Sinodul I Ecumenic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere - început)
(traducere - parțial)
Linia 8: Linia 8:
 
Sinodul a fost convocat în anul 325 de către Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]]. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe [[episcop]]ii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, doctrină conform căreia [[Iisus Hristos]] ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu Dumnezeu adevărat.  
 
Sinodul a fost convocat în anul 325 de către Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]]. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe [[episcop]]ii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, doctrină conform căreia [[Iisus Hristos]] ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu Dumnezeu adevărat.  
  
−
[[Sinod]]ul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locația sa a fost mutată de Constantin la Niceea (mult mai aproape de reședința imperială din Nicomidia), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform tradiției, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la [[20 mai]] în anul 325. Ceva mai devreme în cursul acelui an, avusese deja loc un Sinod în Antiohia, prezidat de Sfântul [[Osius de Cordoba]], care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit pe [[Eusebiu de Cezareea]] (despre care se consideră că a ezitat întrucâtva pe această temă
+
[[Sinod]]ul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locația sa a fost mutată de Constantin la Niceea (mult mai aproape de reședința imperială din Nicomidia), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform tradiției, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la [[20 mai]] în anul 325. Ceva mai devreme în cursul acelui an, avusese deja loc un Sinod în Antiohia, prezidat de Sfântul [[Osius de Cordoba]], care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit pe [[Eusebiu de Cezareea]] (despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă). Când Constantin a convocat Sinodul la Niceea, el a făcut acest lucru în primul rând pentru a păstra unitatea Imperiului, mai degrabă decât încercând să influențeze formularea învățăturii Bisericii.
  
−
+
După ce împăratul și-a ținut discursurile de deschidere, se consideră că Sfântul Osius este cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat în acest scop chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Părintele [[Alexander Schmemann]], în cartea sa, ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'', scrie că împăratul își dorea ca acest sinod să fie "simbolul și încununarea" victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului (p. 76). În discursul său de deschidere, Sf. Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind "mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva" (''ibid.'', p. 77).
−
The [[synod]] had originally been intended to be held at Ancyra, but its location was moved by Constantine to Nicea (much closer to the imperial headquarters in Nicomedia) so that he might be able to participate more easily.  The First Council of Nicea assembled according to tradition on [[May 20]] of 325.  Earlier in the year, there had already been a council at Antioch, presided over by St. [[Hosius of Cordoba]], which condemned Arianism and its followers, even explicitly naming [[Eusebius of Caesarea]] (who is believed to have waffled somewhat on the question). When Constantine convened the council at Nicea, he did so primarily out of a desire to have a unified Empire rather than in an attempt to affect Church doctrine.
 
  
−
After the initial speeches by the emperor, Hosius is generally believed to have presided at the council, summoned on the scene by the emperor himself, who had retained him as theological advisor.  Fr. [[Alexander Schmemann]] writes in his ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'' that Constantine intended the synod to be "the symbol and crown" of his victory over Licinius and the reunification of the Empire (p. 76).  In his opening address, St. Constantine describes disputes within the Church as "more dangerous than war and other conflicts; they bring me more grief than anything else" (ibid., p. 77).
+
===Crezul===
  
−
===Creeds===
+
[[Eusebiu de Nicomidia]] este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. [[Eusebiu de Cezareea]] propune atunci un crez baptismal (de rostit la Botez) originar din Palestina. Acesta este considerat de mulți istoric ca fiind cadrul esențial pentru articularea [[Crezul|Crezului de la Niceea]]. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din Antiohia.
−
[[Eusebius of Nicomedia]] first submits an Arian creed for the delegates to consider, and it is rejected immediately. [[Eusebius of Caesarea]] then submits a [[baptism]]al creed native to Palestine for consideration. It is this latter creed that many historians regard as being the essential framework for the [[Nicene Creed]], though many also regard the creed issued at the earlier Antiochian council to be the basis for Nicea's creed.
+
 +
Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de ''[[homoousios]]'', un termen filosofic care însemna că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] este ''de o ființă'' cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]].
  
−
The Palestinian creed had included the Biblical phrase "Firstborn of all creation" in its [[Christology|description of Christ]], but that phrase does not appear in the Nicene Creed, probably because, taken out of its context in the [[Apostle Paul]]'s [[Colossians|letter to the Colossians]], it could be interpreted in an Arian manner.  This phrase gets replaced with the famous ''[[homoousios]]'', a philosophical term meaning that the Son of God is ''of one essence'' with the Father. 
 
  
 
It is particularly interesting that this term was used, despite it previously having been employed by the heretical [[Sabellianism|Sabellians]] (notably [[Paul of Samosata]]) in the 3rd century during their conflict with St. [[Dionysius the Great]].  As with much terminology from philosophy, however, the [[Church Fathers]] co-opted ''homoousios'' and gave it a new, Orthodox meaning.  It was originally introduced at Nicea by Hosius (or possibly even Constantine), then supported by "a small group of bold and far-sighted theologians who understood the inadequacy of merely condemning Arius and the need to crystallize Church tradition in a clear concept" (Schmemann, p. 78).
 
It is particularly interesting that this term was used, despite it previously having been employed by the heretical [[Sabellianism|Sabellians]] (notably [[Paul of Samosata]]) in the 3rd century during their conflict with St. [[Dionysius the Great]].  As with much terminology from philosophy, however, the [[Church Fathers]] co-opted ''homoousios'' and gave it a new, Orthodox meaning.  It was originally introduced at Nicea by Hosius (or possibly even Constantine), then supported by "a small group of bold and far-sighted theologians who understood the inadequacy of merely condemning Arius and the need to crystallize Church tradition in a clear concept" (Schmemann, p. 78).

