Sinodul de la Ferrara-Florența: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(The Latin Debaters: traducere)
m (a redenumit Sinodul de la Ferrara-Florenţa în Sinodul de la Ferrara-Florența: diacritice noi (cu virgulă))
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
 
 
'''The Council of Florence''' was held in Florence, Italy, 1438-1439, as a second reunion council to heal the Great Schism between East and West, the first being the Council of Lyons in 1274. The Florentine Council was itself a continuation of the Council of Ferrara, which was itself a continuation of the Council of Basel convoked in 1431 by Pope Martin V.
 
 
 
 
 
==The Emperors==
 
*'''Manuel II''' – First petitions Pope John XXIII, an antipope, then later his successor Martin V for a council to discuss union in the hopes of gaining his support in battle against Moslem forces whittling away at the Empire.
 
*'''John Palaeologus VI''' – The son of Manuel II and his successor is the prominent figure in the future discussions of the Council. He psychologically intimidates those whom he has brought with him to the council and to gain the support he needs he even goes so far as to solicit the vote of his Chamber Master, the man servant who turns down his sheets at night.
 
 
 
==The Popes==
 
*'''Martin V''' – The Pope of the initial phase of planning. He sends delegates to the Emperor demanding that the Council be held in Italia. With threats and bribes he manages to secure the promise of the Emperor to come to Italy with his delegates. A clever and conniving man, Martin realizes that his own future job security requires that the East back him as Pope since His Bishops were already gathering in Basle to depose him.
 
*'''Eugenius IV''' – Was in attendance at the Council of Florence. He holds all the power, the Greek Emperor forbids his theologians from offending the him. His aging counterpart, the Patriarch Joseph was failing in health and impotent to defend his place of honor and rights. Eugenius holds the purse strings as well and the Greeks are even reliant on him for food, shelter, and transportation.
 
 
 
==The Greek Delegates==
 
*'''Mark, Metropolitan of Ephesus''' – By all accounts the most outspoken defender of Orthodoxy, he handles the discussions on the hard topics of Purgatory, the addition of the Filioque and its doctrinal errors. He is silenced in later debates by his own Emperor after harsh debates with John the Dominican Provincial in which it is obvious that the Latin position was faltering. He is by all accounts the only delegate present for the signing of the end documents who refused to do so.
 
*Bessarion of Nicea – Plays the reluctant second chair to Mark during the initial debates and helps throw the match later after Mark is silenced. For his loyalty to the union the Pope rewards him with the title of Cardinal and gives him lavish gifts.
 
*'''George Scholarius''', philosopher – Plays a supportive roll in the discussions, is faithful to Orthodoxy. Is later in life made Patrirach by the Moslems and takes the name [[Gennadius Scholarius]].
 
*'''Joseph, Patriarch of Constantinople''' – Initially strongly opposes the councils local, which to have it in Constantinople, but capitulates due to weakness and age. Dies mysterious in June before the documents are to be signed, but manages “supposedly” to make all the necessary concesions to the Pope, as to his authority and dignity in a letter left written two days before the request by the Pope was even made. He is buried in the cemetery of a Dominican Church dedicated the Theotokos.
 
*'''Isidore, Metropolitan of all Russia''' – Arrives late to the council in August, but manages to arrive before the transferal of the council from Ferrara to Florence due to “plague” conditions in the city of Ferrerra. Had made a grand tour of his territories before he went on to Italy. After Mark was silenced Isidore takes a minor roll as second fiddle to Besserion as the two trip over each other trying to sell Orthodoxy out. For his attempts to promote the Latin cause he is made a Cardinal by the Pope and given authority not only over the Russian lands but the Churches and Dioceses of the Former Russian lands. He is sent by the Pope to Constantinople to settle the uproar of Patriarchal elections and to officially declare the union there. Due to the uproar Metrophanes’ election by default causes he is forced to flee. He then goes to the territory of Russia to announce the Union and receives only slightly better treatment there.
 
*'''Metrophanes of Cyzicus''' - The future Patriarch of Constantinople, you surely wouldn’t guess by the minor roll he played in the debates, a sell out to the Latins and not even a strong figure he is chosen after literally everyone else refuses. I think they may even have asked the Master of the Bed Chamber mentioned earlier.
 
