Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinaxar al Sfinților Români

5.635 de octeți adăugați, 27 octombrie 2019 05:41
m
Ierarhi și preoți
{{TOC dreapta}}
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ca „''de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți '''sfinții din neamul românesc''', știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „[[Duminica Sfinților Români]]”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor''”.<ref>Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992</ref>
 
S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinții [[ierarh]]i, [[preot|preoți]] și [[diacon]]i slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră; sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți drept-credincioșii; sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei; sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam; sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a bine-credincioșilor ei fii și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune și virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.
 
==[[Sfânt]]ul [[Apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]], cel întâi chemat ==
Prăznuire: [[30 noiembrie]]
Date Biografice: [[Apostol]]ul Românilor, era originar din Betsaida, Galileea, a propovăduit Evanghelia lui [[Hristos]] în Dobrogea, părţile părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea. A fost martirizat în anul 65 în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. ==[[Ierarh]]i și preoți== ===[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] [[Andrei Șaguna]] al Transilvaniei=== Prăznuire: [[30 noiembrie]]
==Date biografice: Născut la Mișcolț, Ungaria pe [[Ierarh20 ianuarie]]i şi preoţi=====1808. A fost [[Sfântmitropolit]]ul [[Ierarh]] [[Martir]] [[Antim Ivireanul]]===ortodox al Transilvaniei, apărător al drepturilor ortodocșilor și ale românilor din Transilvania.
===Sfântul Ierarh [[Martir]] [[Antim Ivireanul]]===
Prăznuire: [[27 septembrie]]
Date Biograficebiografice: Născut în Iviria, Georgia de azi, în 1650. A fost [[egumen]] la mânăstirea Snagov din 1696, la 16 martie 1705 este ales [[Episcop]] de Valcea Vâlcea iar la 28 ianuarie 1708 este ales [[Mitropolit]] al Unglovlahiei (Tara Românească) pana 1716, când a fost exilat de către Domnitor [[Muntele Sinai]]. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii ostașii ce-l însoţeauînsoțeau.
===[[Sfânt]]ul [[Bretanion al Tomisului|Bretanion]], [[Episcop]]ul Tomisului===
 
Prăznuire: [[25 ianuarie]]
Date Biograficebiografice: Era originar din Capadocia, a fost numit episcop al Tomisului în anul 360. A participat la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la Niceea. A fost un aprig aparător apărător al ortodoxiei din eparhia sa, contra ereziei ariene . Bretanion a condus [[biserica]] Tomisului până aproape de anul 381 când s-a mutat către Domnul, în ziua de [[25 ianuarie]] 
===Sfântul Ierarh [[Calinic de la Cernica]]===
 
Prăznuire: [[11 aprilie]]
Date biografice: S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în BucureştiBucurești, în suburbia Sântul Visarion, uliţa ulița Lefterescu......ŞtiinduȘtiindu-şi sfârşitul și sfârșitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoţi preoți care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti Paști s-a împărtăşit împărtășit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi și s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţăfață, şi şiși și-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano.S-a născut în data de 7 octombrie 1787, în BucureştiBucurești, în suburbia Sântul Visarion, uliţa ulița Lefterescu. Părinţii Părinții săi erau de condiţie condiție mijlocie, pe nume Antonie şi și Floarea Antonescu. Din Botez, pruncul a primit numele de Constantin, naşă nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia soția Banului Barbu Văcărescu şi și mama poetului Enăchiţă Enăchiță Văcărescu. Mai târziu, mama Sfântului ierarh se va călugări la mânăstirea Pasărea, devenind schimonahia Filofteia, mutându-se la Domnul în data de 8 noiembrie 1833.Constantin a fost astfel de mic crescut într-un mediu creştincreștin, sub ochiul veghetor al unei mame evlavioase şi și iubitoare de copii, în cinstirea şi și dragostea de Dumnezeu şi și de oameni. La vârsta potrivită, el a fost dat de către părinţi părinți la şcolile școlile române ce se aflau atunci în BucureştiBucurești, unde a învăţat şi învățat și limba greacă.[2]Urmând unei chemări lăuntrice, tânărul Constantin îşi își va lăsa casa şi părinţii şi și părinții și va intra, la vârsta de 20 de ani, ca frate la mânăstirea Cernica. Aici era fusese dus de mic de mama sa, care preţuia prețuia în mod deosebit pe stareţul starețul Gheorghe şi și ucenicii săi. La intrarea în mânăstire, Constantin va fi primit de stareţul starețul Timotei, care l-a încredinţat încredințat spre ascultare încercatului duhovnic Pimen. În scurt timp, el va câştiga câștiga iubirea şi admiraţia și admirația călugărilor, prin virtuţile virtuțile sale duhovniceştiduhovnicești.La data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin va fi tuns călugăr, sub numele de Calinic, iar după o lună va fi hirotonit ierodiacon în biserica Sfântul Nicolae de la cernica de către mitropolitul cărturar bulgar Sofronie al VraţeiVraței, care era atunci refugiat la BucureştiBucurești. Astfel, tânărul ierodiacon a adăugat nevoinţe nevoințe peste nevoinţenevoințe, încât se spunea despre el că nu dormea întins pe pat, ci aţipea puţinațipea puțin, aşezat așezat rezemat cu mâinile pe un scaun, îmbrăcat şi și cu mijlocul încins cu o curea lată.
