Sinodul apostolic de la Ierusalim

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 6 octombrie 2011 08:18, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (înlocuire citate cu versiunea din Biblia Ortodoxă)
Salt la: navigare, căutare

Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50. Sursa principală a celor întâmplate atunci se găseşte în Noul Testament, mai exact în cartea Faptele Apostolilor.

Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism (neamurile, alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli Barnaba şi Pavel care au relatat miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de Decretul Apostolic:

De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.
Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge.
Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)

La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii şi întreaga Biserică au găsit de cuviinţă să aleagă câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu apostolii Pavel şi Barnaba. Au fost aleşi Iuda (zis şi Barsaba) şi Sila, oameni cu vază în comunitatea creştină din Ierusalim. În scrisoarea pe care aceştia trebuiau să o ducă Bisericii din Antiohia se spunea:

Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!
Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,
Noi am hotărât, adunaţi într-un gând, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
Oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Drept aceea, am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvântul, aceleaşi lucruri. (Fapte 15:23-27)

În încheierea aceleeaşi scrisori, se poate observa modul în care Sinodul era încredinţat că prin ei a vorbit Duhul Sfânt:

Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:
Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi! (Fapte 15:28-29)

Tot în Faptele Apostolilor (Fapte 15:30-31) este arătat modul în care creştinii au acceptat hotărârile Sinodului:

Deci cei trimişi au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, au predat scrisoarea.
Şi citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.