 
 
==Minor Greek figures present==
 
*'''Dorotheus of Trebizond'''
 
*'''Anthony of Heraclea'''
 
*'''Macarius of Nicomedia'''
 
  
 +
'''Sinodul de la Florenţa-Ferrara''' s-a ţinut în Florenţa, Italia în 1438-1439, ca o a doua încercare de reparare a Marii Schisme dintre Răsărit şi Apus, prima astfel de întâlnire fiind Sinodul din Lyons din 1274. Sinodul de la Florenţa însuşi a fost o continuare a Sinodului de la Ferrara, care la rândul său a fost o continuare Sinodului de la Basel convocat în 1431 de Papa Martin al V-lea.
 +
 +
 +
==Împăraţii==
 +
*'''Manuel al II-lea''' – A trimis întâi Papei Ioan al XXIII-lea, un antipapă, apoi succesorului acestuia, Martin al V-lea, cereri privind un sinod care să discute unirea, cu speranţa câştigării sprijinului acestora în bătăliile împotriva musulmanilor care rupeau bucăţi din imperiu.
 +
*'''Ioan Paleologul al VI-lea''' – Fiul lui Manuel al II-lea şi succesorul acestuia este o figură proeminentă în cadrul discuţiilor ulterioare din sinod. El i-a intimidat psihologic pe cei pe care i-a adus cu el ca să participe la lucrările sinodului pentru a câştiga sprijinul de care avea nevoie, mergând până acolo încât să solicite drept de vot pentru cameristul său, care se ocupa golitul oalei de noapte.
 +
 +
==Papii==
 +
*'''Martin al V-lea''' – Papa din timpul etapei de planificare. El a trimis delegaţi la Împărat cerându-i ca sinodul să se ţină în Italia. Cu ameninţări şi mituiri, el a reuşit să obţină promisiunea fermă a împăratului că va veni cu delegaţia sa în Italia. Om inteligent şi convingător, Martin a realizat că însăşi siguranţa viitoare a funcţiei sale cerea ca Răsăritul să îl recunoască ca Papă, deoarece episcopii săi se adunaseră deja la Basel ca să îl destituie.
 +
*'''Eugenie al IV-lea''' – A fost prezent la Sinodul de la Florenţa. El a deţinut toată puterea, împăratul grec interzicându-le teologilor săi să îl ofenseze. Oponentul său, Patriarhul Iosif era în vârstă şi cu sănătatea şubredă, fiind incapabil să îşi apere locul de onoare şi drepturile. Eugenie se ocupa de şi de cheltuielile sinodului şi grecii erau şi mai dependenţi de el referitor la hrană, adăpost şi transport.
 +
 +
==Delegaţii greci==
 +
*'''Marcu, Mitropolitul Efesului''' – Toate relatările îl prezintă ca cel mai locvace apărător al ortodoxiei, el a condus discuţiile privind punctele dificile ale purgatoriului, adăugarea Filioque şi erorile doctrinare aferente. El a fost redus la tăcere ulterior de către împăratul său după dezbateri aprinse cu Ioan, un Provincial al ordinului dominican, dezbateri în care poziţia latină se clătina puternic. El este singurul delegat prezent care a refuzat semnarea documentelor finale, conform tuturor relatărilor.
 +
*Visarion de Niceea – A jucat cu multă şovăială rolul secundului lui Marcu în timpul dezbaterilor iniţiale şi, ulterior, a ajutat la pierderea partidei după ce Marcu a fost redus la tăcere. Pentru loialitatea sa faţă de unire, Papa l-a răsplătit cu titlul de cardinal şi i-a dat cadouri generoase.
 +
*'''George Scholarius''', filozof – A avut un rol de sprijin în timpul discuţiilor, fiind credincios ortodoxiei. Mai târziu a fost făcut patriarh de către musulmani sub numele de [[Ghenadie Scholarius]].
 +
*'''Iosif, Patriarhul de Constantinopol''' – Iniţial s-a opus cu putere locului de desfăşurare a sinodului, pe care îl dorea în Constantinopol, dar ulterior a capitulat datorită slăbiciunii trupeşti şi vârstei. A murit în mod misterios în iunie, înainte de semnarea documentelor finale, dar a făcut “chipurile” toate concesiile necesare Papei, referitor la autoritate şi demnitate într-o scrisoare scrisă cu două zile înainte chiar ca Papa să îi ceară acest lucru. El este înmormântat în cimitirul Bisericii Dominicane dedicate Maicii Domnului.
 +
*'''Isidor, Mitropolit al Întregii Rusii''' – A ajuns târziu la sinod, prin august, dar a reuşit să ajungă înainte de mutarea sinodului de la Ferrara la Florenţa datorită condiţiilor de “epidemie” din oraşul Ferrerra. Înainte de a pleca spre Italia el a făcut un tur îndelungat al jurisdicţiei sale. După ce Marcu a fost redus la tăcere, Isidor a avut un rol minor ca secund al lui Visarion iar cei doi s-au călcat în picioare unul pe altul în încercarea de a lichida ortodoxia. Pentru încercările sale de a promova cauza latinilor, el a fost cardinal de către Papă şi a primit autoritate nu numai asupra teritoriilor ruseşti dar şi asupra bisericilor şi eparhiilor din fostele teritorii ruseşti. El a fost trimis de Papă la Constantinopol ca să facă zarvă referitor la alegerile patriarhale şi să proclame acolo unirea. Datorită zarvei neîntemeiate de la alegerea lui Mitrofan, a fost silit să fugă. Atunci el s-a refugiat în teritoriile ruseşti unde nu a fost primit cu mult mai bine.
 +
*'''Mitrofan de Cizic''' - Din rolul minor jucat în timpul dezbaterilor nu ai fi ghicit că va deveni Patriarhul Constantinopolului, un vândut latinilor fără ca măcar să fie o figură puternică, el a fost ales după ce, practic, toţi ceilalţi au refuzat. Se pare că până şi cameristul menţionat anterior a fost întrebat înaintea sa.
 +
 +
===Figuri minore ale delegaţiei greceşti===
 +
*'''Dorotei al Trebizondei'''
 +
*'''Antonie de Heraclea'''
 +
*'''Macarie al Nicomidiei'''
 +
 
