Sinodul de la Ferrara-Florența: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Online: completare resurse)
m (diacritice noi (cu virgulă))
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Sinodul de la Florența-Ferrara''' s-a ținut la Florența, Italia, în 1438-1439, ca o a doua încercare de reparare a [[Marea Schismă|Marii Schisme dintre Răsărit și Apus]], prima astfel de întâlnire fiind Sinodul de la Lion din 1274. Sinodul de la Florența propriu-zis a fost o continuare a Sinodului de la Ferrara, care la rândul său fusese o continuare Sinodului de la Basel convocat în 1431 de Papa Martin al V-lea.
 
+
'''The Council of Florence''' was held in Florence, Italy, 1438-1439, as a second reunion council to heal the Great Schism between East and West, the first being the Council of Lyons in 1274. The Florentine Council was itself a continuation of the Council of Ferrara, which was itself a continuation of the Council of Basel convoked in 1431 by Pope Martin V.
+
==Împărații==
 
+
*'''Manuel al II-lea''' – A trimis întâi Papei Ioan al XXIII-lea, un antipapă, apoi succesorului acestuia, Martin al V-lea, cereri privind un sinod care să discute unirea, cu speranța câștigării sprijinului acestora în bătăliile împotriva musulmanilor care rupeau bucăți din imperiu.
 
+
*'''Ioan Paleologul al VI-lea''' – Fiul lui Manuel al II-lea și succesorul acestuia este o figură proeminentă în cadrul discuțiilor ulterioare din sinod. El i-a intimidat psihologic pe cei pe care i-a adus cu el ca să participe la lucrările sinodului pentru a câștiga sprijinul de care avea nevoie, mergând până acolo încât să solicite drept de vot pentru cameristul său, care se ocupa golitul oalei de noapte.
==The Emperors==
+
*'''Manuel II''' – First petitions Pope John XXIII, an antipope, then later his successor Martin V for a council to discuss union in the hopes of gaining his support in battle against Moslem forces whittling away at the Empire.
+
==Papii==
*'''John Palaeologus VI''' – The son of Manuel II and his successor is the prominent figure in the future discussions of the Council. He psychologically intimidates those whom he has brought with him to the council and to gain the support he needs he even goes so far as to solicit the vote of his Chamber Master, the man servant who turns down his sheets at night.
+
*'''Martin al V-lea''' – Papa din timpul etapei de planificare. El a trimis delegați la Împărat cerându-i ca sinodul să se țină în Italia. Cu amenințări și mituiri, el a reușit să obțină promisiunea fermă a împăratului că va veni cu delegația sa în Italia. Om inteligent și convingător, Martin a realizat că însăși siguranța viitoare a funcției sale cerea ca Răsăritul să îl recunoască ca Papă, deoarece episcopii săi se adunaseră deja la Basel ca să îl destituie.
 
+
*'''Eugenie al IV-lea''' – A fost prezent la Sinodul de la Florența. El a deținut toată puterea, împăratul grec interzicându-le teologilor săi să îl ofenseze. Oponentul său, Patriarhul Iosif era în vârstă și cu sănătatea șubredă, fiind incapabil să își apere locul de onoare și drepturile. Eugenie se ocupa de și de cheltuielile sinodului și grecii erau și mai dependenți de el referitor la hrană, adăpost și transport.
==The Popes==
+
*'''Martin V''' – The Pope of the initial phase of planning. He sends delegates to the Emperor demanding that the Council be held in Italia. With threats and bribes he manages to secure the promise of the Emperor to come to Italy with his delegates. A clever and conniving man, Martin realizes that his own future job security requires that the East back him as Pope since His Bishops were already gathering in Basle to depose him.
+
==Delegații greci==
*'''Eugenius IV''' – Was in attendance at the Council of Florence. He holds all the power, the Greek Emperor forbids his theologians from offending the him. His aging counterpart, the Patriarch Joseph was failing in health and impotent to defend his place of honor and rights. Eugenius holds the purse strings as well and the Greeks are even reliant on him for food, shelter, and transportation.
+
*'''Marcu, Mitropolitul Efesului''' – Toate relatările îl prezintă ca cel mai locvace apărător al ortodoxiei, el a condus discuțiile privind punctele dificile ale purgatoriului, adăugarea Filioque și erorile doctrinare aferente. El a fost redus la tăcere ulterior de către împăratul său după dezbateri aprinse cu Ioan, un Provincial al ordinului dominican, dezbateri în care poziția latină se clătina puternic. El este singurul delegat prezent care a refuzat semnarea documentelor finale, conform tuturor relatărilor.
 