În 1812, împreună cu duhovnicul său, Pimen, Sfântul Calinic a fost trimis în Moldova pentru strângerea de ajutoare în vederea reparării bisericii Sfântul Nicolae, care se stricase la cutremurul din 1802. Cu acest prilej el a putut cerceta mânăstirile care aveau rânduiala Cuviosului Paisie. La scurtă vreme după aceasta, duhovnicul său va pleca la Athos, iar Sfântul Calinic va rămâne sub îndrumarea Părintelui Dorotei.
În anul 1813, când mulţi preoţi mulți preoți muriseră de ciumă, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot, împotriva voinţei voinței lui, în biserica din mahalaua BatişteiBatiștei, şi și a primit sarcina de a fi duhovnicul şi și marele ecleziarh al mânăstirii Cernica.[3] În calitatea sa de duhovnic el era cercetat pentru sfat şi și mângâiere de mai toţi părinţii şi fraţiitoți părinții și frații, dar şi și de lume din afara mânăstirii, chiar şi și mitropolitul de la acea dată, Nectarie. În acest fel, deşi deși tânăr, Sfântul Calinic ajunsese, de fapt, cârmuitor peste mănăstire şi povăţuitor și povățuitor sufletesc al vieţuitorilor viețuitorilor ei, deoarece bătrânul stareţstareț, Dorotei, îi încredinţase încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.Îmbătrânind, stareţul starețul Dorotei dorea să-l lase în locul său pe Pimen. De aceea îl va trimite pe Sfântul Calinic la Athos, împreună cu un alt monah, Dionisie, care cunoştea cunoștea limba turcă, pentru a-l aduce pe Pimen la Cernica. Obştea Obștea mânăstirii însă nu l-a privit cu ochi buni pe Pimen, deoarece silise pe călugări la o viaţă viață prea aspră. În această situaţiesituație, a trebuit să se facă alegere de stareţstareț, iar întreaga obşte obște l-a ales pe Calinic. Astfel, la o vârstă de nici 30 de ani, în 1818, la numai 11 ani de la intrarea în mânăstire, Sfântul Calinic va deveni stareţul starețul marii mânăstiri bucureştenebucureștene, având asupra sa o grea povară de purtat. Însă el s-a dovedit a fi nu numai un bun povăţuitor povățuitor sufletesc, ci şi și un neîntrecut organizator, deoarece în mai puţin puțin de doi ani a reuşit reușit să ducă la bun sfârşit sfârșit lucrările de restaurare şi și pictură ale bisericii Sfântul Nicolae, din ostrovul cel mare de la Cernica, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţătrebuință. Pentru aceste mari calităţi calități ale sale, mitropolitul Dionisie Lupu îl va cinsti pe Sfântul Calinic, în 9 aprilie 1820, cu vrednicia de arhimandrit.Cum conducerea mânăstirii punea diferite probleme, Sfântul Calinic a încercat de la început să impună ordine şi și disciplină duhovnicească, alcătuind în scris povăţuiri povățuiri clare şi și cuprinzătoare; totodată el s-a îngrijit de înfiinţarea înființarea unei biblioteci, care să cuprindă cele mai însemnate cărţi cărți de cultură teologică şi și zidire sufletească, iniţiind inițiind un curent cărturăresc printre monahii cernicani. Dar cea mai însemnată lucrare a sa a fost zidirea bisericii cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de BiruinţăBiruință, între anii 1831-1832, refăcută tot de Sfântul Calinic în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. În 1846, neobositul stareţ stareț a început să construiască biserica mânăstirii Pasărea, iar un an mai târziu aceasta va fi sfinţităsfințită. Tot prin grija lui s-a mai ctitorit şi și mânăstirea Ghighiu, da lângă PloieştiPloiești. Astfel, Sfântul Calinic dădea dovadă şi și de o rară măiestrie de constructor, el singur întocmind planurile bisericilor pe care le construia. Oriunde ajungea, în jurul lui răsăreau cu repeziciune biserici şi și