuest Information and Learning Company, o poziţie aparte în sinod. El avea voie doar să pună întrebări2003, să anunţe păreri ale sinodului şi să prezideze comisii şi comitete ale afacerilor bisericeştiUMI MicroForm 3116620. De obicei, transferul clericilor de rang înalt se făcea doar cu aprobarea sap. 4 — dissertation</ref>

Activitatea clericală a sinodului era realizată de un Birou După abdicarea împăratului [[Nicolae al Sinodului care era condus de secretarul şef. DeII-a lungul secolului lea al Rusiei|Nicolae al XIXII-lea]] în Revoluția din februarie 1917, instituțiile sinodului au fost abrogate în timpul evenimentelor din acel an. La începutul lunii martie 1917, toți membrii sinodului (opt episcopi și doi preoți) numiți de împărat au fost demiși de procuratorul șef, V. N. Lvov, pe măsură ce activităţile procuratorului se înmulţeau şi imixtiunea sa creştea, motiv că erau vestigii reacționare ale epocii țariste și un nou Sinod al Episcopilor a fost creat ales de ierarhia Bisericii. Doar un birou independent pentru elsingur episcop din sinodul anterior a fost ales în noul sinod, în anul 1836. Printre cei mai remarcabili procuratori şefi se numără arhiepiscopul [[Nicolaie Alexandrovici ProtasovSerghie I (Stragorodsky) al Moscovei|Nicolaie A. ProtasovSerghie al Finlandei și Viborgului]]. Noul sinod, format din patru episcopi și patru preoți a fost însărcinat de procuratorul Lvov, între 1836 şi 1855 şi Ksă convoace un Sinod al întregii Biserici Ruse în august 1917. În timpul Guvernării Provizorii, au fost procuratori V. PN. Pobedonosţev, între 1880 şi 1905Lvov și A.<ref>George TV. Kosar, ''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917-1918'', ProQuest Information and Learning Company, 2003Kartashev, UMI MicroForm 3116620acesta fiind și ultimul procurator. p4 - dissertation</ref>

După abdicarea împăratului [[Nicolaie al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] în Revoluţia din Februarie, 1917, instituţiile sinodului au În timp ce legitimitatea îndepărtării vechiului sinod a fost abrogate în timpul evenimentelor din acel an. La începutul lunii martie 1917pusă sub semnul întrebării, toţii membrii sinodului (opt episcopi şi doi preoţi) numiţi de împărat aceste întrebări au fost demişi date de procuratorul şef, -o parte deoarece sinodul din august a intrat sub influența lui V. N. Lvovși A. V. Kartashev.<ref>George T. Kosar, ''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917–1918'', ProQuest Information and Learning Company, pe motiv că erau vestigii reacţionare ale epocii ţariste şi un nou Sinod al Episcopilor a fost ales de ierarhia Bisericii2003, p.24–31. Doar un singur episcop din sinodul anterior a fost ales în noul sinod, arhiepiscopul </ref> Odată cu alegerea mitropolitului [[Serghie I (Stragorodsky) Tihon al Moscovei|Serghie Tihon]] al Moscovei ca patriarh al Finlandei şi Viborguluireînființatei [[Sinodul Bisericii tuturor rușilor din 1917-1918|patriarhii]]. Noul sinod, format din patru episcopi şi patru preoţi a fost însărcinat Sinodul Guvernant Apostolic, instituit de procuratorPetru I pentru guvernarea Bisericii Rusiei, L’vov, să convoace un Sinod al întregii Biserici Ruse în august 1917. În timpul Guvernării Provizorii, au fost procuratori L’vov şi A. V. Kartashev, acesta fiind şi ultimul procuratorși-a încetat activitatea.

În timp ce legitimitatea îndepărtării vechiului sinod a fost pusă sub semnul întrebării, aceste întrebări au fost date de-o parte deoarece sinodul din august a intrat sub influenţa lui Lvov şi A. V. Kartashev.<ref>George T. Kosar, ''Russian Orthodoxy in Crisis and Revolution: The Church Council of 1917-1918'', ProQuest Information and Learning Company, 2003, pp24-31.</ref> Odată cu alegerea mitropolitului [[Tihon de Moscova|Tihon]] al Moscovei ca patriarh al reînfiinţatei [[Sinodul întregii Biserici Ruse din 1917-1918|patriarhii]], Sinodul Guvernant Apostolic, instituit de Petru I pentru guvernarea Bisericii Rusiei, şi-a încetat activitatea. ==ReferinţeNote==

==IzvoareSurse==*en: [http://www.encspb.ru/en/article.php?kod=2804019597 Synod (Apostolic Governing Synod)]*en: [[Wikipedia:Holy_Synod_(Russia)Holy Synod of the Russian Orthodox Church]]

[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]]