==Teologii latini==
 
==Teologii latini==
 
*'''Nicola Albergati''' a fost cel care a susţinut perspectiva catolică privind Purgatoriul.
 
*'''Nicola Albergati''' a fost cel care a susţinut perspectiva catolică privind Purgatoriul.
 
*'''Giuliano Cesarini''' a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziţia latină cu privire la problema ''[[Filioque]]''.
 
*'''Giuliano Cesarini''' a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziţia latină cu privire la problema ''[[Filioque]]''.
*'''Ioan, Provincial al ordinului dominican''' – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-şi structura argumentarea în favoarea poziţiei latine. Mai târziu, a  luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru [[Euharistie]] și în problema autorității papale.  
+
*'''Ioan, Provincial al ordinului dominican''' – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-şi structura argumentarea în favoarea poziţiei latine. Mai târziu, a  luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru [[Euharistie]] și în problema autorității papale.
 
*'''Andrei de Rhodos''' a jucat un rol minor în discuţiile preliminare.
 
*'''Andrei de Rhodos''' a jucat un rol minor în discuţiile preliminare.
 
+
==Works on the Council==
+
==Scrieri despre acest sinod==
 
*Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, ''The History of the Decline and Fall of the Roman Empire''. Harper, 1857.
 
*Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, ''The History of the Decline and Fall of the Roman Empire''. Harper, 1857.
 
*Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, ''Byzantium: Greatness and Decline''. Rutgers University Press, 1957
 
*Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, ''Byzantium: Greatness and Decline''. Rutgers University Press, 1957
Linia 38: Linia 38:
 
*Ivan N. Ostroumov, ''The History of the Council of Florence''. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
 
*Ivan N. Ostroumov, ''The History of the Council of Florence''. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
 
*Constantine N. Tsirpanlis, ''Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality''. 1979.
 
*Constantine N. Tsirpanlis, ''Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality''. 1979.
 
+
 
==Online==
 
==Online==
*[http://books.google.com/books?id=lgGfW-WFjpIC&pg=PA303&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ ''The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge: Embracing Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology and Biblical, Theological, and Ecclesiastical Biography from the Earliest Times to the Present Day''] by Johann Jakob Herzog, Philip Schaff, Albert Hauck, Samuel Macauley Jackson, Charles Colebrook Sherman, George William Gilmore. Funk and Wagnalls Company, 1909.  
+
*[http://books.google.com/books?id=lgGfW-WFjpIC&pg=PA303&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ ''The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge: Embracing Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology and Biblical, Theological, and Ecclesiastical Biography from the Earliest Times to the Present Day''] by Johann Jakob Herzog, Philip Schaff, Albert Hauck, Samuel Macauley Jackson, Charles Colebrook Sherman, George William Gilmore. Funk and Wagnalls Company, 1909.
 