+
*Visarion de Niceea A jucat cu multă șovăială rolul secundului lui Marcu în timpul dezbaterilor inițiale și, ulterior, a ajutat la pierderea partidei după ce Marcu a fost redus la tăcere. Pentru loialitatea sa față de unire, Papa l-a răsplătit cu titlul de cardinal și i-a dat cadouri generoase.
==The Greek Delegates==
+
*'''George Scholarius''', filozof A avut un rol de sprijin în timpul discuțiilor, fiind credincios ortodoxiei. Mai târziu a fost făcut patriarh de către musulmani sub numele de [[Ghenadie Scholarius]].
*'''Mark, Metropolitan of Ephesus''' – By all accounts the most outspoken defender of Orthodoxy, he handles the discussions on the hard topics of Purgatory, the addition of the Filioque and its doctrinal errors. He is silenced in later debates by his own Emperor after harsh debates with John the Dominican Provincial in which it is obvious that the Latin position was faltering. He is by all accounts the only delegate present for the signing of the end documents who refused to do so.
+
*'''Iosif, Patriarhul de Constantinopol''' – Inițial s-a opus cu putere locului de desfășurare a sinodului, pe care îl dorea în Constantinopol, dar ulterior a capitulat datorită slăbiciunii trupești și vârstei. A murit în mod misterios în iunie, înainte de semnarea documentelor finale, dar a făcut “chipurile” toate concesiile necesare Papei, referitor la autoritate și demnitate într-o scrisoare scrisă cu două zile înainte chiar ca Papa să îi ceară acest lucru. El este înmormântat în cimitirul Bisericii Dominicane dedicate Maicii Domnului.
*Bessarion of Nicea Plays the reluctant second chair to Mark during the initial debates and helps throw the match later after Mark is silenced. For his loyalty to the union the Pope rewards him with the title of Cardinal and gives him lavish gifts.
+
*'''Isidor, Mitropolit al Întregii Rusii''' – A ajuns târziu la sinod, prin august, dar a reușit să ajungă înainte de mutarea sinodului de la Ferrara la Florența datorită condițiilor de “epidemie” din orașul Ferrerra. Înainte de a pleca spre Italia el a făcut un tur îndelungat al jurisdicției sale. După ce Marcu a fost redus la tăcere, Isidor a avut un rol minor ca secund al lui Visarion iar cei doi s-au călcat în picioare unul pe altul în încercarea de a lichida ortodoxia. Pentru încercările sale de a promova cauza latinilor, el a fost cardinal de către Papă și a primit autoritate nu numai asupra teritoriilor rusești dar și asupra bisericilor și eparhiilor din fostele teritorii rusești. El a fost trimis de Papă la Constantinopol ca să facă zarvă referitor la alegerile patriarhale și să proclame acolo unirea. Datorită zarvei neîntemeiate de la alegerea lui Mitrofan, a fost silit să fugă. Atunci el s-a refugiat în teritoriile rusești unde nu a fost primit cu mult mai bine.
*'''George Scholarius''', philosopher Plays a supportive roll in the discussions, is faithful to Orthodoxy. Is later in life made Patrirach by the Moslems and takes the name [[Gennadius Scholarius]].
+
*'''Mitrofan de Cizic''' - Din rolul minor jucat în timpul dezbaterilor nu ai fi ghicit că va deveni Patriarhul Constantinopolului, un vândut latinilor fără ca măcar să fie o figură puternică, el a fost ales după ce, practic, toți ceilalți au refuzat. Se pare că până și cameristul menționat anterior a fost întrebat înaintea sa.
*'''Joseph, Patriarch of Constantinople''' – Initially strongly opposes the councils local, which to have it in Constantinople, but capitulates due to weakness and age. Dies mysterious in June before the documents are to be signed, but manages “supposedly” to make all the necessary concesions to the Pope, as to his authority and dignity in a letter left written two days before the request by the Pope was even made. He is buried in the cemetery of a Dominican Church dedicated the Theotokos.
+
*'''Isidore, Metropolitan of all Russia''' – Arrives late to the council in August, but manages to arrive before the transferal of the council from Ferrara to Florence due to “plague” conditions in the city of Ferrerra. Had made a grand tour of his territories before he went on to Italy. After Mark was silenced Isidore takes a minor roll as second fiddle to Besserion as the two trip over each other trying to sell Orthodoxy out. For his attempts to promote the Latin cause he is made a Cardinal by the Pope and given authority not only over the Russian lands but the Churches and Dioceses of the Former Russian lands. He is sent by the Pope to Constantinople to settle the uproar of Patriarchal elections and to officially declare the union there. Due to the uproar Metrophanes’ election by default causes he is forced to flee. He then goes to the territory of Russia to announce the Union and receives only slightly better treatment there.
+
===Figuri minore ale delegației grecești===
*'''Metrophanes of Cyzicus''' - The future Patriarch of Constantinople, you surely wouldn’t guess by the minor roll he played in the debates, a sell out to the Latins and not even a strong figure he is chosen after literally everyone else refuses. I think they may even have asked the Master of the Bed Chamber mentioned earlier.
+
*'''Dorotei al Trebizondei'''
 
