Sinaxar al Sfinților Români

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca „de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți sfinții din neamul românesc, știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „Duminica Sfinților Români”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor”.[1]

S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră; sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți drept-credincioșii; sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei; sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam; sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a bine-credincioșilor ei fii și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune și virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.

Despre titlurile sfinților

A se vedea articolul complet: Titlurile sfinților.

Lista folosește titlurile limbajului bisericesc pentru a comunica informații despre fiecare sfânt din titlul său. Astfel, un nume precum „Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul al Țării Românești” comunică următoarele informații:

  • Sfântul - a fost proslăvit de Biserică.
  • Sfințit Mucenic - această e o construcție compusă din doi termeni:
    • Sfințit indică faptul că a fost hirotonit, deci a făcut parte din clerul bisericesc. Poate fi deci, din punct de vedere sacramental, un diacon, un preot, sau un episcop.
    • Mucenic indică faptul că a fost martirizat pentru credință.
  • Antim Ivireanul - Acesta este numele în sine, dar chiar și în nume, „Ivireanul” este adăugat pentru a-i desemna originea, iviriții fiind georgienii.
  • al Țării Românești - desemnează scaunul episcopal, în cazul acesta a fost mitropolit al Țării Românești.

Așadar, din titlu se poate ști imediat faptul că a fost canonizat („sfântul”), cleric („sfințit”), martirizat („mucenic”), episop („al (...)”), și mitropolit (Țara Românească se referă la Mitropolia Ungrovlahiei).

În această listă se folosește în general „de (...)” pentru episcopi și „al (...)” pentru arhiepiscopi, mitropoliți, și patriarhi. În schimb, „de la (...)” indică locul de unde este sfântul respectiv, fără a indica atribuții ierarhice.

Acestea sunt, însă, numai orientative. Titlurile sfinților de multe ori se nasc din evlavia poporului și nu trebuie neapărat să respecte reguli stricte. Spre exemplu, Leontie de la Rădăuți a fost episcop de Rădăuți, deci ar putea fi de așteptat să fie numit „Leontie de Rădăuți”, însă fiind și monah din Rădăuți, numele său folosește sintagma „de la”. Pe deasupra, au fost perioade în istoria noastră în care nu s-a folosit o terminologie precisă în privința episcopiilor și mitropoliilor, deci unele nume s-au dezvoltat organic, fără a urma reguli algoritmice.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat

Prăznuire: 30 noiembrie

Date biografice: Apostolul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Dobrogea, părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.

Ierarhi

Sfântul Ierarh Andrei Șaguna al Transilvaniei

Prăznuire: 30 noiembrie

Date biografice: Născut la Mișcolț, Ungaria pe 20 ianuarie 1808. A fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, apărător al drepturilor ortodocșilor și ale românilor din Transilvania.

Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul al Țării Românești

Prăznuire: 27 septembrie

Date biografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost egumen la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales Episcop de Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales Mitropolit al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii ce-l însoțeau.

Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie al Constantinopolului

Prăznuire: 2 mai

Date biografice: Născut în 1597 în Creta, s-a retras de mic în mănăstirile din Muntele Sinai și mai târziu s-a dus în Sfântul Munte. În 1626, Sf. Atanasie se afla în Țara Românească ca dascal, traducând Psaltirea în greaca populară. În 1631, a fost hirotonit episcop, devenind mitropolit al Tesalonicului și apoi patriarh al Constantinopolului în 1634 înainte de a fi alungat și apoi întemnițat de turci. În 1642, este iar în Țara Românească în Galați sub purtarea de grijă a lui Vasile Lupu, el scriind astfel: „nemaifiind în stare să sufar, am pribegit cu mare nadejde la binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul domn al Moldovei, Ioan Vasile voievod... la îndurarea și milostivirea sa.” Voievodul moldovean îl pune la cârma Mănăstirii Sfântul Nicolae din Galați pentru 11 ani. În 1653, cu ajutorul lui Vasile Lupu, Sf. Atanasie este ales patriarh în Constantinopol. În final, din cauza amenințărilor, s-a retras în Galați și apoi în Rusia unde s-a dus la Domnul în 1654.

Sfântul Ierarh Bretanion al Tomisului

Prăznuire: 25 ianuarie

Date biografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. A fost un aprig apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus biserica Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de 25 ianuarie

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica de Râmnicu-Vâlcea

Prăznuire: 11 aprilie

Date biografice: Născut în 1787 în București și călugărit în 1808 la Mănăstirea Cernica, Sf. Calinic a fost hirotonit ieromonah în 1813 de către viitorul mitropolit al Țării Românești, arhiereul Dionisie Lupu. În 1817, Sf. Calinic petrece aproape un an în Sfântul Munte, și în 1818 devine stareț la Cernica la numai 31 de ani. În 1834, Alexandru Ghica îi cere să primească scaunul mitropolitan, dar Sf. Calinic se socotește nevrednic, acceptând chemarea arhierească doar în 1850 când devine episcop de Râmnicu-Vâlcea. Urmează o activitate bogată în care Sf. Calinic susține cultura țării și continuă proiecte de restaurare a locașelor sfinte până în 1868 când se duce la Domnul în Mănăstirea Cernica.

Sfântul Ierarh Dionisie Erhan de Cetațea-Albă-Ismail

Prăznuire: 17 septembrie

Date biografice: Născut în 1868 în apropiere de Chișinău, Sf. Dionisie intră în Mănăstirea Suruceni la numai 15 ani. În 1899 este tuns în monahism, iar în 1904 este hirotonit ieromonah. Patru ani mai târziu devine stareț, iar în 1918 este hirotesit arhimandrit, devenind arhiereu al Ismailului în același an. De asemenea, devine Senator al județelor Cetatea-Albă și Ismail în cadrul României Întregite. În 1934 P.S. Dionisie devine episcop titular al Episcopiei Cetății-Albe-Ismail, iar în 1940 slujește ca locțiitor al Episcopiei Argeșului. În 1941 demisionează din funcția de episcop, retrăgându-se la mănăstire, ducându-se la Domnul în 1943. Conform Basilica, „Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.”

Sfântul Ierarh Dosoftei al Moldovei

Prăznuire: 13 decembrie

Date biografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, devine episcop de Huși și apoi de Roman. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ străin, în Polonia, până la trecerea sa la viața cea veșnică, în 1693. Principala operă a mitropolitului Dosoftei este “Psaltirea în viersuri”, și tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană și alte cărți.

Sfântul Sfințit Mucenic Efrem al Tomisului

Prăznuire: 7 martie

Date biografice: Născut la sud de Dunăre, călătorește în Țara Sfântă unde este și hirotonit preot înainte ca Patriarhul Hermon să îl trimită în Dacia Pontică în secolul al IV-lea. Devenind al doilea episcop al Tomisului, Sf. Efrem convertește numeroși daco-romani, goți, și sciți, mulți dintre ei devenind martiri. Este întemnițat, torturat, și ucis în timpul persecuției lui Dioclețian.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț al Transilvaniei

Prăznuire: 30 iunie

Date biografice: A viețuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeț. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania.

Sfântul Sfințit Mucenic Gordian al Tomisului

Prăznuire: 13 septembrie

Date biografice: Născut pe teritoriul Asiei Mici, Sf. Gordian a fost exilat în Sciția Mică (Dobrogea) împreuna cu Sf. Macrovie după ce s-a alfat că erau creștini și nu au mai fost lăsați să slujească la curtea împăratului Liciniu. Ajuns în Sciția Mică, a fost martor la execuția Sfinților Zotic, Lucian, și Ilie. Acolo, a devenit episcop al Tomisului, urmându-l la scaun pe Sfântul Sfințit Mucenic Tit al Tomisului. Reluând eforturile de propovăduire către daco-romani și goți, activitatea Sf. Gordian l-a motivat pe împăratul Liciniu să-l întemnițeze și apoi să-l decapiteze în jurul anilor 320-323.

Date despre prăznuire: Praznicul este pentru Sfinții Mucenici Gordian, Macrovie, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian. Gordian este singurul dintre ei care a fost episcop; Sfinții Zotic, Lucian, și Ilie au fost martirizați la sosirea Sf. Gordian în Sciția Mică; Sf. Macrovie este colegul lui cu care a venit din Asia Mică; iar Sf. Valerian a fost omorât în timp ce plângea peste morminetele celorlalți sfinți.

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul al Țării Românești

Prăznuire: 22 iunie

Date biografice: S-a născut în Bucuresti la 1765 și a studiat la Școala Sfântul Sava. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamț în anul 1790 și apoi a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al Unglovlahiei. În ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun, fiind exilat la Chișinău (până în ianuarie 1832), apoi la Buzău (februarie 1832 - aprilie 1833) și Căldărușani (aprilie- august 1833). In 1833 își reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar și mitropolit.

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina

Prăznuire: 28 octombrie

Date biografice: A trăit în secolul al XIV-lea: a fost ultimul păstor al Mitropoliei de Vicina și primul mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească). Ca mitropolit, îl aduce pe Sf. Nicodim de la Tismana pe teritoriul țării pentru a porni o puternică mișcare isihastă, susținând întemeierea multor obști mănăstirești, precum cele din Mănăstirile Tismana, Vodița, Cotmeana, Cozia, Snagov, și altele. Pe lângă acestea, a hirotonit mulți preoți, trimițând ajutor și peste Carpați pentru a susține ardelenii în a-și păstra credința strămoșească. În anul 1372, se mută la Domnul după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înțelepciune, și a pătimit cu răbdare și smerenie.

Date despre prăznuire: În aceeași zi este prăznuită Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, prima monahie română cunoscută, contemporană cu Sfântul Iachint.

Sfântul Ierarh Iacob Putneanul al Moldovei

Prăznuire: 15 mai

Date biografice: Născut în 1719, întră în viața monahală la numai 12 ani la Mănăstirea Putna. La 17 ani a fost hirotonit preot, ajungând egumen al mănăstirii la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani. La 31 de ani a devenit mitropolit al Moldovei, promovând activitatea culturală, tipărind 15 cărți atât pentru educarea românilor din Moldova cât și pentru apărarea românilor din Transilvania. După 10 ani a fost silit să părăsească scaunul mitropolitan în urma protestelor sale împotriva birurilor impuse de domnii fanarioți. Așadar, s-a retras la Sihăstria Putna până la sfârșitul vieții, fiind tuns în marea schismă 4 zile înainte de a se duce la Domnul.

Date despre prăznuire: Următoarea zi după prăznuirea Sf. Iacob Putneanul sunt prăznuiți Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, trei ieroschimonahi cu care ierarhul a fost în strânsă legătură.

Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu de Roman

Prăznuire: 30 august

Date biografice: Născut într-un sat din Vrancea, Ioan a fost dus de ruda lui, Sfântul Varlaam al Moldovei, în Mănăstirea Râșca unde a fost tuns în monahism în 1630. Mai târziu, după ce Sf. Varlaam devine mitropolit al Moldovei în 1632, Cuviosul Ioan se mută în fosta chilie a mitropolitului în Mănăstirea Secu. În 1641, Sfântul Ioan se mută într-o nouă mănăstire înființată de Vasile Lupu în cetatea Neamț. Acolo, Cuviosul Ioan îi este duhovnic Sfintei Cuvioasă Teodora de la Sihla. Când mitropolitul Varlaam trece la cele veșnice, Sfântul Ioan îl înmormântează în Mănăstirea Secu unde va și deveni egumen pentru un an înainte să fie rânduit episcop de Huși în 1667. În acea perioadă se împrietenește cu Sfântul Dosoftei al Moldovei, iar în 1674 va deveni episcop de Roman până în 1685 când adoarme în Domnul.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu Sfântul Ierarh Varlaam, ruda și prietenul lui din timpul vieții.

Sfântul Sfințit Mucenic Irineu de Sirmium

Prăznuire: 6 aprilie

Date biografice: A fost Episcop de Smirnum (azi Mitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.

Sfântul Ierarh Mărturisitor Ilie Iorest al Transilvaniei

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Sfântul Ierarh și Mărturisitor Ilie Iorest, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinței străbune, în fața tendinței de calvinizare și catolicizare a zonei. Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. Potrivit unor informații, în 1655 ar fi fost ales episcop al Hușilor, unde ar fi păstorit până în anul 1657.

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul de Maramureș

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Acest sfânt a fost episcop al Maramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al Maramureșului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunțarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste și calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferințe, își dă viața în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea.

Sfântul Ierarh Iosif al Moldovei

Prăznuire: 26 ianuarie

Date biografice: S-a născut în 1818 în satul Răzălăi din Basarabia. Unchiul lui, eclesiarh la Episcopia Buzăului, îl aduce pe Iosif în Țara Românească unde este călugărit și hirotonit diacon. În 1849, Iosif devine egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului și în 1861 este înaintat la rangul de arhimandrit de către mitropolitul primat Nifon. În 1872, Arhim. Iosif a fost hirotonit arhiereu, devenind episcop de Argeș, ca apoi în 1875 să devină Mitropolit al Moldovei. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată a sa activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. La 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou al Timișoarei

Prăznuire: 15 septembrie

Date biografice: S-a născut în 1568, în orașul Raguza Dalmației. La 15 ani intră în viața monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, Cuviosul Iosif este hirotonit arhiereu și instalat Mitropolit al Timișoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea Partoș. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani și-a încredințat sufletul în Mâinile Domnului.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin de Roman

Prăznuire: 14 aprilie

Date biografice: Episcopul Pahomie (Penciu) s-a născut în satul Gledin, județul Bistrița-Năsăud în anul 1671. In 1697 a primit tunderea monahală în obștea Mănăstirii Neamț, iar între anii 1702-1704 a fost stareț al acestei mânăstiri După ce vizitează Mănăstirea Pecersca și pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie și se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar după șapte ani se retrage din nou în pustie și întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegește în Transilvania, apoi se stabilește la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 și este înmormântat în paraclisul Sfântul Ștefan din această lavră.

Sfântul Ierarh Mărturisitor Sava Brancovici al Transilvaniei

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, prin aprilie 1683.

Sfântul Ierarh Teotim al Tomisului

Prăznuire: 20 aprilie

Date biografice: și-a desfășurat activitatea la sfârșitul sec. al IV-lea și începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.

Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana

Prăznuire: 24 iunie

Date biografice: A fost Episcop de Remesiana, între anii 366-414. Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți

Prăznuire: 1 iulie

Date biografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii Rădăuților, pe valea Putnei. Unde după un timp înființează un schit. Este apoi numit Episcop al nou înființatei eparhii a Rădăuților.

Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului

Prăznuire: 11 august

Date biografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 și 1496-1498. Intre 1498 și 1505 este mitropolit al Unglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani.

Sfântul Ierarh Petru Movilă al Kievului

Prăznuire: 22 decembrie

Date biografice: S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596. A fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov în urma alegerii sale ca mitropolit „al Kievului, Haliciului și a toată Rusia”. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veșnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska.

Sfântul Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al Noului Testament de la Bălgrad (1648).

Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie al Moldovei

Prăznuire: 22 septembrie

Date biografice: S-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit și exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitrașcu Voda. În 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie și cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tătării i-au tăiat capul.

Sfântul Sfințit Mucenic Tit al Tomisului

Prăznuire: 3 ianuarie

Date biografice: După ce primii doi episcoi cunoscuți ai Tomisului au fost martirizați, Sfinții Evanghelicus și Efrem, Tit a urmat la scaunul episcopal în anul 304, probabil venit din Capadocia. A păstorit turma lui Hristos în Dobrogea, răspândind credința, botezând daco-romani, goți, și huni, și adăpostind creștinii prigoniți din regiune. În 323, în timpul persecuției lui Liciniu, Episcopul Tit a fost prins, chinuit, și inecat în Marea Neagră.

Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei

Prăznuire: 30 august

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus Scara Sf. Sf. Ioan din Sinai; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările Cazania, Cele șapte taine, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu etc. S-a ocupat de organizarea Sinodul de la Iași din 1642. S-a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași, unde a așezat moaștele Sf. Parascheva. A contribuit la înființarea Academiei domnești de la Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 30 august.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, ruda și prietenul lui din timpul vieții.

Preoți de mir

Sfântul Sfințit Mucenic Donat și Sfântul Mucenic Venust

Prăznuire: 21 august

Date biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul. Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.

Sfinții Sfințiți Mucenici Epictet și Astion din Halmyris

Prăznuire: 8 iulie

Date biografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împăratului Dioclețian în cetatea Halmyris (astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi monahului Astion, după care preotului Epictet.

Sfântul Sfințit Mărturisitor Ioan din Galeș

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung șir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane.

Sfântul Sfințit Mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale față de uniatie, în 1752, el si preotul Moise Macinic au arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, și-a sfârșit viața în fioroasa temniță de la Kufstein.

Sfinții Mucenici Montanus preotul și soția sa Maxima din Singidunum

Prăznuire: 26 martie

Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos Edictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos. Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor. Printre cetățile prigonite se afla și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăți s-au aflat și preotul Montanus, împreună cu soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori și adus în fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinstește pe zei și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat și mai curajos în fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos. Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioșa de chinurile soțului, și-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut și ea dusă la chinuiri, spre a fi și ea părtașă Patimilor Mântuitorului. Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creștinii, sunteți nebuni, nu prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soția sa. Auzind aceasta, fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgânești i-au dus pe cei doi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioșii le-au ridicat, în ascuns, și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe niște odoare de mare preț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos

Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, în vol. „Sfinți români și apărători…”, ed. cit. , p.141

Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul

Prăznuire: 15 septembrie

Date biografice: Născut la nord de Dunăre în veacul al IV-lea când pământul românesc era sub stăpânirea goților, Sfântul Nichita a fost botezat și hirotonit de episcopul goților și al sciților, Teofil, participant și semnatar la primul Sinod Ecumenic. Sf. Nichita pornește o activitate misionară în satele din împrejurimi în ciuda represaliilor din partea regelui păgân Atanaric. În 372, Mucenicul Nichita este prins de goți în biserică și este ars de viu în fața Sfântului Altar, dându-și viața pentru Hristos.

Sfinții Sfințiți Mucenici Romul și Silvan

Prăznuire: 21 august

Date biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia Sfântul Silvan slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, și dus la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul în anul 304

Cuvioși

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați

Prăznuire: 7 septembrie

Date biografice: Născut în 1487, Cuviosul Amfilohie își începe viața monahală la Mănăstirea Moldovița, de unde se duce la Mănăstirea Pângărați în 1508. Acolo, devine egumen pentru următorii 56 de ani, unde, cu ajutorul voievodului Alexandru Lăpușneanu, îmbogățește mănăstirea cu două biserici supraetajate, cea de jos servind ca trezonerie voievodală. În 1566, Cuviosul Amfilohie, cunoscând că i se apropie sfârșitul, se retrage la Mănăstirea Moldovița, ducându-se la Domnul în 1570.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, împreună cu primul ctitor și egumen al Mănăstirii Pângărați, Cuviosul Simeon de la Pângărați.

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești

Prăznuire: 10 ianuarie

Date biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, din județul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obștea mânăstirii Căldărușani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la Sfântul Munte. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde își va da viața în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea

Prăznuire: 23 noiembrie

Date biografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale județului Vâlcea. Este tuns călugăr în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peșteră mică, unde își va petrece în nevoințe îndelungate până la sfârșitul vieții sale. Cuviosul Antonie și-a dat viața în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani

Prăznuire: 1 octombrie

Date biografice: După ce Sfântul Iosif de la Bisericani a înființat Schitul Bisericani la începutul secolului XVI, Cuviosul Chiriac s-a alăturat obștii un secol mai târziu la începutul secolului al XVII-lea. După o vreme, Cuviosul s-a retras într-o peșteră din muntele lui Simon pentru 60 de ani, petrecând iarna pe munte „cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputințele firii și ispitele diavolului.” A devenit unul dintre cei mai mari sihaștri din Carpați, apreciat și de Sfântul Ierarh Dosoftei și cinstit de popor. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din țară, sfintele moaștele au fost împărțite.

Date despre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și Iosif de la Bisericani, Cuviosul ce a înființat Schitul Bisericani.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău

Prăznuire: 9 septembrie

Date biografice: Născut la sfârșitul secolului al XVI-lea într-un sat din Botoșani, Cuviosul Chiriac a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Tazlău din Neamț. După ce este hirotonit ieromonah, Cuviosul se retrage în pustnicie într-o peșteră din apropiere, răbdând frig cumplit și ispite diavolești. Acolo, devine un renumit duhovnic făcător de minuni, vizitat de mulți și apărând Neamțul de influențele calvine venite din vest. După ce a trecut la Domnul în 1660, Sfântul Dosoftei al Moldovei i-a sărutat moaștele, arătându-și cinstea pentru sfințenia Cuviosului.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și Onufrie de la Vorona, un alt sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul următor.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul

Prăznuire: 18 decembrie

Date biografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți. Se călugarește cu numele de David apoi pleca de la Rădăuți, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, și se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.

