Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Sinodul de la Ferrara-Florența

Nicio modificare în dimensiune, 5 august 2021 15:15
m
diacritice noi (cu virgulă)
{{Îmbunătăţire}} '''Sinodul de la FlorenţaFlorența-Ferrara''' s-a ţinut în Florenţaținut la Florența, Italia , în 1438-1439, ca o a doua încercare de reparare a [[Marea Schismă|Marii Schisme dintre Răsărit şi și Apus]], prima astfel de întâlnire fiind Sinodul din Lyons de la Lion din 1274. Sinodul de la Florenţa însuşi Florența propriu-zis a fost o continuare a Sinodului de la Ferrara, care la rândul său a fost fusese o continuare Sinodului de la Basel convocat în 1431 de Papa Martin al V-lea.
==ÎmpăraţiiÎmpărații==*'''Manuel al II-lea''' – A trimis întâi Papei Ioan al XXIII-lea, un antipapă, apoi succesorului acestuia, Martin al V-lea, cereri privind un sinod care să discute unirea, cu speranţa câştigării speranța câștigării sprijinului acestora în bătăliile împotriva musulmanilor care rupeau bucăţi bucăți din imperiu.*'''Ioan Paleologul al VI-lea''' – Fiul lui Manuel al II-lea şi și succesorul acestuia este o figură proeminentă în cadrul discuţiilor discuțiilor ulterioare din sinod. El i-a intimidat psihologic pe cei pe care i-a adus cu el ca să participe la lucrările sinodului pentru a câştiga câștiga sprijinul de care avea nevoie, mergând până acolo încât să solicite drept de vot pentru cameristul său, care se ocupa golitul oalei de noapte.
==Papii==
*'''Martin al V-lea''' – Papa din timpul etapei de planificare. El a trimis delegaţi delegați la Împărat cerându-i ca sinodul să se ţină țină în Italia. Cu ameninţări şi amenințări și mituiri, el a reuşit reușit obţină obțină promisiunea fermă a împăratului că va veni cu delegaţia delegația sa în Italia. Om inteligent şi și convingător, Martin a realizat că însăşi siguranţa însăși siguranța viitoare a funcţiei funcției sale cerea ca Răsăritul să îl recunoască ca Papă, deoarece episcopii săi se adunaseră deja la Basel ca să îl destituie.*'''Eugenie al IV-lea''' – A fost prezent la Sinodul de la FlorenţaFlorența. El a deţinut deținut toată puterea, împăratul grec interzicându-le teologilor săi să îl ofenseze. Oponentul său, Patriarhul Iosif era în vârstă şi și cu sănătatea şubredășubredă, fiind incapabil să îşi își apere locul de onoare şi și drepturile. Eugenie se ocupa de şi și de cheltuielile sinodului şi și grecii erau şi și mai dependenţi dependenți de el referitor la hrană, adăpost şi și transport.
==Delegaţii Delegații greci==*'''Marcu, Mitropolitul Efesului''' – Toate relatările îl prezintă ca cel mai locvace apărător al ortodoxiei, el a condus discuţiile discuțiile privind punctele dificile ale purgatoriului, adăugarea Filioque şi și erorile doctrinare aferente. El a fost redus la tăcere ulterior de către împăratul său după dezbateri aprinse cu Ioan, un Provincial al ordinului dominican, dezbateri în care poziţia poziția latină se clătina puternic. El este singurul delegat prezent care a refuzat semnarea documentelor finale, conform tuturor relatărilor.*Visarion de Niceea – A jucat cu multă şovăială șovăială rolul secundului lui Marcu în timpul dezbaterilor iniţiale şiinițiale și, ulterior, a ajutat la pierderea partidei după ce Marcu a fost redus la tăcere. Pentru loialitatea sa faţă față de unire, Papa l-a răsplătit cu titlul de cardinal şi și i-a dat cadouri generoase.*'''George Scholarius''', filozof – A avut un rol de sprijin în timpul discuţiilordiscuțiilor, fiind credincios ortodoxiei. Mai târziu a fost făcut patriarh de către musulmani sub numele de [[Ghenadie Scholarius]].