Sinodul IV Ecumenic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎External Links)
(→‎Istoric: traducere)
Linia 15: Linia 15:
 
Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:
 
Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:
  
−
:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în 'Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas'." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE, ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din Hotărârile Sinodului de la Calcedon este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>
+
:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în ''Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas''." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE, ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din ''Hotărârile Sinodului de la Calcedon'' este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>.
  
 +
Această definiție, în care atât distincția între cele două Naturi, cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt sublinate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui [[Nestorianism|Nestorie]].
  
−
while Christ is a single, undivided person, He is not only from two natures but in two natures. The bishops acclaimed the Tome of St. [[Leo the Great]], [[Pope]] of Rome (died 461), in which the distinction between the two natures is clearly stated, although the unity of Christ's person is also emphasized. In their proclamation of faith they stated their belief in 'one and the same son, perfect in Godhead and perfect in humanity, truly God and truly human... acknowledged in two natures unconfusedly, unchangeably, indivisibly, inseparably; the difference between the natures is in no way removed because of the union, but rather the peculiar property of each nature is preserved, and both combine in one person and in one hypostasis."
+
Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al [[Sinodul II Ecumenic|Sinodului al doilea]], lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după scaunul Romei, celui al Constantinopolului - "Noua Romă". Aceasta era o lovitură dată [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii din Alexandria]] și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimul]] de sub jurisdicția Cezareei, dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de '''[[Pentarhia]]'''. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În ordinrea rangului:
  
−
This definition, where the distinction between Christ's two natures and the unity of His personhood are both emphasized, was aimed not only at the Monophysites, but also the followers of [[Nestorianism|Nestorius]].
+
#[[Biserica Romei|Roma]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]].
  
−
Concerning the visible organization of the Church, Canon 28 confirmed Canon 3 of the [[Second Ecumenical Council|Second Council]] and left the assignment of Constantinople, or New Rome, second in honor after 'old' Rome. This was a blow to the Alexandrians and their desire to "rule supreme" in the east. Leo of Rome rejected this canon, but the east has always recognized its validity. The Council also freed Jerusalem from the jurisdiction of Ceasarea and gave it the fifth place in honor, thus creating what is known by the Orthodox as the '[[Pentarchy]]'. This Pentarchy settled the order of precedence. In order of rank:
+
Toate cele cinci scaune se considerau de origine [[apostoli|apostolică]]. Primele patru erau cele mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, [[episcop]]ii fiecăreia din cele cinci cetăți au primit titlul de "[[patriarh]]". Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în sfere de jurisdicție, cu excepția [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căreia îi fusese acordată independența la cel de-al treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre.
−
#Rome
 
−
#Constantinople
 
−
#Alexandria
 
−
#Antioch
 
−
#Jerusalem
 
  
−
All five sees claimed [[Apostles|Apostolic]] foundation. The first four were the most important cities in the empire, and Jerusalem was added because it is where Christ suffered and rose from the dead. Also, it was during this council that the bishops in each city received the title "Patriarch." The Patriarchates then divided the whole of the known world into spheres of jurisdiction, except for Cyprus, which had been granted independence by the third Council and remains self-governing to this day.
+
În înțelegerea Pentarhiei, două erori trebuie evitate:
 +
*ideea ca sistemul patriarhiilor și mitropoliilor se bazează pe structura ecleziastică și
 +
*ideea că Episcopul (Papa) Romei are supremația asupra celorlalți episcopi.
  
−
There are two misunderstandings of this Pentarchy that must be avoided:
+
În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordini ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur [[episcop]] să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un [[sinod]] general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sostemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.
−
*the system of patriarchs and metropolitans is based on ecclesiastical structure
 