Sfinții Cuvioși Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu

Prăznuire: 5 octombrie

Date biografice: În secolul al XVII-lea, viața pustnicească înflorea în Țara Românească. În acest timp, mai mulți pustnici au trecut Oltul din Mănăstirea Cozia pentru a sihăstri în Muntele Cozia la vest. Duhovnicul Daniil împreună cu ucenicul său Misail și-au săpat peșteri în stâncă în preajma Sihăstriei Turnu. Acolo, Daniil a devenit duhovnicul tuturor sihaștrilor din Muntele Cozia, inclusiv al Cuvioșilor Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânişoara care se nevoiau în Muntele Sălbaticul puțin mai la vest. După trecerea la Domnul a duhovnicului Daniil, egumenul (numit și „nacealnic”) Misail a devenit duhovnicul sihaștrilor din toată regiunea. După ce au trecut la cele veșnice, Mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit o biserică la schitul Turnu, așezând sfintele moaşte ale celor doi Cuvioși la temelia noului altar.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi

Prăznuire: 27 octombrie

Date biografice: S-a născut în satul Basarabi, în secolul XIII aflat la sud de Dunăre, la 2-3 kilometri depărtare de cetatea Rusciuc, pe râul Lomului. Din tinerețe s-a călugărit trăind viața chinovitică apoi după un timp s-a retras ca sihastru pe valea râului Lom.

Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit

Prăznuire: 1 septembrie

Date biografice: A fost un teolog al Bisericii din secolul al VI-lea, originar din Scythia Minor (Dobrogea). A fixat cronologia erei creștine, stabilind ca punct de plecare pentru calcularea anilor data nașterii lui Hristos (cu o eroare de doar câțiva ani). A tradus mai multe lucrări cu caracter dogmatic, canonic sau de spiritualitate din limba greacă în latină.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Prăznuire: 3 decembrie

Date biografice: Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatoped. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Românești Grigorie al II-lea îi încredințează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și mânăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa în 3 decembrie 1806

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Prăznuire: 20 noiembrie

Date biografice: Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraș în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790. Se stabilește la o mânăstire din jurul Decapolei apoi se retrage ca sihastru într-o peșteră. Sfântul a suferit asupriri din cauza iconoclaștilor . Sfântul Grigorie va trece în cămările cerești, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842 în Constantinopol.

Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea

Prăznuire: 29 februarie

Date biografice: Originar din Sciția Mică (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoțit pe Sfântul Ioan Casian în toate călătoriile sale duhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este hirotonit ieromonah de către Sfântul Ioan Gură de Aur. Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sf. Ioan Casian, și rămâne acolo până la trecerea sa spre cele veșnice, în jurul anului 415.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu prietenul său apropoiat, Ioan Casian.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Prăznuire: 5 august

Date biografice: Născut în Crainiceni, lângă Botoșani, călugărit în aprilie 1936 la Mânăstirea Neamț, a viețuit în pustiul Hozeva, Palestina, între 1938 și 1960.

Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul

Prăznuire: 29 februarie

Date biografice: Originar din Sciția Mică (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugărește la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el își începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina și pustiul Egiptului, pentru a cunoaște viețuirea părinților, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunoștințele și experiențele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman și-a încetat viața pământească în anul 435.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi cu prietenul său apropoiat, Gherman din Dobrogea.

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

Prăznuire: 13 septembrie

Date biografice: a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și ajunări.

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

Prăznuire: 26 iulie

Date biografice: Născut în secolul al XVI-lea în Ținutul Muscelului (azi județul Argeș), Cuviosul Ioanichie cel Nou s-a călugărit de mic în Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă. Întâlnind mulți sihaștrii, Cuviosul s-a retras într-una din peșterile din munții din apropiere unde s-a nevoit aproape 50 de ani, înainte să se ducă la Domnul în 1638. Moaștele schimonahului au fost găsite în 1944 de către egumenul schitului.

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani

Prăznuire: 1 octombrie

Date biografice: Născut în Neamț pe la mijlocul secolului XV, ieroschimonahul Iosif Sebastian de la Mănăstirea Bistrița a plecat să viețuiască în pustiul Iordanului de tânăr. Acolo a înființat prima comunitate românească ortodoxă din Țara Sfântă până ce invaziile arabe l-au forțat să se întoarcă în țară împreună cu alți anahoreți de la Sfântul Mormânt. Cu ajutorul lui Ștefăniță Vodă, Cuviosul Iosif întemeiază o comunitate pe modelul rânduielii achimite (neadormite) de la călugării studiți. Când turcii au incendiat biserica, Iosif a vrut să se retragă în Sfântul Munte, dar Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i să rămână în Muntele Bisericani. Așadar, locul acela a devenit Schitul Bisericani, loc în care călugării făceau minuni, tămăduindu-i pe bolnavi.

Date despre prăznuire: În același praznic este sărbătorit și Chiriac de la Bisericani, Cuviosul ce s-a nevoit în Bisericani un secol mai târziu.

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec

Prăznuire: 16 august

Date biografice: Născut în jurul anului 1750 în Transilvania, familia lui Iosif se mută în Moldova pentru a scăpa de persecuțiile religioase împotriva ortodoșilor. Acolo, devine ucenic al Cuviosului Paisie de la Neamț la Mănăstirea Dragomirna, înainte ca amandoi să se mute la Mănăstirile Secu și Neamț unde este hirotonit ieromonah, devenind mai târziu sihastru ieroschimonah în Muntii Neamțului. După anul 1785, Iosif pune bazele Mănăstirii Văratec, devenind ctitor al celor două biserici de la mănăstire. În următorii ani, a contribuit la organizarea mai multor mănăstiri, devenind un duhovnic iubit, având discipoli cunoscuți precum Arhimandritul Irinarh Roseti. În 1828, Cuviosul Iosif trece la Domnul.

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici

Prăznuire: 3 mai

Date biografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici.

Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

Prăznuire: 3 septembrie

La fel ca Sfinții Cuvioși Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, schimonahii Neofit și Meletie au viețuit la începutul veacului al XVII-lea, călugărindu-se în Mănăstirea Cozia înainte de a trece Oltul pentru a sihăstri în Muntele Sălbatic în peșteri săpate de ei. Acolo, au fost preamăriți de Duhul Sfânt, purtând daruri duhovnicești precum darul mijlocirii pentru întreaga lume prin lacrimi. După ce s-au dus la Domnul, ucenicii lor au înființat Mănăstirea Stânișoara, iar sfintele moaște ale Sfântului Neofit sunt încă păstrate în biserica Mănăstirii Stânișoara.

Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana

Prăznuire: 26 decembrie

Date biografice: Se naște în anul 1320 în satul Prislep din Serbia. Viețuiește în Sfântul Munte la mânăstirea Hilandar. De la Athos, Cuviosul Nicodim va petrece o vreme lângă Vidin, în Bulgaria. În anul 1364, vine în Țara Românească și se va stabili pe malul râului Vodița, unde va întemeia o mânăstire, cu același nume. În 1400, va ctitori mânăstirea Prislop. În ziua de 26 decembrie 1406 va trece la cele veșnice.

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona

Prăznuire: 9 septembrie

Date biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniștire. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturisește Ieromonahul Nicolae, care viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoințelor sale, la peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie

Date despre prăznuire: Este prăznuit în aceeași zi și Cuviosul Chiriac de la Tazlău, un sihastru iubit din nordul Moldovei care a viețuit în secolul precedent.

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

Prăznuire: 14 octombrie

Date biografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugărițe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050.

Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia Veche

Prăznuire: 21 iulie

Date biografice: Născut în secolul XVII în Moldova, Cuviosul Partenie a devenit de tânăr ucenic al starețului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinților. Mai târziu, s-a nevoit în muntele Scaunele în imprejurimile Schitului Agapia Veche după tradiția părinților de acolo: ziua se rugau în singurătate cu Psaltirea, pe care o știau pe dinafară, iar seara gustau puțin din pâine și legume fierte, după care toată noaptea se nevoiau rugându-se și împletind coșuri. Ațipeau doar câte puțin când oboseau, în lavițe (scaune), așezate între trunchiurile de brazi. Această nevoință continua fără întrerupere până dimineața. Ucenicii duceau coșurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câștigați, cumpărau hrană și cele necesare traiului pustnicesc. Cuviosul a devenit egumen al Agapiei și mulți călugări și pustnici s-au mântuit prin rugăciunea și povățuirea sa blândă. După trecerea la Domnul, sfintele moaște ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche, împreună cu egumenul de la Agapa Veche din secolul precedent.

Sfântul Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia

Prăznuire: 7 august

Date biografice: Născut în 1657 la Câmpulung, Pârvu Mutu a demonstrat de mic talent artistic, fiind trimis în Bucovina pentru a deprinde meșteșugul zugrăvirii icoanelor de la călugării din mănăstirile de acolo. Întors în Țara Românească, a devenit cel mai mare pictor din epoca Brâncovenilor și a Cantacuzinilor, întemeind chiar și o școală pentru pictori bisericești. Spre sfârșitul vieții, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Robaia, primind numele de Pafnutie.

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț

Prăznuire: 15 noiembrie

Date biografice: Se naște la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabilește la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabilește la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge stareț al Mânăstirii Neamț. A adormit la 15 noiembrie 1794.

Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche

Prăznuire: 21 iulie

Date biografice: Născut în secolul XVI în satul Bursucani din ținutul Bârladului, s-a dus la vestita Mănăstirea lui Agapie unde s-a minunat de viața de aspră nevoință, rugăciunea și tăcerea părinților agăpeni. După o vreme, a luat calea pustiului, devenind îndrumător al fraților din obște, căci, prin viața sa îngerească și prin înțelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. După trecerea la Domnul, veneau credincioșii să se închine la sfintele sale moaște, mai ales la hramul Mănăstirii Neamț, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamț, Agapia și Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă și azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinților de acolo sunt tăinuite, dar, se pare, părți din aceste sfinte moaște se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche, împreună cu egumenul de la Agapia Veche din secolul următor.

Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

Prăznuire: 16 mai

Date biografice: Născuți în 1697, 1701, și 1717, acești trei sfinți ieroschimonahi au îngrijit Sihăstria Putna în veacul al XVIII-lea. Sfinții Sila și Natan au fost amanândoi stareți ai schitului, al doilea fiind părintele duhovnicesc al Sfântului Ierarh Iacob Putneanul. Cuviosul Paisie a fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, dar s-a mutat mai târziu la Sihăstria Putnei unde a sprijinit toți viețuitorii cu rugăciuni înfocate și sfaturi pline de înțelepciune. Toți trei au rămas în Sihăstria Putna chiar și după ocupația austriacă din 1775, trăind vremuri foarte grele, lipsite de sprijin material. Cei trei au trecut la Domnul între 1783 și 1784, iar moaștele acestor 3 Cuvioși au fost găsite în 1990 când schitul de la Sihăstria Putnei era în proces de refacere.

Date despre prăznuire: În ziua anterioară, pe 15 mai, este prăznuit Sfântul Ierarh Iacob Putneanul al Moldovei, mitropolitul cu care au lucrat împreună pentru dezvoltarea culturii românești.

Sfântul Cuvios Simeon de la Pângărați

Prăznuire: 7 septembrie

Date biografice: Născut în secolul XV, se nevoia de mic în Mănăstirea Bistrița, până s-a retras cu doi ucenici pe valea pârâului Pângăraţi. După 29 de ani de viață duhovnicească harică, i s-a răspândit numele, motivându-l pe Sf. Ștefan cel Mare să-i facă o mănăstire, Cuviosul fiind unul din cei mai mari rugători ai Sfântului Voievod. În 1476, Cuviosul Simeon adoarme la Domnul, iar Ștefan cel Mare îi găsește sfintele moaște, îngropându-le în cetatea Sucevei.

Date despre prăznuire: Este prăznuit în cadrul sărbătorii Sf. Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, împreună cu egumenul Amfilohie de la Pângărați care a îngrijit mănăstirea 30 de ani după adormirea Cuviosului Simeon.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: S-a născut în satul Cioara din județul Alba. Fiind preot în timpul uniației a călătorit prin satele transilvănene propovăduind păstrarea credinței strămoșești.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Prăznuire: 7 august

Date biografice: S-a născut în satul Vânători, jud. Neamț, pe la anul 1650. Sfânta Teodora va intra în monahism la schitul Vărzărești-Vrancea. După mai bine de un deceniu se retrage ca pustnică în Munții Neamțului unde va rămâne până la sfârșitul vieții.

Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab

Prăznuire: 28 octombrie

Date biografice: Născută în 1300, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, este căsătorită în 1322 cu prințul Bulgariei pentru întărirea legăturilor politice dintre cele două case domnești. Acolo, a susținut o mișcare culturală de copiere și traducere a manuscriselor greci în slavona bisericească și de ctitorire și restaurare a mănăstirilor, luând parte la o mare înflorire culturală în lumea ortodoxă. În 1345, țarul Bulgariei se desparte de Cuvioasa Teofana, ceea ce a determinat-o să se retragă în Mănăstirea Albotina din Bulgaria unde a fost ucenică a Cuviosului Teodosie Ishihastul, ucenicul Cuviosului isihiast Grigorie Sinaitul. Trece la Domnul în mănăstirea sa, devenind cea dintâi monahie română cunoscută în istorie.

Date despre prăznuire: În aceeași zi este prăznuit Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Țării Românești, contemporan cu Cuvioasa Teofana.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

Prăznuire: 15 aprilie

Date biografice: Sfântul Vasile, starețul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat în Țările Române, se stabilește la Mănăstirea Dălhăuți, unde a fost stareț timp de 20 de ani. După aceea, împreună cu 12 ucenici, se retrage la Schitul Poiana Mărului. A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamț. Cuviosul Stareț Vasile este autorul a numeroase scrieri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.

Sfântul Cuvios Visarion Mărturisitorul

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Athos, și după un oarecare timp, în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a fost arestat și închis la Sibiu pentru protest față de catolicizarea forțată Transilvaniei.

Mucenici

Sfinții Mucenici Atanasie Todoran, Vasile, Grigorie și Vasile

Prăznuire: 12 noiembrie

Date biografice: În secolul XVIII, transilvănenii erau sub constantă presiune de a abandona dreapta credință pentru a se „uni” cu romano-catolicii. Printre numeroșii sfinți ce s-au opus acestor presiuni, Atanasie Todoran a fost un lider al mișcării de la Salva din 1763 ce a îndemnat batalioane românești din Transilvania să nu renunțe la confesiunea ortodoxă depunând jurăminte de credintă la Viena. Pentru acestea, Sfântul Atanasie Todoran a fost condamnat la moarte prin frângerea cu roata în același an. Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurare, „pentru aceeași vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra și Vasile Oichi din Telciu. Alți 19 țărani au fost supuși supliciilor în urma cărora mulți dintre ei au trecut, de asemenea, la Domnul.

Date despre prăznuire: Acest paznic se mai numește și „Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni”, prăznuind astfel și ceilalți țărani maltratați alături de cei patru mucenici în Țara Năsăudului (azi în jud. Bistrița-Năsăud).

Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis

Prăznuire: 26 aprilie

Date biografice: În 1947 s-a descoperit o inscripție ce menționa acești trei mucenici, martirizați în cetatea Axiopolis de lângă Cernavodă în timpul persecuției lui Dioclețian.

Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat

Prăznuire: 9 noiembrie

Date biografice: Acești 4 mucenici au pătimit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Aceștia au fost în sicrie de plumb și aruncați în apele fluviului Sava.

Sfântul Mucenic Dasie

Prăznuire: 20 noiembrie

Date biografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat și condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alți doi martiri

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

Prăznuire: 13 ianuarie

Date biografice: Aceștia au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârțit cu cuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Prăznuire: 18 iulie

Date biografice: Oștean în armata romană, a pătimit în timpul persecuției lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieșit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.

Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

Prăznuire: 7 decembrie

Date biografice: S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. A fost ucisă de către tatăl sau cu barda pentru că dădea mâncare la săraci la numai 12 ani

Sfântul Mucenic Hermes

Prăznuire: 31 decembrie

Date biografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetății Bononia, fiind exorcist. I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui Dioclețian.

Sfântul Mucenic Ioan Valahul

Prăznuire: 12 mai

Date biografice: El s-a născut în Țara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci și dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credința și să se facă mahomedan a fost aruncat în temniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite și înfricoșătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662.

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Prăznuire: 2 iunie

Date biografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupația lui de bază era negoțul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.

Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul

Prăznuire: 27 mai

Date biografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în fața dregătorului locului, Maxim, și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraților și să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.

Sfântul Mucenic Isihie

Prăznuire: 15 iunie

Date biografice: Sfântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.

Sfântul Mucenic Lup

Prăznuire: 23 august

Date biografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente orașul Siștov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuțișul sabiei păgânești, datorită credinței sale creștine, în data de 23 august, anul 304.

Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia

Prăznuire: 28 aprilie

Date biografice: După dispoziția dată de Dioclețian în 286 ce obliga toți cetățenii imperiului roman să se închine zeilor romani, tinerii Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia (din provincia Moesia Secunda) au fost întemnițați în Durostorum pentru sfidarea noii legi. La judecată, Cvintilian și Dadas au spus: „Noi ținem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citeț al bisericii sobornicești și înțelege foarte bine dumnezeiasca Scriptură și știe ce ne este nouă de folos”. Drept urmare, au fost martirizați în satul Ozovia pentru a intimida și alți creștini locali. Înainte să le taie capetele pe 28 aprilie 304, cei 3 sfinți s-au rugat astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău de acum, primește-ne în odihna Ta și ne învrednicește Împărăției Tale celei cerești!” Moaștele lor au fost descoperite și duse în Constantinopol.

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian

Prăznuire: 8 iunie

Date biografice: Aceștia erau ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost dați la chinuri, înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, aruncați pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credință. S-au săvârșit prin tăierea capului.

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Săliște

Prăznuire: 21 octombrie

Date biografice: Acesta a fost țăran, contemporan preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind și tovarăș de suferință în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, în care își vor găsi sfârșitul.

Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin

Prăznuire: 24 aprilie

Date biografice: Au pătimit în cetatea Durostor acești doi frați, sfinți mucenici, Pasicrat și Valentin. În 298 ei au fost arestați și au fost duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnați la moarte, prin tăierea capului.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Prăznuire: 12 aprilie

Date biografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănțuit o cumplită prigoană asupra creștinilor. A fost martirizat in 372

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel

Prăznuire: 4 iunie

Date biografice: Este posibil ca acești patru mucenici să fi pătimit în așezarea urbană de la Noviodunum.

Voievozi

Sfinții Martiri Brâncoveni

Prăznuire: 16 august

Date biografice: Sfinții Brâncoveni au fost martirizați de către turci. Ei sunt Constantin Vodă Brâncoveanu, cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și sfetnicul Ianache.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Prăznuire: 26 septembrie

Neagoe Basarab a fost voievod al Țării Românești între anii 1512-1521. În timpul domniei sale, spiritualitatea ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire. A fost ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeș.

Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Prăznuire: 2 iulie

Date biografice: A fost cel mai de seamă voievod al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 și 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 de ani și a ctitorit un mare număr de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania și la Muntele Athos.

Alți sfinți

Sfântul Gheorghe Pelerinul

Prăznuire: 17 august

Date biografice: Născut în 1846 în Șugag (Transilvania), Sf. Gheorghe Lazăr a iubit viața bisericească de mic. La 24 de ani s-a căsătorit și a avut cinci copii, dar în 1884 s-a dus în pelerinaj mai întâi în Ierusalim, apoi în Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor, și în Sfântul Munte. Deși s-a întors în satul său după 3 ani, și-a continuat viața de pelerin prin țară până s-a stabilit la biserica Sfântul Ioan Domnesc. Cu toate astea, în fiecare zi străbătea străzile orașului, recitând toată Psaltirea, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. S-a dus la Domnul în 1916 în timpul războiului după cum a proorocit.

Statistici

Titlu Mucenici Mărturisitori Propovăduitori Total
Sfinți 62 7 60 129
Clerici 13 5 21 39
–– Ierarhi 7 3 21 31
––– Apostoli 1 0 0 1
––– Patriarhi 0 0 2 2
––– Mitropoliți 2 2 11 15
––– Episcopi 4 1 8 13
–– Preoți 4 2 0 6
–– Diaconi 2 0 0 2
Voievozi 1 0 2 3
Cuvioși 1 2 36 39
Mireni 47 0 1 48

* Unii dintre Cuvioși au fost de asemenea clerici (ierodiaconi sau ieromonahi) dar nu sunt trecuți sub cler.

** Tot la fel, ierarhii au fost adesea călugări, de multe ori întorcându-se la mănăstirea de metanie spre sfârșitul vieții, dar sunt trecuți la ierarhi.

*** Maxim din Ozovia a fost citeț, adică parte din ordinele mici, însă este trecut la „mireni”, clerul deci referindu-se la cei ce au fost hirotoniți.

Note

  1. Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992

A se vedea și

Legături externe