Versiunea de la data 29 octombrie 2007 15:18

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Primul Sinod Ecumenic a avut loc la Niceea în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate Sinoadele Ecumenice ulterioare. A abordat în primul rând problema arianismului, stabilind o primă formă a Crezului de la Niceea și o primă regulă pentru calcularea datei Paştilor ( sau "Pascalia"). este cunoscut și ca Primul Sinod de la Niceea.

Istoric

Deschiderea Sinodului

Sinodul a fost convocat în anul 325 de către Sfântul împărat Constantin cel Mare. Acesta, având ca prioritate unitatea Imperiului Roman, i-a chemat pe episcopii Bisericii să se reunească spre a tranșa ampla dispută asupra ereziei arianismului, doctrină conform căreia Iisus Hristos ar fi fost o creatură (prima creație a lui Dumnezeu), iar nu Dumnezeu adevărat.

Sinodul ar fi trebuit să se țină la Ancyra, dar locația sa a fost mutată de Constantin la Niceea (mult mai aproape de reședința imperială din Nicomidia), astfel încât împăratului să îi fie mai ușor să ia parte la Sinod. Conform tradiției, Primul Sinod de la Niceea s-a întrunit la 20 mai în anul 325. Ceva mai devreme în cursul acelui an, avusese deja loc un Sinod în Antiohia, prezidat de Sfântul Osius de Cordoba, care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit pe Eusebiu de Cezareea (despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă). Când Constantin a convocat Sinodul la Niceea, el a făcut acest lucru în primul rând pentru a păstra unitatea Imperiului, mai degrabă decât încercând să influențeze formularea învățăturii Bisericii.

După ce împăratul și-a ținut discursurile de deschidere, se consideră că Sfântul Osius este cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat în acest scop chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Părintele Alexander Schmemann, în cartea sa, Historical Road of Eastern Orthodoxy, scrie că împăratul își dorea ca acest sinod să fie "simbolul și încununarea" victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului (p. 76). În discursul său de deschidere, Sf. Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind "mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva" (ibid., p. 77).

Crezul

Eusebiu de Nicomidia este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. Eusebiu de Cezareea propune atunci un crez baptismal (de rostit la Botez) originar din Palestina. Acesta este considerat de mulți istoric ca fiind cadrul esențial pentru articularea Crezului de la Niceea. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din Antiohia.

Crezul palestinian includea, în descrierea Persoanei lui Hristos, formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care e integrată în scrisoarea Sfântului Pavel către Coloseni, ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de-acum celebru de homoousios, un termen filosofic care însemna că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl.


It is particularly interesting that this term was used, despite it previously having been employed by the heretical Sabellians (notably Paul of Samosata) in the 3rd century during their conflict with St. Dionysius the Great. As with much terminology from philosophy, however, the Church Fathers co-opted homoousios and gave it a new, Orthodox meaning. It was originally introduced at Nicea by Hosius (or possibly even Constantine), then supported by "a small group of bold and far-sighted theologians who understood the inadequacy of merely condemning Arius and the need to crystallize Church tradition in a clear concept" (Schmemann, p. 78).

Besides the basic format of the Creed (see Nicene Creed), four explicitly anti-Arian anathemas were attached, as well. All the bishops at the council signed the Creed except for two, Theonas of Marmarica and Secundus of Ptolemais, who were subsequently deposed by the Church and then exiled by the emperor, along with Arius, who also refused to accept the decrees of the council. Schmemann remarks regarding the exiles that Constantine was "thus again confusing the judgment of the Church with that of Caesar" (p. 79), recalling perhaps the previous unfortunate use of his civil power that St. Constantine had exercised when he persecuted the Donatists.

Other issues

The Paschalion

Main article: Paschalion

Besides the question of Arianism, the First Ecumenical Council also addressed a number of other concerns. Of particular note is the matter of the Paschalion, the method for the calculation of the celebration of Pascha. Up to this point there had been a number of different methods for determining Pascha's date, but at Nicea the bishops assembled there chose to accept the Alexandrian practice of making a calculation independent of the Jewish Passover, stipulating also that the Paschal celebration had to follow the vernal equinox. They thus rejected the Antiochian practice of making reference to Jewish reckoning when choosing the day of Pascha's celebration.

Alexandria was the obvious choice for deference in this matter, as the city had long been renowned for the accuracy of its astronomers. To this day, the Pope of Alexandria retains a title which reflects this choice at Alexandria, sometimes translated as "Master of the Universe," but essentially referring to the ability to judge the astronomical state of the cosmos.

Participants

A list of bishops at the council exists, including about 230 names, though there are indications that the signature lists are defective. St. Athanasius of Alexandria puts the number at 318, which is regarded as a mystically significant number, as in Genesis 14:14, the number of servants whom Abraham (then still named "Abram") took with him to rescue his nephew Lot.

Only a few bishops from the West were present (a pattern common to all the Ecumenical Councils): Marcus of Calabria, Nicasius of Dijon, Domnus of Stridon, Hosius of Cordoba, and Caecilian of Carthage. Pope St. Sylvester of Rome was represented by two of his priests.

A number of renowned Eastern saints were also present: besides Athanasius the Great were Nicholas of Myra, Spyridon of Trimythous, Alexander of Alexandria, and Paphnutius of Egypt.

Commemoration

The Holy Fathers of the First Ecumenical Council are commemorated on May 29 and also on the seventh Sunday after Pascha. They are also commemorated on the 9th Sunday after Pentecost, the Sunday of the Fathers of the First Six Councils.

External link

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_I_Ecumenic&oldid=6359”