Sinodul IV Ecumenic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere_EN}}
+
'''Al patrulea Sinod Ecumenic''' s-a ținut la Calcedon (Halkidon) în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca '''Sinodul de la Calcedon'''. Acest important [[sinod]] s-a ocupat de două mari chestiuni:
 +
*unele aspecte privind Firea (Natura) și Ipostasul (Persoana) lui [[Iisus Hristos|Hristos]], și
 +
*organizarea văzută a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]].
  
−
The '''Fourth Ecumenical Council''' took place in Chalcedon in 451 AD, and is also known as the '''Council of Chalcedon.'''
+
==Istoric==
−
==History==
 
−
The Fourth of the [[Ecumenical Councils|seven Ecumenical Councils]] Dealt with the following:
 
−
*Christ's nature and personhood
 
−
*The visible organization of the Church
 
  
−
In AD 449, between the [[Third Ecumenical Council|third]] and fourth Councils, another council was held in which St. [[Cyril of Alexandria|Cyril]]'s successor, Dioscorus of Alexandria, "insisted that there is in Christ only one nature (physis)". It is a position commonly called [[Monophysitism|Monophysite]], and it states that the Savior "is from two natures, but after His Incarnation there is only 'one incarnate nature of God the Word'." St. Cyril himself had used those words, but Dioscorus omitted many of the balancing statements that St. Cyril had made. And so, only two years later, Emperor Marcian called a new gathering of Bishops to decide the matter. This gathering, in AD 451 is what is considered the fourth great Council.
+
În anul 449, între [[Sinodul III Ecumenic|al treilea]] și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt [[sinod]], la [[Efes]] (în Asia Mică), sinod la care succesorul la tron al Sfântului [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Dioscor al Alexandriei]], a stăruit că „în Hristos este o singură fire (''physis'')”. Această poziție este cunoscută sub numele de [[monofizitism|monofizită]]; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi „din două firi, dar după Întrupare este o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia care completau și echilibrau acest punct de vedere. Acest sinod, care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită, a rămas cunoscut în [[Istoria Bisericii]] sub numele de [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]].
  
−
Concerning Christ's nature and personhood, the Council rejected Dioscorus' position, and proclaimed that:
+
După numai doi ani, în 451, convins de către [[Pulcheria Împărăteasa]] (care era o fermă adeptă a ortodoxiei și adversară a monofiziților), împăratul [[Marcian (împărat)|Marcian]] a convocat o nouă întrunire a [[Episcop]]ilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest [[Sinod]], care a avut loc la Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.
  
−
:''...while Christ is a single, undivided person, He is not only from two natures but in two natures. The bishops acclaimed the Tome of St. [[Leo the Great]], [[Pope]] of Rome (died 461), in which the distinction between the two natures is clearly stated, although the unity of Christ's person is also emphasized. In their proclamation of faith they stated their belief in 'one and the same son, perfect in Godhead and perfect in humanity, truly God and truly human... acknowledged in two natures unconfusedly, unchangeably, indivisibly, inseparably; the difference between the natures is in no way removed because of the union, but rather the peculiar property of each nature is preserved, and both combine in one person and in one hypostasis.''
+
Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:
  
−
This definition, where the distinction between Christ's two natures and the unity of His personhood are both emphasized, was aimed not only at the Monophysites, but also the followers of [[Nestorianism|Nestorius]].
+
:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în ''Unul și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși desăvârșit întru dumnezeire cât și întru omenitate, Însuși Dumnezeu adevărat și om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare (asynchytos), fără schimbare (atreptos), fără împărțire (achoristos), fără despărțire (adairetos), deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însușirile fiecărei firi într-o singură persoană și într-un singur ipostas''." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE]], ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din ''Hotărârile Sinodului de la Calcedon'' este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>.
  
