Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul de la Seleucia

206 octeți adăugați, 14 noiembrie 2013 12:41
m
Crezul propus de Acachie
{{Traducere EN}} :''a nu se confunda cu Sinodul de la Seleucia-Ctesiphon din anul 410.'' '''Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care s-a ținut în secolul IV la Seleucia-Isauria în sudul Asiei Mici (orașul Silifke din Turcia de astăzi). Nu trebuie confundat cu Sinodul a de la ''Seleucia-Ctesiphon'' din anul 410.A fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de [[Arianism|arianism]], dispute ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
==Convocarea Sinodului==
În anul 358, împăratul roman [[Constanţiu Constanțiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV.
Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]]. Înainte de convocarea sinodului, un cutremur a lovit însă Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 de episcopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]].
Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39</ref>.
Episcopii [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus, de frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Chiril de Ierusalimal Ierusalimului]] și lui [[Estathius de Sebasta]] li se imputau acuzații încă nerezolvate.
==Lucrările Sinodului==
În prima zi, un grup de episcopi printre care și [[Acacius Acachie de CezareaCezareea]], Gheorghe de Alexandriaal Alexandriei,Uranius de Tir, și [[Eudoxius de AntiohiaEudoxie al Antiohiei]] au vrut sa concluzioneze se judece acuzațiile împotriva acestor episcopi și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doilea grup, condus de [[Gheorghe de LaodiceaLaodiceea]], Sophronius Sofronie de PompeiolopolisPompeiopolis, și Eleusius Eleusie de CyzicusCyzic, a vrut să se voteze problemele teologice mai întâi de toate. Acest al doilea grup a câștigat. În a doua zi, Gheorghe de Laodiceea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe Acachie de Cezareea și pe ceilalți episcopi adverși. Atunci, aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanță similară cu Tatăl<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>. Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanților la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acachie și ceilalți s-au prezentat. Acachie de Cezareea a propus o nouă versiune a [[Crezul]]ui, în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel de la Antiohia și condamnând [[Anomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>. La sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe de Laodicea și tabăra lor i-au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|excomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv Acachie, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Teodul de Haeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evagrie de Mytilene, Leontie de Tripolis, Eudoxie al Antiohiei, [[Eusebiu de Cezareea]], cât și pe Patrofil, unul dintre cei care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.
În Mai târziu, în același an, Constanțiu a doua zi, Gheorghe convocat un alt sinod la [[Constantinopol]] care să aibă în vedere decizia de Laodicea i-a inclus pe la [[Vasile Sinodul de Ancyrala Rimini]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe să rezolve dezbinarea de la [[Acacius Sinodul de Cezareala Seleucia|Seleucia]] și pe ceilalţi episcopi adverși. Atunci<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341book 4, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatălchapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.
Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanţilor la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acacius și ceilalți s-au prezentat. Acacius a propus o nouă versiune a ==[[Crezul]]ui, în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din propus de Acachie==În prefața [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel ui propus de la Antiohia și condamnând [[AnomoeanismulAcachie de Cezareea]], acesta a scris:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>"Ne-am adunat la porunca împăratului la Seleucia, un oraș din Isauria, în ziua de 27 septembrie, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderația, pentru a păstra pacea bisericii, precum și pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică și evanghelică, astfel încât să sancționăm orice mărturisire de credință ecleziastică în contradicție cu Sfânta Scriptură, așa cum a dispus împăratul nostru Constanțiu cel iubit de Dumnezeu.Dar, în măsura în care anumiți indivizi au acționat în Sinod într-un mod care aduce prejudicii față de mai mulți dintre noi, prin împiedicarea unora de a-și exprima sentimentele lor și excluzându-i pe alții de la lucrările Sinodului și, în același timp au introdus în Sinod persoane care au fost hirotonite contrar canonului bisericesc; pentru că Sinodul a prezentat o scenă de tumult și de dezordine, scenă la care iluștrii Leonas și Comes precum și eminentul Lauricius, guvernator al provinciei, au fost martori oculari, noi ne vedem prin urmare obligați să facem această declarație.
La sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe Noi nu repudiem actul de credință care a fost ratificat de la sfințirea bisericii de Laodicea și tabăra lor ila Antiohia; aceasta datorită faptului că acest act a primit acordul părinților noștri care s-au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|excomunicat]] pe oponenții loradunat acolo pentru a lua în considerare anumite puncte controversate.Deoarece, inclusiv Acaciuscu toate acestea, Gheorghe de Alexandriatermenii ''homoousion'' și ''homoiousion'' au tulburat în trecut mințile multora și încă mai continuă să le tulbure și, Uraniusîn plus, Theodulus pentru că un nou termen a fost recent inventat de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, Lentie de Tripolis, [[Euxodius de Antiohia]], [[Eusebius de Cezarea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei unii care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, afirmă ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgiusanomoion''a Fiului de la Tatăl, book 4noi respingem primii doi termeni, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticusca fiind expresii care nu se găsesc în Sfintele Scripturi, dar nu anatemizăm în mod absolut pe ultimul, și privim utilizarea acestuia doar ca pe o înstrăinare de la învățăturile Bisericii.În mod distinct noi recunoaștem ''Church Historyhomoion''a Fiului de la Tatăl, book 2, chapter 40</ref>în conformitate cu ceea ce Apostolul a declarat cu privire la el: "Cel ce este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut".
Mai târziu, în același an, Constanţiu a convocat un alt sinod la Textul [[ConstantinopolCrezul]] care să aibă în vedere decizia ui propus de la [[Sinodul de la Rimini]] şi să rezolve dezbinarea de la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]]<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.Acachie era următorul:
==[[Crezul]] propus de Acacius==În prefaţa [[Crezul]]ui propus de [[Acacius]], acesta a scris:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref> "NeCredem într-am adunat la porunca împăratului la SeleuciaUnul Dumnezeu, un oraş din IsauriaTatăl Atotțiitorul, în ziua de 27 septembrieFăcătorul cerului și al pământului, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderaţia, pentru a păstra pacea bisericii, precum şi pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică şi evanghelică, astfel încât să sancţionăm orice mărturisire de credinţă ecleziastică în contradicţie cu Sfânta Scriptură, aşa cum a dispus împăratul nostru Constanţiu cel iubit de Dumnezeuvăzutelor tuturor și nevăzutelor.
Credem, de asemenea, în Fiul său Domnul nostru Isus Hristos, care a fost născut din Tatăl, nu făcut, mai înainte de toți vecii, Dumnezeu Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu, Lumina, Viața, Adevărul, Înțelepciunea, prin care toate toate s-au făcut, cele care sunt în ceruri și pe pământ, văzute sau nevăzute.
Noi credem că s-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria, în vederea eliminării păcatelor, că el a fost făcut om, a suferit pentru păcatele noastre, și a înviat din nou, și s-a suit la ceruri, să se așeze de-a dreapta Tatălui, de unde va veni din nou cu slavă să judece viii și morții.
But inasmuch as certain individuals in the Synod have acted injuriously toward several of usCredem, preventing some from expressing their sentimentsde asemenea, and excluding others from the council against their wills; and at the same time have introduced such as have been deposedîn Duhul Sfânt, and persons who were ordained contrary to the ecclesiastical canonpe care Domnul nostru și Mântuitorul l-a numit Mângâietorul, so that the Synod has presented și pe care l-a scene of tumult and disorder, of which the most illustrious Leonas, the Comestrimis la apostolii săi, and the most eminent Lauriciusdupă plecarea sa, governor of the province, have been eyeașa cum le-witnesses, we are therefore under the necessity of making this declaration. That we do not repudiate the faith which was ratified at the consecration of the church at Antioch; [423] for we give it our decided preference, because it received the concurrence of our fathers who were assembled there to consider some controverted points. Since, however, the terms homoousion and homoiousion have in time past troubled the minds of many, and still continue to disquiet them; and moreover that a new term has recently been coined by some who assert the anomoion of the Son to the Father: we reject the first two, as expressions which are not found in the Scripturespromis; but we utterly anathematize the last, and regard such as countenance its useprin care, as alienated from the church. We distinctly acknowledge the homoion of the Son to the Fatherde asemenea, in accordance with what the apostle has declared concerning himel sfințește pe toți credincioșii din Biserică, [424] "Who is the image of the invisible Godcare sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh."
"We confess thenPe cei care predică ceva împotriva acestui crez, and believe in one God the Father Almighty, the Maker of heaven and earth, and of things visible and invisible. We believe also in his Son our Lord Jesus Christ, who was begotten of him without passion before all ages, God the Word, the only-begotten of God, the Light, the Life, the Truth, the Wisdom: through whom all things were made which are in the heavens and upon the earth, whether visible or invisible. We believe that he took flesh of the holy Virgin Mary, at the end of the ages, in order to abolish sin; that he was made man, suffered for our sin, and rose again, and was taken up into the heavens, to sit at the right hand of the Father, whence he will come again in glory to judge the living and the dead. We believe also in the Holy Spirit, whom our Lord and Saviour has denominated the Comforter, and whom he sent to his disciples after his departure, according to his promise: by whom also he sanctifies all believers in the church, who are baptized in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost. Those who preach anything contrary to this creed, we regard as aliens from the catholic churchîi privim ca străini de Biserica Catolică."
==Note==
<references/>
 
==A se vedea și==
* [[Sinodul de la Rimini]]
==Surse==
*[[Wikipedia: Council_of_Seleucia]]
 
[[Categorie:Sinoade]]
[[Categorie:Drept canonic]]
 [[Categorieen:Articole în limba engleză, propuse pentru a fi traduseCouncil of Seleucia]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare