Modificări

==Convocarea Sinodului==În anul 358, împăratul roman [[Constanțiu al II-lea]] a convocat doua sinoade:''unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a nu se confunda rezolva controversa [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV. Sinodul de la Seleucia-Ctesiphon din anul 410a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]].Înainte de convocarea sinodului, un cutremur a lovit însă Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 de episcopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]].

'''==Deschiderea Sinodului==Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-a ținut în secolul IV au întâlnit separat și au ajuns la Seleucia Isauria în sudul Asiei Micidecizii opuse<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, sau orașul Silifke din Turcia de astăzichapter 11. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai unor forme extreme de [[Arianism]] ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]]</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39</ref>.

În anul 358, Împăratul roman Episcopii [[Constanţiu al II-leaVasile de Ancyra]] a convocat doua sinoade, unul format din episcopi de la Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul Macedonie I de la Seleucia|SeleuciaConstantinopol]]și Patrophilus, care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului în legătura cu firea dumnezeiască a frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Iisus HristosChiril al Ierusalimului]], controversă ce continua sa dezbine și lui [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV. Sinodul Estathius de la Seleucia a fost inițial planificat pentru [[NicomidiaSebasta]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10li se imputau acuzații încă nerezolvate.</ref>

Înainte de convocarea sinodului==Lucrările Sinodului==În prima zi, un cutremur a lovit Nicomidiagrup de episcopi printre care și [[Acachie de Cezareea]], omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia. Ca urmareGheorghe al Alexandriei, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 Uranius deepiscopiTir, s-a întrunit la Seleucia la data de și [[27 septembrieEudoxie al Antiohiei]]. Sinodul au vrut sa se judece acuzațiile împotriva acestor episcopi și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizatse vota problemele teologice. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse.<ref>PhilostorgiusUn al doilea grup, in Photiuscondus de [[Gheorghe de Laodiceea]], ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius''Sofronie de Pompeiopolis, book 4și Eleusie de Cyzic, chapter 11a vrut să se voteze problemele teologice mai întâi de toate.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39Acest al doilea grup a câștigat.</ref>

Episcopii În a doua zi, Gheorghe de Laodiceea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus pe alți episcopi contestați din frica sa nu fie caterisiți de sinodtabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau șii-a exclus pe Acachie de Cezareea și pe ceilalți episcopi adverși. Atunci, aceștia au întârziat venirea. De asemeneareafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, lui [[Chiril de Ierusalim]] și [[Estathius de Sebaste]] li în care se imputau acuzații încă nerezolvatedeclara ca Fiul avea substanță similară cu Tatăl<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.

În prima ziTotuși, un grup în următoarele zile, a avut loc o încercare de episcopi printre a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanților la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acachie și ceilalți s-au prezentat. Acachie de Cezareea a propus o nouă versiune a [[Acacius de CezareaCrezul]]ui, Gheorghe de Alexandriaîn care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl,Uranius de Tir, și ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Eudoxius de AntiohiaCrezul Niceo-Constantinopolitan]] au vrut sa concluzioneze acuzațiile împotriva acestor episcopi, și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doileagrup, condus cel de la Antiohia și condamnând [[Gheorghe de LaodiceaAnomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, Sophronius de Pompeiolopolis''Church History'', și Eleusius de Cyzicusbook 2, a vrut sa voteze problemele teologice mai întâi de toate. Al doilea grup a câștigatchapter 40</ref>.

În a doua ziLa sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe de Laodicea și tabăra lor i-a inclus pe Vasile și au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|excomunicat]] pe alți episcopi contestați din tabăra oponenții lor,ignorând acuzațiileinclusiv Acachie, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Teodul de Haeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evagrie de Mytilene, Leontie de Tripolis, Eudoxie al Antiohiei, [[Eusebiu de Cezareea]], cât și excluzând pe Acacius și episcopii adverși. AșadarPatrofil, unul dintre cei care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', aceștia au reafirmat un crezformulat în Antiohia în anul 341book 4, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatăl. chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>.

TotușiMai târziu, în următoarele zileacelași an, Constanțiu a avut loc o încercare de a se ajunge convocat un alt sinod la o înțelegere mai majoritara. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au prezentat la aceste sesiuni, pe când Acacius și ceilalți s-au prezentat. Acacius a propus o noua versiune a crezului [[Constantinopol]] care să aibă în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl,astfel ajungându-se vedere decizia de la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-ConstantinopolitanSinodul de la Rimini]] Nicea și cel să rezolve dezbinarea de la Antiohia, și condemnand [[AnomoeanismulSinodul de la Seleucia|Seleucia]]. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.