−
Concerning the visible organization of the Church, Canon 28 confirmed Canon 3 of the [[Second Ecumenical Council|Second Council]] and left the assignment of Constantinople, or New Rome, second in honor after 'old' Rome. This was a blow to the Alexandrians and their desire to "rule supreme" in the east. Leo of Rome rejected this canon, but the east has always recognized its validity. The Council also freed Jerusalem from the jurisdiction of Ceasarea and gave it the fifth place in honor, thus creating what is known by the Orthodox as the '[[Pentarchy]]'. This Pentarchy settled the order of precedence. In order of rank:
+
Această definiție, în care atât deosebirea între cele două Firi (Naturi), cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt subliniate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui [[Nestorianism|Nestorie]].
−
#Rome
 
−
#Constantinople
 
−
#Alexandria
 
−
#Antioch
 
−
#Jerusalem
 
  
−
All five sees claimed [[Apostles|Apostolic]] foundation. The first four were the most important cities in the empire, and Jerusalem was added because it is where Christ suffered and rose from the dead. Also, it was during this council that the bishops in each city received the title "Patriarch." The Patriarchates then divided the whole of the known world into spheres of jurisdiction, except for Cyprus, which had been granted independence by the third Council and remains self-governing to this day.
+
Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al [[Sinodul II Ecumenic|Sinodului al doilea]], lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după scaunul Romei, celui al Constantinopolului - "Noua Romă". Aceasta era o lovitură dată [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii din Alexandria]] și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimul]] de sub jurisdicția Cezareei (Kesariei), dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de '''[[Pentarhia|Pentarhie]]'''. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În ordinea rangului:
  
−
There are two misunderstandings of this Pentarchy that must be avoided:
+
#[[Biserica Romei|Roma]]
−
*the system of patriarchs and metropolitans is based on ecclesiastical structure
+
#[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]
−
*the Bishop of Rome (Pope) has supremacy over the other bishops
+
#[[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]]
 +
#[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]].
  
−
Regarding the first misunderstanding, the Orthodox do not view the Church from the standpoint of ecclesiastical order, but from the perspective of divine right. They see all bishops as essentially equal, regardless of the prominence of the city which they oversee. They are all divinely appointed teachers of the faith, they all share in Apostolic succession and they all have sacramental powers. If a dispute arises, it is not enough for any one bishop to express his opinion; all diocesan bishops have the right to attend a general council, express their opinion and cast a vote. The system of the Pentarchy does not impair the essential quality of each bishop nor does it strip the local community of the significance Ignatius assigned it.
+
Toate cele cinci scaune se considerau de origine [[apostoli|apostolică]]. Primele patru erau cele mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, [[episcop]]ii fiecăreia din cele cinci cetăți au primit titlul de "[[patriarh]]". Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în sfere de jurisdicție, cu excepția [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căreia îi fusese acordată independența la cel de-al treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre.
  
−
Regarding the second misunderstanding, the Orthodox do not accept the doctrine of Papal authority as established in 1870 by the Vatican Council and taught in the Roman Catholic Church today. But neither do they deny Rome its place of primacy, as she is first in honor as set up by the second Council. It was Rome, after all, who stayed most true to the faith during many of the [[heresy|heresies]] over the centuries. Where the Orthodox see Rome going wrong is when they turned this place of 'primacy' in love (as St. Ignatius called it) into a place of supremacy of external jurisdiction and power. And so the primacy assigned to Rome does not overthrow the essential quality of all bishops. The Pope may be the 'first Bishop in the Church,' but he is first among equals.
+
În înțelegerea Pentarhiei, trebuie evitate două erori:
 +
*ideea ca sistemul [[Patriarhie|patriarhiilor]] și [[Mitropolie|mitropoliilor]] se bazează pe structura ecleziastică și
 +
*ideea că Episcopul Romei (Papa) are supremația asupra celorlalți [[episcop]]i.
  
−
==Commemoration ==
+
În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordinii ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur episcop să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un [[sinod]] general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sistemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.
−
The '''Holy Fathers of the Fourth Ecumenical Council''' are commemorated on [[July 16]]  and also on the 9th Sunday after [[Pentecost]] the [[Sunday of the Fathers of the First Six Councils]].
 