mânăstiri, astfel că timp de 31 de ani, cât a condus mânăstirea Cernica, a făcut din aceasta un colţ colț de Rai, o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină şi și pace, de rugăciune în smerenie şi și în muncă, de milostenie. Ucenicii săi mărturiseau că Sfântul era înzestrat cu daruri divine, spunând despre acesta că era capabil să desluşească deslușească cu uşurinţă ușurință gândurile oamenilor şi și că nu era cu putinţă putință să fie minţitmințit. De aceea, mânăstirea Cernica va deveni treptat o şcoală școală model a întregului monahism românesc, iar Sfântul Calinic cel care a dezvoltat în gradul suprem cele trei însuşiri însușiri ale spiritualităţii spiritualității cernicane: ascetismul, milostenia şi și preocuparea practic-gospodărească.[4]Activitatea de realizări pe plan administrativ nu a exclus viaţa viața lui de taină, de trăire în Hristos, prin posturi, privegheri şi și îndelungi osteneli. Adeseori el postea aproape de limita puterilor omeneştiomenești, iar chiar şi și după alegerea sa de episcop, el a continuat să poarte aceeaşi aceeași haină groasă de şiacșiac, postind şi și priveghind ca şi și înainte. Pe lângă darul citirii în sufletele şi și gândurile oamenilor, Sfântul Calinic primise şi și harisma dumnezeiască a facerii de minuni. În 1821, cu puterea rugăciuni, el a izbăvit obştea obștea mânăstirii şi mulţimea și mulțimea de bucureşteni bucureșteni ce se refugiaseră acolo, de furia turcilor, care înconjuraseră mânăstirea şi și erau hotărâţi hotărâți să omoare pe toţi toți cei de acolo. Tot Sfântul Calinic a tămăduit o femeie stăpânită de un duh necurat, iar citind rugăciunile de dezlegare din slujba înmormântării, la căpătâiul unui mort rămas neputrezit, trupul acestuia s-a prefăcut în ţărânățărână. meşterul meșterul Costache, care a lucrat la clădirea catedralei din Râmnic, istoriseşte istorisește cum Sfântul l-a tămăduit pe fiul său, bolnav de epilepsie.Toate acestea însă au determinat pe unii ambiţioşi ambițioși să încerce omorârea Sfântului, prin otrăvire. Dar, cu puterea Sfântului Duh, a rămas nevătămat, fiind chemat de Dumnezeu pentru a păstori episcopia de la Râmnic, ceea ce s-a şi și întâmplat la 15 septembrie 1850, la vârsta de 63 de ani. La 26 octombrie 1850 va fi hirotonit arhiereu, după care se va despărţi despărți cu greu de Cernica, luând cu sine totuşitotuși, câţiva câțiva monahi, ca să-i slujească în eparhie, printre care şi și ucenicii săi apropiaţiapropiați, fraţii frații Orest şi și Anastasie Baldovin.Sosind la Craiova, unde se mutase scaunul episcopiei din pricina incendiului de la Râmnic, din primăvara lui 1847, el a căutat să-şi și cunoască eparhia sa, prin dese vizite canonice. În urma acestora, Sfântul a văzut starea jalnică în care se afla eparhia, şi și de aceea a căutat să ia imediat măsurile necesare pentru întărirea vieţii bisericeşti vieții bisericești de aici. Astfel, va redeschide Seminarul teologic de la Râmnic concomitent cu refacerea catedralei episcopale de la Râmnic, distrusă în urma incendiului, pe care o va termina în 1856. O altă mare realizare a vestitului ierarh o va reprezenta schitul Frăsinei, construit în 1763 şi și văduvit de petrecerea monahilor. În 1863, Sfântul Calinic va construi acolo o nouă biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum şi și chilii şi clopotniţăși clopotniță. În vieţuirea viețuirea acestui schit, Sfântul va introduce rânduiala atonită, şi și este celebru „blestemul” pe care acesta l-a făcut cu privire la hotarele acestui schit, ca nici o femeie să nu calce acolo. De altfel , el va vindeca pe