Sinodul de la Rimini: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(mici corecturi)
(diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Îmbunătăţire}}
+
'''Sinodul de la Rimini''', sau '''Ariminum''', a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] timpurii care s-a ținut la Ariminum (orașul italian Rimini din zilele noastre), în anul 359.  Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de [[Arianism]], dispute ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
  
−
'''Sinodul de la Rimini''', sau '''Ariminum''', a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] timpurii care s-a ținut la Ariminum, orașul italian Rimini din zilele noastre. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai unor forme extreme de [[Arianism]] ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
+
==Convocarea Sinodului==
 +
În anul 358, împăratul roman [[Constanțiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism]]ului în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua să dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul al IV-lea.  
 +
[[Sinodul de la Seleucia]] a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>.
  
−
În anul 358, Împăratul roman [[Constanţiu al II-lea]] a convocat doua sinoade, unul format din episcopi de la Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism]]ului în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV.  
+
==Deschiderea Sinodului==
−
[[Sinodul de la Seleucia]] a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref>
+
În iulie, anul 359, s-a întrunit [[Sinod]]ul din Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și 400 de [[episcop]]i<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>. Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a [[Crezul]]ui, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca [[Iisus Hristos|Fiul]] era ca și [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], „după scripturi".  Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref> Alții au susținut [[Crezul]] Nicean.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
  
−
În iulie, anul 359, s-a întrunit [[Sinod]]ul de la Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și 400 de [[episcop]]i.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref> Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a [[Crezul]]ui, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca [[Iisus Hristos|Fiul]] era ca și [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], „după scripturi".  Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref> Alţii au susţinut [[Crezul]] Nicean.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
+
Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanțiu în care lăudau formularea de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] și condamnau orice abatere de la ea.  Susținătorii versiunii de la Sirmium au propus-o însă pe aceasta și au trimis-o în toată Italia<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>.
  
−
Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanţiu în care lăudau formularea de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] și condamnau orice abatere de la ea. Susținătorii versiunii de la Sirmium au propus-o pe aceasta şi au trimis-o prin Italia.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
+
==Urmările Sinodului==
 +
Printre urmările sinodului se numără faptul că papa [[Liberiu]] de la Roma a respins noul crez (bazat pe Sinodul de la Sirmium), determinându-i și pe Febadius de Agen și Servatus de Tongeren să-și retragă sprijinul fața de omoieni. [http://www.catholic.com/thisrock/1995/9503ltrs.asp]  Susținătorii formulării de la Sirmium l-au [[caterisire|caterisit]] pe [[Liberiu]] și l-au reales pe antipapa Felix de Roma<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37</ref>.
  
−
Ca urmări ale sinodului, papa Liberiu de la Roma a respins noul crez, determinându-i pe Febadius de Agen si
+
Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru [[trinitarianism]], iar [[Sfântul Jerome]] a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimită de faptul că devenise  [[arianism|ariană]]"<ref>Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19</ref>.
−
pe Servatus de Tongeren sa-și retragă sprijinul faţa de omoieni. [http://www.catholic.com/thisrock/1995/9503ltrs.asp]  Susținătorii formulării de la Sirmium l-au [[caterisire|caterisit]] pe Liberiu și l-au reales pe Antipapa Felix de Roma.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
 
−
 
 
−
Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru [[trinitarianism]], iar [[Sfântul Jerome]] a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimita de faptul că devenise  [[arianism|ariană]]."<ref>Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19.</ref>
 
  
 
==Participanți==
 
==Participanți==
−
Printre cei care au favorizat formularea de la Sirmium s-au aflat:<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
+
Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la Sirmium a [[Crezul]]ui s-au aflat<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37</ref>:
 
* Ursacius de Singidunum
 
* Ursacius de Singidunum
 
* Valens de Mursa
 
* Valens de Mursa
Linia 24: Linia 24:
 
* Gaius
 
* Gaius
  
−
Printre cei care au favorizat formularea de la Niceea s-au aflat:
+
Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la [[Niceea]] a [[Crezul]]ui s-au aflat:
−
* Fedius de Agen (murit circa 392)
+
* Febadius de Agen (mort 392)
−
* Servatus de Tongeren (murit [[13 mai]], 384)
+
* Servatus de Tongeren (mort [[13 mai]], 384)
−
* Gaudentius of Ariminum (murit [[14 octombrie]], 360)
+
* Gaudentius din Ariminum (mort [[14 octombrie]], 360)
 
* Mercurialis de Forl
 
* Mercurialis de Forl
 
* Restitutus de Cartagina
 
* Restitutus de Cartagina
Linia 35: Linia 35:
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
−
[[Sinodul de la Seleucia]]
+
* [[Sinodul de la Seleucia]]
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 43: Linia 43:
 
[[Categorie:Sinoade]]
 
[[Categorie:Sinoade]]
 
[[Categorie:Drept canonic]]
 
[[Categorie:Drept canonic]]
 +
 +
[[en:Council of Rimini]]

Versiunea curentă din 3 octombrie 2013 09:01

Sinodul de la Rimini, sau Ariminum, a fost un sinod local al Bisericii Creștine timpurii care s-a ținut la Ariminum (orașul italian Rimini din zilele noastre), în anul 359. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de Arianism, dispute ce au urmat Sinodului I Ecumenic.

Convocarea Sinodului

În anul 358, împăratul roman Constanțiu al II-lea a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la Seleucia, care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului în legătura cu firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, controversă ce continua să dezbine Biserica din secolul al IV-lea. Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat să aibă loc la Nicomidia, dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia[1].

Deschiderea Sinodului

În iulie, anul 359, s-a întrunit Sinodul din Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și 400 de episcopi[2]. Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a Crezului, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca Fiul era ca și Tatăl, „după scripturi". Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.[3] Alții au susținut Crezul Nicean.[4]

Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanțiu în care lăudau formularea de la Niceea și condamnau orice abatere de la ea. Susținătorii versiunii de la Sirmium au propus-o însă pe aceasta și au trimis-o în toată Italia[5].

Urmările Sinodului

Printre urmările sinodului se numără faptul că papa Liberiu de la Roma a respins noul crez (bazat pe Sinodul de la Sirmium), determinându-i și pe Febadius de Agen și Servatus de Tongeren să-și retragă sprijinul fața de omoieni. [1] Susținătorii formulării de la Sirmium l-au caterisit pe Liberiu și l-au reales pe antipapa Felix de Roma[6].

Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru trinitarianism, iar Sfântul Jerome a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimită de faptul că devenise ariană"[7].

Participanți

Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la Sirmium a Crezului s-au aflat[8]:

Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la Niceea a Crezului s-au aflat:

  • Febadius de Agen (mort 392)
  • Servatus de Tongeren (mort 13 mai, 384)
  • Gaudentius din Ariminum (mort 14 octombrie, 360)
  • Mercurialis de Forl
  • Restitutus de Cartagina

Note

  1. ↑ Philostorgius, in Photius, Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius, book 4, chapter 10
  2. ↑ Philostorgius, in Photius, Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius, book 4, chapter 10
  3. ↑ Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  4. ↑ Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  5. ↑ Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  6. ↑ Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37
  7. ↑ Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19
  8. ↑ Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37

A se vedea și

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_de_la_Rimini&oldid=35234”