  
−
== Source ==
+
Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învățătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie|ereziilor]], de-a lungul multor secole în primul mileniu creștin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest „primat întru iubire” (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat „cel dintâi Episcop al Bisericii”, dar el este primul între egali.
−
*''The Orthodox Church'', Bishop [[Kallistos (Ware) of Diokleia]]
 
  
−
== See also ==
+
==Pomenire==
−
* [[:Category:Coptic interpretations of the Fourth Ecumenical Council]]
+
Pomenirea '''Sfinților Părinți de la al patrulea Sinod Ecumenic''' se face pe [[16 iulie]] și în a noua Duminică de după [[Pogorârea Sfântului Duh|Rusalii]], în [[Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice]].
−
** [[The Chalcedon Crisis and Monophysitism]]
 
−
** [[Agreed Official Statements on Christology with the Catholic and Eastern Orthodox Churches]]
 
−
** [[Pastoral Agreement between the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria (2001)]]
 
−
** [[Article by Fr. John S. Romanides]]
 
−
** [[Chalcedon (An Analysis)]]
 
−
** [[After Chalcedon - Orthodoxy in the 5th/6th Centuries]]
 
−
** [[Pope Saint Dioscorus I of Alexandria (Coptic POV)]]
 
−
** [[The Orthodox Christology of St. Severus of Antioch]]
 
−
** [[Problems with the Chalcedonian Formula]]
 
−
** [[The Humanity of Christ (What Oriental Orthodox Believe)]]
 
−
** [[The One Will and the One Act]] - By HH Pope Shenouda III of Alexandria
 
−
** [[Additional/Miscellaneous Notes]]
 
  
−
== External Links ==
+
== Sursa ==
 +
 
 +
*[[:en:Fourth Ecumenical Council]], inspirat din cartea ''The Orthodox Church'', de [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE]].
 +
 
 +
==Articole înrudite==
 +
 
 +
*[[Sinoade Ecumenice]]
 +
*[[Sinod]]
 +
*[[Erezie]]
 +
 
 +
== A se vedea și ==
 +
 
 +
Puncte de vedere necalcedoniene și aspecte ale dialogului între ortodocși și necalcedonieni (articole în limba engleză):
 +
* [[:en:Category:Coptic interpretations of the Fourth Ecumenical Council]]
 +
* [[:en:The Chalcedon Crisis and Monophysitism]]
 +
* [[:en:Agreed Official Statements on Christology with the Catholic and Eastern Orthodox Churches]]
 +
* [[:en:Pastoral Agreement between the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria (2001)]]
 +
* [[:en:Article by Fr. John S. Romanides]]
 +
* [[:en:Chalcedon (An Analysis)]]
 +
* [[:en:After Chalcedon - Orthodoxy in the 5th/6th Centuries]]
 +
* [[:en:Pope Saint Dioscorus I of Alexandria (Coptic POV)]]
 +
* [[:en:The Orthodox Christology of St. Severus of Antioch]]
 +
* [[:en:Problems with the Chalcedonian Formula]]
 +
* [[:en:The Humanity of Christ (What Oriental Orthodox Believe)]]
 +
* [[:en:The One Will and the One Act]] - By HH Pope Shenouda III of Alexandria
 +
* [[:en:Additional/Miscellaneous Notes]]
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
== Legături externe ==
 +
 
 +
*[http://www.credo.ro/hotararile-sfintelor-sinoade-ecumenice.php Hotărârile Sinoadelor Ecumenice - în .php]
 +
*[http://www.scribd.com/word/download/32991?extension=doc Hotărârile Sinoadelor Ecumenice - în .doc]
 +
*[http://www.scribd.com/word/download/32991?extension=pdf Hotărârile Sinoadelor Ecumenice - în .pdf]
 
*[http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/_INDEX.HTM Canons of the seven ecumenical councils]
 
*[http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/_INDEX.HTM Canons of the seven ecumenical councils]
 +
 +
{{Sinoade Ecumenice}}
  
 
[[Categorie:Drept canonic]]
 
[[Categorie:Drept canonic]]
Linia 64: Linia 83:
  
 
[[ar:المجمع المسكوني الرابع]]
 
[[ar:المجمع المسكوني الرابع]]
 +
[[el:Δ΄ Οικουμενική Σύνοδος]]
 +
[[en:Fourth Ecumenical Council]]
 +
[[mk:Четврти вселенски собор]]
 +
[[pt:Quarto Concílio Ecumênico]]

Versiunea curentă din 28 decembrie 2021 15:12

Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ținut la Calcedon (Halkidon) în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca Sinodul de la Calcedon. Acest important sinod s-a ocupat de două mari chestiuni:

  • unele aspecte privind Firea (Natura) și Ipostasul (Persoana) lui Hristos, și
  • organizarea văzută a Bisericii.