+
*'''Antonie de Heraclea'''
==Minor Greek figures present==
+
*'''Macarie al Nicomidiei'''
*'''Dorotheus of Trebizond'''
+
*'''Anthony of Heraclea'''
+
==Teologii latini==
*'''Macarius of Nicomedia'''
+
*'''Nicola Albergati''' a fost cel care a susținut perspectiva catolică privind Purgatoriul.
 
+
*'''Giuliano Cesarini''' a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziția latină cu privire la problema ''[[Filioque]]''.
==The Latin Debaters==
+
*'''Ioan, Provincial al ordinului dominican''' – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-și structura argumentarea în favoarea poziției latine. Mai târziu, a  luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru [[Euharistie]] și în problema autorității papale.
*'''Nicholas Albergati''' – Took the lead with the Purgatory issue.
+
*'''Andrei de Rhodos''' a jucat un rol minor în discuțiile preliminare.
*'''Jullian Caesarini''' – Lead debate on Filioque at first.
+
*'''John, Dominican Provincial''' – the strongest of the Latin speakers an O.P. he was highly educated and used scholastic methods and arguments to craft his defense of Latin practice. He later led the discussion without opposition on ezymes and papal authority.
+
==Scrieri despre acest sinod==
*'''Andrew of Rhodes''' – Minor roll in the early discussions.
 
 
 
==Works on the Council==
 
 
*Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, ''The History of the Decline and Fall of the Roman Empire''. Harper, 1857.
 
*Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, ''The History of the Decline and Fall of the Roman Empire''. Harper, 1857.
 
*Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, ''Byzantium: Greatness and Decline''. Rutgers University Press, 1957
 
*Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, ''Byzantium: Greatness and Decline''. Rutgers University Press, 1957
Linia 38: Linia 35:
 
*Ivan N. Ostroumov, ''The History of the Council of Florence''. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
 
*Ivan N. Ostroumov, ''The History of the Council of Florence''. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
 
*Constantine N. Tsirpanlis, ''Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality''. 1979.
 
*Constantine N. Tsirpanlis, ''Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality''. 1979.
 
+
==Online==
+
===Online===
*[http://books.google.com/books?id=lgGfW-WFjpIC&pg=PA303&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ ''The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge: Embracing Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology and Biblical, Theological, and Ecclesiastical Biography from the Earliest Times to the Present Day''] by Johann Jakob Herzog, Philip Schaff, Albert Hauck, Samuel Macauley Jackson, Charles Colebrook Sherman, George William Gilmore. Funk and Wagnalls Company, 1909.  
+
*[http://books.google.com/books?id=lgGfW-WFjpIC&pg=PA303&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ ''The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge: Embracing Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology and Biblical, Theological, and Ecclesiastical Biography from the Earliest Times to the Present Day''] by Johann Jakob Herzog, Philip Schaff, Albert Hauck, Samuel Macauley Jackson, Charles Colebrook Sherman, George William Gilmore. Funk and Wagnalls Company, 1909.
 
