Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
legături interne și mici corecturi
Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39</ref>.
Episcopii [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus, de frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Chiril de Ierusalimal Ierusalimului]] și lui [[Estathius de Sebasta]] li se imputau acuzații încă nerezolvate.
==Lucrările Sinodului==
În prima zi, un grup de episcopi printre care și [[Acacius Acachie de CezareaCezareea]], Gheorghe de Alexandria,
Uranius de Tir, și [[Eudoxius de Antiohia]] au vrut sa concluzioneze acuzațiile împotriva acestor episcopi și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doilea grup, condus de [[Gheorghe de Laodicea]], Sophronius de Pompeiolopolis, și Eleusius de Cyzicus, a vrut să se voteze problemele teologice mai întâi de toate. Acest al doilea grup a câștigat.
În a doua zi, Gheorghe de Laodicea i-a inclus pe [[Vasile de Ancyra]] și pe alți episcopi contestați din tabăra lor, ignorând acuzațiile ce li se aduceau și i-a exclus pe [[Acacius Acachie de CezareaCezareea]] și pe ceilalţi episcopi adverși. Atunci, aceștia au reafirmat un crez formulat în Antiohia în anul 341, în care se declara ca Fiul avea substanța similara cu Tatăl<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.
Totuși, în următoarele zile, a avut loc o încercare de a se ajunge la o înțelegere care să fie adoptată de către majoritatea participanţilor la sinod. Vasile și episcopii îndoielnici nu s-au mai prezentat însă la următoarele sesiuni, pe când Acacius Acachie și ceilalți s-au prezentat. Acacius Acachie de Cezareea a propus o nouă versiune a [[Crezul]]ui, în care se spunea ca Fiul era ca și Tatăl, ajungându-se astfel la un compromis dintre limbajul controversat din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] și cel de la Antiohia și condamnând [[Anomoeanismul]]<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.
La sfârșit, sinodul rămăsese divizat. Vasile, Gheorghe de Laodicea și tabăra lor i-au [[caterisire|caterisit]] sau [[excomunicare|excomunicat]] pe oponenții lor, inclusiv AcaciusAcachie, Gheorghe de Alexandria, Uranius, Theodulus de Chaeretepa, Teodosie de Filadelfia, Evgarie de Mytilene, Lentie de Tripolis, [[Euxodius de Antiohia]], [[Eusebius de CezareaCezareea]], cât și pe Patrophilus, unul dintre cei care erau deja acuzați<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>.
Mai târziu, în același an, Constanţiu a convocat un alt sinod la [[Constantinopol]] care să aibă în vedere decizia de la [[Sinodul de la Rimini]] şi să rezolve dezbinarea de la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]]<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>. Sinodul s-a întrunit în anul 360, dar disputele tot nu au fost rezolvate.
==[[Crezul]] propus de AcaciusAcachie==În prefaţa [[Crezul]]ui propus de [[AcaciusAcachie de Cezareea]], acesta a scris:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40</ref>
"Ne-am adunat la porunca împăratului la Seleucia, un oraş din Isauria, în ziua de 27 septembrie, pentru a ne exercita puterea în cea mai mare măsură, dar cu toată moderaţia, pentru a păstra pacea bisericii, precum şi pentru a stabili răspunsuri la întrebări doctrinare bazate pe autoritatea profetică şi evanghelică, astfel încât să sancţionăm orice mărturisire de credinţă ecleziastică în contradicţie cu Sfânta Scriptură, aşa cum a dispus împăratul nostru Constanţiu cel iubit de Dumnezeu.
Dar, în măsura în care anumiţi indivizi au acţionat în Sinod într-un mod care aduce prejudicii faţă de mai mulţi dintre noi, prin împiedicarea unora de a-şi exprima sentimentele lor şi excluzându-i pe alţii de la lucrările Sinodului şi, în acelaşi timp au introdus în Sinod persoane care au fost hirotonite contrar canonului bisericesc; pentru că Sinodul a prezentat o scenă de tumult şi de dezordine, scenă la care iluştrii Leonas şi Comes precum şi eminentul Lauricius, guvernator al provinciei, au fost martori oculari, noi ne vedem prin urmare obligaţi să facem această declaraţie.
În mod distinct noi recunoaştem ''homoion'' a Fiului de la Tatăl, în conformitate cu ceea ce Apostolul a declarat cu privire la el: "Cel ce este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut".
Textul [[Crezul]]ui propus de [[Acacius]] Acachie era următorul:
"Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