Istoric

În anul 449, între al treilea și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt sinod, la Efes (în Asia Mică), sinod la care succesorul la tron al Sfântului Chiril, Dioscor al Alexandriei, a stăruit că „în Hristos este o singură fire (physis)”. Această poziție este cunoscută sub numele de monofizită; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi „din două firi, dar după Întrupare este o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia care completau și echilibrau acest punct de vedere. Acest sinod, care sprijinise erezia monofizită, a rămas cunoscut în Istoria Bisericii sub numele de Sinodul tâlhăresc de la Efes.

După numai doi ani, în 451, convins de către Pulcheria Împărăteasa (care era o fermă adeptă a ortodoxiei și adversară a monofiziților), împăratul Marcian a convocat o nouă întrunire a Episcopilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest Sinod, care a avut loc la Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.

Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:

"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui Leon cel Mare, Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în Unul și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși desăvârșit întru dumnezeire cât și întru omenitate, Însuși Dumnezeu adevărat și om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare (asynchytos), fără schimbare (atreptos), fără împărțire (achoristos), fără despărțire (adairetos), deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însușirile fiecărei firi într-o singură persoană și într-un singur ipostas." [1].

Această definiție, în care atât deosebirea între cele două Firi (Naturi), cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt subliniate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui Nestorie.

Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a confirmat Canonul 3 al Sinodului al doilea, lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după scaunul Romei, celui al Constantinopolului - "Noua Romă". Aceasta era o lovitură dată Bisericii din Alexandria și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată Ierusalimul de sub jurisdicția Cezareei (Kesariei), dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de Pentarhie. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În ordinea rangului:

  1. Roma
  2. Constantinopol
  3. Alexandria
  4. Antiohia
  5. Ierusalim.

Toate cele cinci scaune se considerau de origine apostolică. Primele patru erau cele mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, episcopii fiecăreia din cele cinci cetăți au primit titlul de "patriarh". Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în sfere de jurisdicție, cu excepția Ciprului, căreia îi fusese acordată independența la cel de-al treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre.

În înțelegerea Pentarhiei, trebuie evitate două erori:

  • ideea ca sistemul patriarhiilor și mitropoliilor se bazează pe structura ecleziastică și
  • ideea că Episcopul Romei (Papa) are supremația asupra celorlalți episcopi.

În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordinii ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur episcop să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un sinod general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sistemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.

Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învățătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața ereziilor, de-a lungul multor secole în primul mileniu creștin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest „primat întru iubire” (după cum îl numea Sfântul Ignatie Teoforul) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat „cel dintâi Episcop al Bisericii”, dar el este primul între egali.

Pomenire

Pomenirea Sfinților Părinți de la al patrulea Sinod Ecumenic se face pe 16 iulie și în a noua Duminică de după Rusalii, în Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.

Sursa

Articole înrudite

A se vedea și

Puncte de vedere necalcedoniene și aspecte ale dialogului între ortodocși și necalcedonieni (articole în limba engleză):

Note

  1. ↑ Citat din Kallistos WARE, The Orthodox Church, cit. în en:Fourth Ecumenical Council; citatul din Hotărârile Sinodului de la Calcedon este redat în traducerea românească de aici

Legături externe


Sinoade Ecumenice
I Niceea (325 d.Hr.)| I Constantinopol (381) | Efes (431) | Calcedon (451) | II Constantinopol (553) | III Constantinopol (680-681) | Quinisext (692) | II Niceea (787)|
IV Constantinopol* (879-880) | V Constantinopol* (1341-1351)
Sinoadele desemnate cu un * (IV şi V Constantinopol) sunt considerate doar de unii ortodocşi ca sinoade ecumenice, alţii considerându-le doar sinoade locale cu autoritate în Biserica Ortodoxă.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_IV_Ecumenic&oldid=52646”