+
 
*[http://books.google.com/books?id=bTgKBlEJGlsC&printsec=frontcover&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ#PPP1,M1 ''The History of the Council of Florence''] by Basil Popoff, Aleksandr Vasilýevich Gorski, John Mason Neale. Joseph Masters, 1861.
 
*[http://books.google.com/books?id=bTgKBlEJGlsC&printsec=frontcover&dq=Council+of+Florence&lr=&ei=ALq1SKf8HaHOjgGP0YiDAQ#PPP1,M1 ''The History of the Council of Florence''] by Basil Popoff, Aleksandr Vasilýevich Gorski, John Mason Neale. Joseph Masters, 1861.
  
Linia 49: Linia 49:
 
* [http://www.scribd.com/doc/43785/Ostrumov-Ivan-M-Istoria-sinodului-de-la-Ferrara-Florena Ivan OSTRUMOV, Istoria Sinodului de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.scribd.com/doc/43785/Ostrumov-Ivan-M-Istoria-sinodului-de-la-Ferrara-Florena Ivan OSTRUMOV, Istoria Sinodului de la Ferrara-Florența]
 
* [http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/ Pr. Silvestru Augustin PRUNDUȘ, Clemente PLĂIANU, Sinodul de la Ferrara-Florența și românii] (punct de vedere catolic).
 
* [http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/ Pr. Silvestru Augustin PRUNDUȘ, Clemente PLĂIANU, Sinodul de la Ferrara-Florența și românii] (punct de vedere catolic).
 +
 +
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 +
[[Categorie:Sinoade]]
 +
 +
[[en:The Council of Florence]]

Versiunea de la data 10 aprilie 2013 07:54

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sinodul de la Florenţa-Ferrara s-a ţinut în Florenţa, Italia în 1438-1439, ca o a doua încercare de reparare a Marii Schisme dintre Răsărit şi Apus, prima astfel de întâlnire fiind Sinodul din Lyons din 1274. Sinodul de la Florenţa însuşi a fost o continuare a Sinodului de la Ferrara, care la rândul său a fost o continuare Sinodului de la Basel convocat în 1431 de Papa Martin al V-lea.


Împăraţii

  • Manuel al II-lea – A trimis întâi Papei Ioan al XXIII-lea, un antipapă, apoi succesorului acestuia, Martin al V-lea, cereri privind un sinod care să discute unirea, cu speranţa câştigării sprijinului acestora în bătăliile împotriva musulmanilor care rupeau bucăţi din imperiu.
  • Ioan Paleologul al VI-lea – Fiul lui Manuel al II-lea şi succesorul acestuia este o figură proeminentă în cadrul discuţiilor ulterioare din sinod. El i-a intimidat psihologic pe cei pe care i-a adus cu el ca să participe la lucrările sinodului pentru a câştiga sprijinul de care avea nevoie, mergând până acolo încât să solicite drept de vot pentru cameristul său, care se ocupa golitul oalei de noapte.

Papii

  • Martin al V-lea – Papa din timpul etapei de planificare. El a trimis delegaţi la Împărat cerându-i ca sinodul să se ţină în Italia. Cu ameninţări şi mituiri, el a reuşit să obţină promisiunea fermă a împăratului că va veni cu delegaţia sa în Italia. Om inteligent şi convingător, Martin a realizat că însăşi siguranţa viitoare a funcţiei sale cerea ca Răsăritul să îl recunoască ca Papă, deoarece episcopii săi se adunaseră deja la Basel ca să îl destituie.
  • Eugenie al IV-lea – A fost prezent la Sinodul de la Florenţa. El a deţinut toată puterea, împăratul grec interzicându-le teologilor săi să îl ofenseze. Oponentul său, Patriarhul Iosif era în vârstă şi cu sănătatea şubredă, fiind incapabil să îşi apere locul de onoare şi drepturile. Eugenie se ocupa de şi de cheltuielile sinodului şi grecii erau şi mai dependenţi de el referitor la hrană, adăpost şi transport.