*'''Iosif, Patriarhul de Constantinopol''' – Iniţial Inițial s-a opus cu putere locului de desfăşurare desfășurare a sinodului, pe care îl dorea în Constantinopol, dar ulterior a capitulat datorită slăbiciunii trupeşti şi trupești și vârstei. A murit în mod misterios în iunie, înainte de semnarea documentelor finale, dar a făcut “chipurile” toate concesiile necesare Papei, referitor la autoritate şi și demnitate într-o scrisoare scrisă cu două zile înainte chiar ca Papa să îi ceară acest lucru. El este înmormântat în cimitirul Bisericii Dominicane dedicate Maicii Domnului.*'''Isidor, Mitropolit al Întregii Rusii''' – A ajuns târziu la sinod, prin august, dar a reuşit reușit să ajungă înainte de mutarea sinodului de la Ferrara la Florenţa Florența datorită condiţiilor condițiilor de “epidemie” din oraşul orașul Ferrerra. Înainte de a pleca spre Italia el a făcut un tur îndelungat al jurisdicţiei jurisdicției sale. După ce Marcu a fost redus la tăcere, Isidor a avut un rol minor ca secund al lui Visarion iar cei doi s-au călcat în picioare unul pe altul în încercarea de a lichida ortodoxia. Pentru încercările sale de a promova cauza latinilor, el a fost cardinal de către Papă şi și a primit autoritate nu numai asupra teritoriilor ruseşti rusești dar şi și asupra bisericilor şi și eparhiilor din fostele teritorii ruseştirusești. El a fost trimis de Papă la Constantinopol ca să facă zarvă referitor la alegerile patriarhale şi și să proclame acolo unirea. Datorită zarvei neîntemeiate de la alegerea lui Mitrofan, a fost silit să fugă. Atunci el s-a refugiat în teritoriile ruseşti rusești unde nu a fost primit cu mult mai bine.*'''Mitrofan de Cizic''' - Din rolul minor jucat în timpul dezbaterilor nu ai fi ghicit că va deveni Patriarhul Constantinopolului, un vândut latinilor fără ca măcar să fie o figură puternică, el a fost ales după ce, practic, toţi ceilalţi toți ceilalți au refuzat. Se pare că până şi și cameristul menţionat menționat anterior a fost întrebat înaintea sa.
===Figuri minore ale delegaţiei greceştidelegației grecești===
*'''Dorotei al Trebizondei'''
*'''Antonie de Heraclea'''
==Teologii latini==
*'''Nicola Albergati''' a fost cel care a susţinut susținut perspectiva catolică privind Purgatoriul.*'''Giuliano Cesarini''' a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziţia poziția latină cu privire la problema ''[[Filioque]]''.*'''Ioan, Provincial al ordinului dominican''' – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-şi și structura argumentarea în favoarea poziţiei poziției latine. Mai târziu, a luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru [[Euharistie]] și în problema autorității papale.*'''Andrei de Rhodos''' a jucat un rol minor în discuţiile discuțiile preliminare.
==Scrieri despre acest sinod==
*Constantine N. Tsirpanlis, ''Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality''. 1979.
===Online===
*[http://books.google.com/books?id=lgGfW-WFjpIC&pg=PA303&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ ''The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge: Embracing Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology and Biblical, Theological, and Ecclesiastical Biography from the Earliest Times to the Present Day''] by Johann Jakob Herzog, Philip Schaff, Albert Hauck, Samuel Macauley Jackson, Charles Colebrook Sherman, George William Gilmore. Funk and Wagnalls Company, 1909.
*[http://books.google.com/books?id=bTgKBlEJGlsC&printsec=frontcover&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ#PPP1,M1 ''The History of the Council of Florence''] by Basil Popoff, Aleksandr Vasilýevich Gorski, John Mason Neale. Joseph Masters, 1861.
===În limba română===
* [http://www.episcopiacaransebesului.ro/articole.php?article_id=292 Pr. Prof. Isac RUSALIN, Sinodul de la Ferrara-Florența]
* [http://www.scribd.com/doc/43785/Ostrumov-Ivan-M-Istoria-sinodului-de-la-Ferrara-Florena Ivan OSTRUMOV, Istoria Sinodului de la Ferrara-Florența]
14.992 de modificări