 
 
*[http://books.google.com/books?id=bTgKBlEJGlsC&printsec=frontcover&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ#PPP1,M1 ''The History of the Council of Florence''] by Basil Popoff, Aleksandr Vasilýevich Gorski, John Mason Neale. Joseph Masters, 1861.
 
*[http://books.google.com/books?id=bTgKBlEJGlsC&printsec=frontcover&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ#PPP1,M1 ''The History of the Council of Florence''] by Basil Popoff, Aleksandr Vasilýevich Gorski, John Mason Neale. Joseph Masters, 1861.
  
==În limba română==
+
===În limba română===
 
 
 
* [http://www.episcopiacaransebesului.ro/articole.php?article_id=292 Pr. Prof. Isac RUSALIN, Sinodul de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.episcopiacaransebesului.ro/articole.php?article_id=292 Pr. Prof. Isac RUSALIN, Sinodul de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.scribd.com/doc/43785/Ostrumov-Ivan-M-Istoria-sinodului-de-la-Ferrara-Florena Ivan OSTRUMOV, Istoria Sinodului de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.scribd.com/doc/43785/Ostrumov-Ivan-M-Istoria-sinodului-de-la-Ferrara-Florena Ivan OSTRUMOV, Istoria Sinodului de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/ Pr. Silvestru Augustin PRUNDUȘ, Clemente PLĂIANU, Sinodul de la Ferrara-Florența și românii] (punct de vedere catolic).
 
* [http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/ Pr. Silvestru Augustin PRUNDUȘ, Clemente PLĂIANU, Sinodul de la Ferrara-Florența și românii] (punct de vedere catolic).
 +
 +
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 +
[[Categorie:Sinoade]]
 +
 +
[[en:The Council of Florence]]

Versiunea de la data 5 august 2021 15:15

Sinodul de la Florența-Ferrara s-a ținut la Florența, Italia, în 1438-1439, ca o a doua încercare de reparare a Marii Schisme dintre Răsărit și Apus, prima astfel de întâlnire fiind Sinodul de la Lion din 1274. Sinodul de la Florența propriu-zis a fost o continuare a Sinodului de la Ferrara, care la rândul său fusese o continuare Sinodului de la Basel convocat în 1431 de Papa Martin al V-lea.

Împărații

  • Manuel al II-lea – A trimis întâi Papei Ioan al XXIII-lea, un antipapă, apoi succesorului acestuia, Martin al V-lea, cereri privind un sinod care să discute unirea, cu speranța câștigării sprijinului acestora în bătăliile împotriva musulmanilor care rupeau bucăți din imperiu.
  • Ioan Paleologul al VI-lea – Fiul lui Manuel al II-lea și succesorul acestuia este o figură proeminentă în cadrul discuțiilor ulterioare din sinod. El i-a intimidat psihologic pe cei pe care i-a adus cu el ca să participe la lucrările sinodului pentru a câștiga sprijinul de care avea nevoie, mergând până acolo încât să solicite drept de vot pentru cameristul său, care se ocupa golitul oalei de noapte.

Papii

  • Martin al V-lea – Papa din timpul etapei de planificare. El a trimis delegați la Împărat cerându-i ca sinodul să se țină în Italia. Cu amenințări și mituiri, el a reușit să obțină promisiunea fermă a împăratului că va veni cu delegația sa în Italia. Om inteligent și convingător, Martin a realizat că însăși siguranța viitoare a funcției sale cerea ca Răsăritul să îl recunoască ca Papă, deoarece episcopii săi se adunaseră deja la Basel ca să îl destituie.
  • Eugenie al IV-lea – A fost prezent la Sinodul de la Florența. El a deținut toată puterea, împăratul grec interzicându-le teologilor săi să îl ofenseze. Oponentul său, Patriarhul Iosif era în vârstă și cu sănătatea șubredă, fiind incapabil să își apere locul de onoare și drepturile. Eugenie se ocupa de și de cheltuielile sinodului și grecii erau și mai dependenți de el referitor la hrană, adăpost și transport.