Delegaţii greci

  • Marcu, Mitropolitul Efesului – Toate relatările îl prezintă ca cel mai locvace apărător al ortodoxiei, el a condus discuţiile privind punctele dificile ale purgatoriului, adăugarea Filioque şi erorile doctrinare aferente. El a fost redus la tăcere ulterior de către împăratul său după dezbateri aprinse cu Ioan, un Provincial al ordinului dominican, dezbateri în care poziţia latină se clătina puternic. El este singurul delegat prezent care a refuzat semnarea documentelor finale, conform tuturor relatărilor.
  • Visarion de Niceea – A jucat cu multă şovăială rolul secundului lui Marcu în timpul dezbaterilor iniţiale şi, ulterior, a ajutat la pierderea partidei după ce Marcu a fost redus la tăcere. Pentru loialitatea sa faţă de unire, Papa l-a răsplătit cu titlul de cardinal şi i-a dat cadouri generoase.
  • George Scholarius, filozof – A avut un rol de sprijin în timpul discuţiilor, fiind credincios ortodoxiei. Mai târziu a fost făcut patriarh de către musulmani sub numele de Ghenadie Scholarius.
  • Iosif, Patriarhul de Constantinopol – Iniţial s-a opus cu putere locului de desfăşurare a sinodului, pe care îl dorea în Constantinopol, dar ulterior a capitulat datorită slăbiciunii trupeşti şi vârstei. A murit în mod misterios în iunie, înainte de semnarea documentelor finale, dar a făcut “chipurile” toate concesiile necesare Papei, referitor la autoritate şi demnitate într-o scrisoare scrisă cu două zile înainte chiar ca Papa să îi ceară acest lucru. El este înmormântat în cimitirul Bisericii Dominicane dedicate Maicii Domnului.
  • Isidor, Mitropolit al Întregii Rusii – A ajuns târziu la sinod, prin august, dar a reuşit să ajungă înainte de mutarea sinodului de la Ferrara la Florenţa datorită condiţiilor de “epidemie” din oraşul Ferrerra. Înainte de a pleca spre Italia el a făcut un tur îndelungat al jurisdicţiei sale. După ce Marcu a fost redus la tăcere, Isidor a avut un rol minor ca secund al lui Visarion iar cei doi s-au călcat în picioare unul pe altul în încercarea de a lichida ortodoxia. Pentru încercările sale de a promova cauza latinilor, el a fost cardinal de către Papă şi a primit autoritate nu numai asupra teritoriilor ruseşti dar şi asupra bisericilor şi eparhiilor din fostele teritorii ruseşti. El a fost trimis de Papă la Constantinopol ca să facă zarvă referitor la alegerile patriarhale şi să proclame acolo unirea. Datorită zarvei neîntemeiate de la alegerea lui Mitrofan, a fost silit să fugă. Atunci el s-a refugiat în teritoriile ruseşti unde nu a fost primit cu mult mai bine.
  • Mitrofan de Cizic - Din rolul minor jucat în timpul dezbaterilor nu ai fi ghicit că va deveni Patriarhul Constantinopolului, un vândut latinilor fără ca măcar să fie o figură puternică, el a fost ales după ce, practic, toţi ceilalţi au refuzat. Se pare că până şi cameristul menţionat anterior a fost întrebat înaintea sa.

Figuri minore ale delegaţiei greceşti

  • Dorotei al Trebizondei
  • Antonie de Heraclea
  • Macarie al Nicomidiei

Teologii latini

  • Nicola Albergati a fost cel care a susţinut perspectiva catolică privind Purgatoriul.
  • Giuliano Cesarini a fost cel care a argumentat într-o primă fază poziţia latină cu privire la problema Filioque.
  • Ioan, Provincial al ordinului dominican – cel mai puternic dintre vorbitorii latini, un erudit, a folosit metoda scolastică pentru a-şi structura argumentarea în favoarea poziţiei latine. Mai târziu, a luat conducerea dezbaterilor privind folosirea azimelor pentru Euharistie și în problema autorității papale.
  • Andrei de Rhodos a jucat un rol minor în discuţiile preliminare.

Scrieri despre acest sinod

  • Edward Gibbon, William George Smith, William Smith, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Harper, 1857.
  • Charles Diehl, Naomi Walford, and Peter Charanis, Byzantium: Greatness and Decline. Rutgers University Press, 1957
  • Joseph Gill, The Council of Florence. Cambridge University Press, 1959. ISBN 0521050820, ISBN 9780521050821
  • Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence, and Other Essays. Barnes & Noble, 1965
  • Ivan N. Ostroumov, The History of the Council of Florence. Holy Transfiguration Monastery, 1971.
  • Constantine N. Tsirpanlis, Mark Eugenicus and the Council of Florence: A Historical Re-evaluation of His Personality. 1979.

Online

În limba română