La sfârșit, sinodul rămăsese împărțit. Vasile, Gheorghe de Laodicea, și tabăra lor au ==[[caterisire|caterisitCrezul]] sau [[excomunicare|exocomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv Acacius, Gheorghe propus de Alexandria, Uranius, Theodulus de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, LentieAcachie==de Tripolis, În prefața [[Euxodius de AntiohiaCrezul]], ui propus de [[Esebius Acachie de CezareaCezareea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei care erau deja acuzați.acesta a scris:<ref>Philostorgius, in Photius, 'Zenos'Epitome of the Ecclesiastical History translated edition of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>"Ne-am adunat la porunca împăratului la Seleucia, un oraș din Isauria, în ziua de 27 septembrie, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderația, pentru a păstra pacea bisericii, precum și pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică și evanghelică, astfel încât să sancționăm orice mărturisire de credință ecleziastică în contradicție cu Sfânta Scriptură, așa cum a dispus împăratul nostru Constanțiu cel iubit de Dumnezeu.Dar, în măsura în care anumiți indivizi au acționat în Sinod într-un mod care aduce prejudicii față de mai mulți dintre noi, prin împiedicarea unora de a-și exprima sentimentele lor și excluzându-i pe alții de la lucrările Sinodului și, în același timp au introdus în Sinod persoane care au fost hirotonite contrar canonului bisericesc; pentru că Sinodul a prezentat o scenă de tumult și de dezordine, scenă la care iluștrii Leonas și Comes precum și eminentul Lauricius, guvernator al provinciei, au fost martori oculari, noi ne vedem prin urmare obligați să facem această declarație.

Mai târziu, în același an, Constanţiu Noi nu repudiem actul de credință care a convocat un sinod la Constantinopol care sa aibă în vedere deciziafost ratificat de la [[Sinodul sfințirea bisericii de la Rimini|Ariminum]] si sa rezolve diviziunea de la SeleuciaAntiohia; aceasta datorită faptului că acest act a primit acordul părinților noștri care s-au adunat acolo pentru a lua în considerare anumite puncte controversate. <ref>PhilostorgiusDeoarece, in Photiuscu toate acestea, termenii ''homoousion'' și ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgiushomoiousion''au tulburat în trecut mințile multora și încă mai continuă să le tulbure și, book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticusîn plus, pentru că un nou termen a fost recent inventat de unii care afirmă ''Church Historyanomoion''a Fiului de la Tatăl, book 2noi respingem primii doi termeni, chapter 40.</ref> Sinodul s-a întrunitca fiind expresii care nu se găsesc în anul 360Sfintele Scripturi, dar nu s-au rezolvat disputeleanatemizăm în mod absolut pe ultimul, și privim utilizarea acestuia doar ca pe o înstrăinare de la învățăturile Bisericii.În mod distinct noi recunoaștem ''homoion'' a Fiului de la Tatăl, în conformitate cu ceea ce Apostolul a declarat cu privire la el: "Cel ce este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut".

==Acacius' proposed creed==Acacius' proposed creed readPe cei care predică ceva împotriva acestui crez, including its preface:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>"We having yesterday assembled by the emperor's command at Seleucia, a city of Isauria, on the 27th day of September, exerted ourselves to the utmost, with all moderation, to preserve the peace of the church, and to determine doctrinal questions on prophetic and evangelical authority, so as to sanction nothing in the ecclesiastic confession of faith at variance with the sacred Scriptures, as our Emperor Constantius most beloved of God has ordered. But inasmuch as certain individuals in the Synod have acted injuriously toward several of us, preventing some from expressing their sentiments, and excluding others from the council against their wills; and at the same time have introduced such as have been deposed, and persons who were ordained contrary to the ecclesiastical canon, so that the Synod has presented a scene of tumult and disorder, of which the most illustrious Leonas, the Comes, and the most eminent Lauricius, governor of the province, have been eye-witnesses, we are therefore under the necessity of making this declaration. That we do not repudiate the faith which was ratified at the consecration of the church at Antioch; [423] for we give it our decided preference, because it received the concurrence of our fathers who were assembled there to consider some controverted points. Since, however, the terms homoousion and homoiousion have in time past troubled the minds of many, and still continue to disquiet them; and moreover that a new term has recently been coined by some who assert the anomoion of the Son to the Father: we reject the first two, as expressions which are not found in the Scriptures; but we utterly anathematize the last, and regard such as countenance its use, as alienated from the church. We distinctly acknowledge the homoion of the Son to the Father, in accordance with what the apostle has declared concerning him, [424] "Who is the image of the invisible Godîi privim ca străini de Biserica Catolică."

==ReferencesA se vedea și==<references/>* [[Sinodul de la Rimini]]

==SourceSurse==

 [[Categorieen:Articole în limba engleză, propuse pentru a fi traduseCouncil of Seleucia]]