Delegații greci

  • Marcu, Mitropolitul Efesului – Toate relatările îl prezintă ca cel mai locvace apărător al ortodoxiei, el a condus discuțiile privind punctele dificile ale purgatoriului, adăugarea Filioque și erorile doctrinare aferente. El a fost redus la tăcere ulterior de către împăratul său după dezbateri aprinse cu Ioan, un Provincial al ordinului dominican, dezbateri în care poziția latină se clătina puternic. El este singurul delegat prezent care a refuzat semnarea documentelor finale, conform tuturor relatărilor.
  • Visarion de Niceea – A jucat cu multă șovăială rolul secundului lui Marcu în timpul dezbaterilor inițiale și, ulterior, a ajutat la pierderea partidei după ce Marcu a fost redus la tăcere. Pentru loialitatea sa față de unire, Papa l-a răsplătit cu titlul de cardinal și i-a dat cadouri generoase.
  • George Scholarius, filozof – A avut un rol de sprijin în timpul discuțiilor, fiind credincios ortodoxiei. Mai târziu a fost făcut patriarh de către musulmani sub numele de Ghenadie Scholarius.
  • Iosif, Patriarhul de Constantinopol – Inițial s-a opus cu putere locului de desfășurare a sinodului, pe care îl dorea în Constantinopol, dar ulterior a capitulat datorită slăbiciunii trupești și vârstei. A murit în mod misterios în iunie, înainte de semnarea documentelor finale, dar a făcut “chipurile” toate concesiile necesare Papei, referitor la autoritate și demnitate într-o scrisoare scrisă cu două zile înainte chiar ca Papa să îi ceară acest lucru. El este înmormântat în cimitirul Bisericii Dominicane dedicate Maicii Domnului.
  • Isidor, Mitropolit al Întregii Rusii – A ajuns târziu la sinod, prin august, dar a reușit să ajungă înainte de mutarea sinodului de la Ferrara la Florența datorită condițiilor de “epidemie” din orașul Ferrerra. Înainte de a pleca spre Italia el a făcut un tur îndelungat al jurisdicției sale. După ce Marcu a fost redus la tăcere, Isidor a avut un rol minor ca secund al lui Visarion iar cei doi s-au călcat în picioare unul pe altul în încercarea de a lichida ortodoxia. Pentru încercările sale de a promova cauza latinilor, el a fost cardinal de către Papă și a primit autoritate nu numai asupra teritoriilor rusești dar și asupra bisericilor și eparhiilor din fostele teritorii rusești. El a fost trimis de Papă la Constantinopol ca să facă zarvă referitor la alegerile patriarhale și să proclame acolo unirea. Datorită zarvei neîntemeiate de la alegerea lui Mitrofan, a fost silit să fugă. Atunci el s-a refugiat în teritoriile rusești unde nu a fost primit cu mult mai bine.
  • Mitrofan de Cizic - Din rolul minor jucat în timpul dezbaterilor nu ai fi ghicit că va deveni Patriarhul Constantinopolului, un vândut latinilor fără ca măcar să fie o figură puternică, el a fost ales după ce, practic, toți ceilalți au refuzat. Se pare că până și cameristul menționat anterior a fost întrebat înaintea sa.

Figuri minore ale delegației grecești

  • Dorotei al Trebizondei
  • Antonie de Heraclea
  • Macarie al Nicomidiei

Teologii latini

  • Nicola Albergati a fost cel care a susținut perspectiva catolică privind Purgatoriul.
  • Giuliano Cesarini a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziția latină cu privire la problema Filioque.
  • Ioan, Provincial al ordinului dominican – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-și structura argumentarea în favoarea poziției latine. Mai târziu, a luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru Euharistie și în problema autorității papale.
  • Andrei de Rhodos a jucat un rol minor în discuțiile preliminare.

Scrieri despre acest sinod

  • Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Harper, 1857.
  • Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, Byzantium: Greatness and Decline. Rutgers University Press, 1957
  • Joseph Gill, The Council of Florence. Cambridge University Press, 1959. ISBN 0521050820, ISBN 9780521050821
  • Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence, and Other Essays. Barnes & Noble, 1965
  • Ivan N. Ostroumov, The History of the Council of Florence. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
  • Constantine N. Tsirpanlis, Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality. 1979.

Online

În limba română