Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul de la Seleucia

296 de octeți adăugați, 14 noiembrie 2013 12:41
m
Crezul propus de Acachie
{{Traducere EN}} :''a nu se confunda cu Sinodul de la Seleucia-Ctesiphon din anul 410.'' '''Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care s-a ținut în secolul IV la Seleucia-Isauria în sudul Asiei Mici (orașul Silifke din Turcia de astăzi). Nu trebuie confundat cu Sinodul a de la ''Seleucia-Ctesiphon'' din anul 410.A fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de [[Arianism|arianism]], dispute ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
==Convocarea Sinodului==
În anul 358, împăratul roman [[Constanţiu Constanțiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV.
Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]]. Înainte de convocarea sinodului, un cutremur a lovit însă Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 de episcopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]].
Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39</ref>.
Episcopii [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus, de frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Chiril de Ierusalimal Ierusalimului]] și lui [[Estathius de Sebasta]] li se imputau acuzații încă nerezolvate.
==Lucrările Sinodului==
În prima zi, un grup de episcopi printre care și [[Acacius Acachie de CezareaCezareea]], Gheorghe de Alexandriaal Alexandriei,Uranius de Tir, și [[Eudoxius de AntiohiaEudoxie al Antiohiei]] au vrut sa concluzioneze se judece acuzațiile împotriva acestor episcopi și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doilea grup, condus de [[Gheorghe de LaodiceaLaodiceea]], Sophronius Sofronie de PompeiolopolisPompeiopolis, și Eleusius Eleusie de CyzicusCyzic, a vrut să se voteze problemele teologice mai întâi de toate. Acest al doilea grup a câștigat. În a doua zi, Gheorghe de Laodiceea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe Acachie de Cezareea și pe ceilalți episcopi adverși. Atunci, aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanță similară cu Tatăl<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>. Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanților la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acachie și ceilalți s-au prezentat. Acachie de Cezareea a propus o nouă versiune a [[Crezul]]ui, în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel de la Antiohia și condamnând [[Anomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>. La sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe de Laodicea și tabăra lor i-au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|excomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv Acachie, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Teodul de Haeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evagrie de Mytilene, Leontie de Tripolis, Eudoxie al Antiohiei, [[Eusebiu de Cezareea]], cât și pe Patrofil, unul dintre cei care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>. Mai târziu, în același an, Constanțiu a convocat un alt sinod la [[Constantinopol]] care să aibă în vedere decizia de la [[Sinodul de la Rimini]] și să rezolve dezbinarea de la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]]<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.
==[[Crezul]] propus de Acachie==În a doua zi, Gheorghe de Laodicea i-a inclus pe prefața [[Vasile de AncyraCrezul]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe ui propus de [[Acacius Acachie de CezareaCezareea]] și pe ceilalţi episcopi adverși. Atunci, aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatălacesta a scris:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>"Ne-am adunat la porunca împăratului la Seleucia, un oraș din Isauria, în ziua de 27 septembrie, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderația, pentru a păstra pacea bisericii, precum și pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică și evanghelică, astfel încât să sancționăm orice mărturisire de credință ecleziastică în contradicție cu Sfânta Scriptură, așa cum a dispus împăratul nostru Constanțiu cel iubit de Dumnezeu.Dar, în măsura în care anumiți indivizi au acționat în Sinod într-un mod care aduce prejudicii față de mai mulți dintre noi, prin împiedicarea unora de a-și exprima sentimentele lor și excluzându-i pe alții de la lucrările Sinodului și, în același timp au introdus în Sinod persoane care au fost hirotonite contrar canonului bisericesc; pentru că Sinodul a prezentat o scenă de tumult și de dezordine, scenă la care iluștrii Leonas și Comes precum și eminentul Lauricius, guvernator al provinciei, au fost martori oculari, noi ne vedem prin urmare obligați să facem această declarație.
Totuși, în următoarele zile, Noi nu repudiem actul de credință care a avut loc o încercare fost ratificat de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată sfințirea bisericii de către majoritatea participanţilor la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu Antiohia; aceasta datorită faptului că acest act a primit acordul părinților noștri care s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuniadunat acolo pentru a lua în considerare anumite puncte controversate.Deoarece, cu toate acestea, pe când Acacius termenii ''homoousion'' și ceilalți s-''homoiousion'' au prezentat. tulburat în trecut Acacius mințile multora și încă mai continuă să le tulbure și, în plus, pentru că un nou termen a propus o nouă versiune fost recent inventat de unii care afirmă ''anomoion'' a [[Crezul]]uiFiului de la Tatăl, în noi respingem primii doi termeni, ca fiind expresii care nu se spunea ca Fiul era ca și Tatălgăsesc în Sfintele Scripturi, dar nu anatemizăm în mod absolut pe ultimul, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel privim utilizarea acestuia doar ca pe o înstrăinare de la Antiohia și condamnând [[Anomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, învățăturile Bisericii.În mod distinct noi recunoaștem ''Church Historyhomoion''a Fiului de la Tatăl, book 2, chapter 40</ref>în conformitate cu ceea ce Apostolul a declarat cu privire la el: "Cel ce este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut".
La sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe de Laodicea și tabăra lor i-au [[caterisire|caterisit]] sau Textul [[excomunicare|excomunicatCrezul]] pe oponenții lor, inclusiv Acacius, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Theodulus ui propus de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, Lentie de Tripolis, [[Euxodius de Antiohia]], [[Eusebius de Cezarea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.Acachie era următorul:
Mai târziu"Credem într-Unul Dumnezeu, în același anTatăl Atotțiitorul, Constanţiu a convocat un alt sinod la [[Constantinopol]] care să aibă în vedere decizia de la [[Sinodul de la Rimini]] şi să rezolve dezbinarea de la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]]<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360Făcătorul cerului și al pământului, dar disputele tot nu au fost rezolvatevăzutelor tuturor și nevăzutelor.
==[[Crezul]] propus Credem, de Acacius==Acacius' proposed creed readasemenea, including its preface:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>"We having yesterday assembled by the emperor's command at Seleuciaîn Fiul său Domnul nostru Isus Hristos, care a city of Isauriafost născut din Tatăl, on the 27th day of Septembernu făcut, exerted ourselves to the utmostmai înainte de toți vecii, with all moderationDumnezeu Cuvântul, to preserve the peace of the churchsingurul Fiu al lui Dumnezeu, and to determine doctrinal questions on prophetic and evangelical authorityLumina, so as to sanction nothing in the ecclesiastic confession of faith at variance with the sacred ScripturesViața, as our Emperor Constantius most beloved of God has ordered. But inasmuch as certain individuals in the Synod have acted injuriously toward several of usAdevărul, preventing some from expressing their sentimentsÎnțelepciunea, and excluding others from the council against their wills; and at the same time have introduced such as have been deposedprin care toate toate s-au făcut, and persons who were ordained contrary to the ecclesiastical canoncele care sunt în ceruri și pe pământ, so that the Synod has presented văzute sau nevăzute.Noi credem că s-a scene of tumult and disorderîntrupat din Sfânta Fecioară Maria, of which the most illustrious Leonasîn vederea eliminării păcatelor, the Comescă el a fost făcut om, and the most eminent Lauriciusa suferit pentru păcatele noastre, governor of the provinceși a înviat din nou, have been eyeși s-witnessesa suit la ceruri, we are therefore under the necessity of making this declaration. That we do not repudiate the faith which was ratified at the consecration of the church at Antioch; [423] for we give it our decided preference, because it received the concurrence of our fathers who were assembled there to consider some controverted points. Since, however, the terms homoousion and homoiousion have in time past troubled the minds of many, and still continue to disquiet them; and moreover that să se așeze de-a new term has recently been coined by some who assert the anomoion of the Son to the Father: we reject the first twodreapta Tatălui, as expressions which are not found in the Scriptures; but we utterly anathematize the last, and regard such as countenance its use, as alienated from the church. We distinctly acknowledge the homoion of the Son to the Father, in accordance with what the apostle has declared concerning him, [424] "Who is the image of the invisible Godde unde va veni din nou cu slavă să judece viii și morții."
"We confess thenCredem, and believe in one God the Father Almightyde asemenea, the Maker of heaven and earthîn Duhul Sfânt, and of things visible and invisible. We believe also in his Son our Lord Jesus Christpe care Domnul nostru și Mântuitorul l-a numit Mângâietorul, who was begotten of him without passion before all agesși pe care l-a trimis la apostolii săi, God the Worddupă plecarea sa, the onlyașa cum le-begotten of God, the Light, the Life, the Truth, the Wisdom: through whom all things were made which are in the heavens and upon the earth, whether visible or invisible. We believe that he took flesh of the holy Virgin Mary, at the end of the ages, in order to abolish sina promis; that he was made man, suffered for our sin, and rose again, and was taken up into the heavens, to sit at the right hand of the Father, whence he will come again in glory to judge the living and the dead. We believe also in the Holy Spirit, whom our Lord and Saviour has denominated the Comforter, and whom he sent to his disciples after his departure, according to his promise: by whom also he sanctifies all believers in the churchprin care, who are baptized in the name of the Fatherde asemenea, and of the Sonel sfințește pe toți credincioșii din Biserică, and of the Holy Ghostcare sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Those who preach anything contrary to this creed Pe cei care predică ceva împotriva acestui crez, we regard as aliens from the catholic churchîi privim ca străini de Biserica Catolică."
==Note==
<references/>
 
==A se vedea și==
* [[Sinodul de la Rimini]]
==Surse==
*[[Wikipedia: Council_of_Seleucia]]
 
[[Categorie:Sinoade]]
[[Categorie:Drept canonic]]
 [[Categorieen:Articole în limba engleză, propuse pentru a fi traduseCouncil of Seleucia]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare