Sinodul VI Ecumenic

Al șaselea Sinod Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anii 680-681 d.Hr., fiind cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol. A fost convocat de Sf. Constantin cel Nou și a condamnat erezia monotelită.

Istoric

În această perioadă, arianismul fusese deja în bună parte marginalizat și mulți arieni fuseseră acceptați înapoi în Biserică. Dar a apărut un nou atac la adresa Persoanei Mântuitorului, sub forma monotelismului. Monoteliții afirmau că Hristos avea o sigură voință, întrucât El este o singură Persoană, deși are două naturi. Sinodul al VI-lea a considerat că această afirmație „afecta deplina umanitate a lui Hristos”, întrucât natura umană ar fi fost incompletă dacă nu acea o voință proprie. Sinodul a declarat că, întrucât Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, El trebuie să aibă două voințe: una divină și una umană. Monotelismul a fost condamnat ca erezie.

În perioada celor 50 de ani dinaintea întrunirii celui de-al șaselea Sinod, Imperiul Roman de Răsărit a trebuit să facă față unei noi realități sub forma ascensiunii Islamului. Rapiditatea cu care acesta avansa era uluitoare: pornind din Hejaz la moartea „Profetului” (în anul 632), a cucerit Siria, Palestina și Egiptul în doar 50 de ani. Într-o sută de ani, Islamul cucerise Africa de Nord, ajunsese în Spania și silise Europa occidentală să lupte pentru supraviețuire în bătălia de la Poitiers. Vechile imperii nu mai erau capabile să reziste avansului Islamului. Imperiul Bizantin și-a pierdut o mare parte din teritoriile răsăritene, printre acestea fiind și cele pe care se aflau patriarhatele Ierusalimului, Antiohiei și Alexandriei. Constantinopolul rămăsese acum fără rival, dar nu a mai scăpat niciodată de atacurile musulmanilor. Creștinătatea a supraviețuit, însă cu dificultate.

Împăratul Constantin al IV-lea a convocat al șaselea Sinod Ecumenic (cunoscut și ca „al treilea Sinod de la Constantinopol”), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681. Pe parcursul celor 18 ședințe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între Biserica Ortodoxă și Biserica Apuseană.

Sinodul a decretat că Hristos a avut atât voință divină cât și voință umană, corespunzător celor două firi ale sale (divină și umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Aceasta a rezolvat controversa privind monotelismul. Acțiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele două biserici și la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani.

Pomenire

Pomenirea Sfinților Părinți de la al șaselea Sinod Ecumenic se face pe 23 ianuarie și în a noua duminică de după Rusalii, în Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.

A se vedea și

• Sinoade Ecumenice
• Sf. Maxim Mărturisitorul
• Sf. Andrei Criteanul

Surse

• en:Sixth Ecumenical Council, inspirat din The Orthodox Church, de Kallistos de Diokleia

Legături externe

În limba engleză

• The Sixth Ecumenical Council (GOARCH)
• Canons of the seven ecumenical councils
• Niceene and Post-Niceene Fathers, Series II, Vol. XIV
  • The Sixth Ecumenical Council: The Third Council of Constantinople (Christian Classics Ethereal Library)
  • Sixth Ecumenical Council: Constantinople III, 680-681 (Medieval Sourcebook)
• Sixth Ecumenical Council - a synopsis adapted from an essay by the late Very Rev. N. Patrinacos (GOAA)
• Commemoration of the Holy Fathers of the Sixth Ecumenical Council – OCA website.