−
*the Bishop of Rome (Pope) has supremacy over the other bishops
 
  
−
Regarding the first misunderstanding, the Orthodox do not view the Church from the standpoint of ecclesiastical order, but from the perspective of divine right. They see all bishops as essentially equal, regardless of the prominence of the city which they oversee. They are all divinely appointed teachers of the faith, they all share in Apostolic succession and they all have sacramental powers. If a dispute arises, it is not enough for any one bishop to express his opinion; all diocesan bishops have the right to attend a general council, express their opinion and cast a vote. The system of the Pentarchy does not impair the essential quality of each bishop nor does it strip the local community of the significance Ignatius assigned it.
+
Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă doctrina autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu îi refuză Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic. Căci totuși Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie|ereziilor]], de-a lungul multor secole. Ortodocșii consideră că Roma a greșit însă atunci când a transformat acestă întâietate, acest "primat întru iubire" (după cum îl numea Sfântul Ignatie) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răstoarnă ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat "cel dintâi Episcop al Bisericii", dar el este primul între egali.
−
 
 
−
Regarding the second misunderstanding, the Orthodox do not accept the doctrine of Papal authority as established in 1870 by the Vatican Council and taught in the Roman Catholic Church today. But neither do they deny Rome its place of primacy, as she is first in honor as set up by the second Council. It was Rome, after all, who stayed most true to the faith during many of the [[heresy|heresies]] over the centuries. Where the Orthodox see Rome going wrong is when they turned this place of 'primacy' in love (as St. Ignatius called it) into a place of supremacy of external jurisdiction and power. And so the primacy assigned to Rome does not overthrow the essential quality of all bishops. The Pope may be the 'first Bishop in the Church,' but he is first among equals.
 
  
 
==Commemoration ==
 
==Commemoration ==

Versiunea de la data 3 noiembrie 2007 17:19

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ținut la Calcedon în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca Sinodul de la Calcedon.

Istoric

Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ocupat de următoarele chestiuni:


În anul 449, între al treilea și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt sinod la care succesorul Sfântului Chiril, Dioscor al Alexandriei, "a insistat că în Hristos exita o singură natură (physis)". Această poziție este cunoscută sub numele de monofizită; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi "din două naturi, dar după Întruparea Lui exită 'o singură natură întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul'." Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia menite să completeze și echilibreze acest punct de vedere. Astfel că, după numai doi ani, împăratul Marcian a convocat o nouă întrunire a Episcopilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest Sinod, care a avut loc la Calcedon, este considerat al patrulea mare Sinod Ecumenic.

Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:

"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui Leon cel Mare, Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas." [1].

Această definiție, în care atât distincția între cele două Naturi, cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt sublinate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui Nestorie.

Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al Sinodului al doilea, lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după scaunul Romei, celui al Constantinopolului - "Noua Romă". Aceasta era o lovitură dată Bisericii din Alexandria și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată Ierusalimul de sub jurisdicția Cezareei, dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de Pentarhia. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În ordinrea rangului:

  1. Roma
  2. Constantinopol
  3. Alexandria
  4. Antiohia
  5. Ierusalim.

Toate cele cinci scaune se considerau de origine apostolică. Primele patru erau cele mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, episcopii fiecăreia din cele cinci cetăți au primit titlul de "patriarh". Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în sfere de jurisdicție, cu excepția Ciprului, căreia îi fusese acordată independența la cel de-al treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre.

În înțelegerea Pentarhiei, două erori trebuie evitate:

  • ideea ca sistemul patriarhiilor și mitropoliilor se bazează pe structura ecleziastică și
  • ideea că Episcopul (Papa) Romei are supremația asupra celorlalți episcopi.

În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordini ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur episcop să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un sinod general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sostemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.

Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă doctrina autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu îi refuză Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic. Căci totuși Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața ereziilor, de-a lungul multor secole. Ortodocșii consideră că Roma a greșit însă atunci când a transformat acestă întâietate, acest "primat întru iubire" (după cum îl numea Sfântul Ignatie) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răstoarnă ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat "cel dintâi Episcop al Bisericii", dar el este primul între egali.

Commemoration

The Holy Fathers of the Fourth Ecumenical Council are commemorated on July 16 and also on the 9th Sunday after Pentecost the Sunday of the Fathers of the First Six Councils.

Source

See also

External Links

Note

  1. ↑ Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE, The Orthodox Church, cit. în en:Fourth Ecumenical Council; citatul din Hotărârile Sinodului de la Calcedon este redat în traducerea românească de aici
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_IV_Ecumenic&oldid=6456”