fiica unui sătean al Frăsineiului, deoarece aceasta se îmbolnăvise pentru că trecuse din greşeală greșeală hotarul schitului, alergând după un animal.Pentru ca bisericile să aibă cărţile cărțile necesare pentru cult şi și pentru pregătirea clerului, Sfântul Calinic va înfiinţaînființa, cu mijloace proprii tipografia „Kallinik Rîmnik”, care va începe să lucreze din 1861. La această tipografie, printre alte lucrări, va apare şi și marea lucrare a epocii, colecţia colecția de Minee, precum şi și Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet şi Învăţătură și Învățătură pentru duhovnici. O importantă lucrare tipărită aici, şi și care are ca autor pe Sfântul Calinic este şi și Pravila mânăstirească, pravilă după care s-a condus obştea obștea mânăstirii Cernica şi și a schitului de la Frăsinei. Astfel, prin înfiinţarea înființarea acestei tipografii, Sfântul Calinic va reînvia trecutul de glorie culturală şi și artistică a înaintaşilor înaintașilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie şi și Filaret, fiind apreciat de personalităţile personalitățile vremii, ca patriarhul Chiril al Ierusalimului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ţarul țarul Rusiei, Nicolae I, care îi va şi și acorda, în ianuarie 1854, Crucea Sfântul Vladimir, clasa a 3-a.Anii bătrâneţii bătrâneții începuseră să-i bată pe umeri însă, drept pentru care, la 18 septembrie 1857, Sfântul Calinic îşi își va scrie testamentul (diata), care îi oglindeşte oglindește întreaga viaţă viață ca fiind o sfântă dăruire în smerenie, întru dragostea ui Dumnezeu şi și a semenilor. Suferind de dureri de cap, pe care le căpătase din cauza efortului ascetic extraordinar, precum si de dureri de stomac, el va pleca din scaunul de la Râmnic, la 24 mai 1867, fără să primească aprobare pentru aceasta, la Cernica, de care rămăsese legat tot timpul, şi și pe care nu o va mai părăsi niciodată. Din respect pentru Sfântul Calinic, guvernul nu i-a retras titulatura, astfel că el a rămas până la sfârşitul sfârșitul zilelor tot în funcţia funcția de episcop titular al Râmnicului.ŞtiinduȘtiindu-şi sfârşitul și sfârșitul apropiat, în Joia Mare, la 28 martie 1868, Sfântul a chemat la sine 7 preoţi preoți care i-au slujit Sf. Maslu, iar în ziua de Paşti Paști s-a împărtăşit împărtășit cu Sfintele Taine. In zorii zilei de joi, 11 aprilie, după ce un preot îi citise Utrenia, s-a făcut sănătos definitiv, s-a sculat şi și s-a îmbrăcat cu toate hainele de îngropare, i-a binecuvântat pe cei de faţăfață, şi şiși și-a dat duhul în mâinile Domnului, rezemat cu capul pe pieptul părintelui Ghermano. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 13 aprilie 1868, la care a participat mitropolitul primat al României, Nifon, împreună cu un numeros sobor de ierarhi şi preoţiși preoți, însoţiţi însoțiți fiind de un numeros public, sosit din împrejurimi. Sfântul Calinic a fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, ctitoria sa.Pentru curăţia vieţii curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilorsfinților. Festivităţile Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc tot la Cernica în zilele de 21 şi și 23 octombrie 1955, când tot atunci au fost dezgropate şi moaştele și moaștele sale, care au fost aşezate așezate într-o raclă şi și păstrate până azi în biserica ctitorită de el. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite şi și slujbele de pomenire ale Sfântului, precum şi viaţa și viața sa şi și felul zugrăvirii chipului său. [5]Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind şi și o podoabă aleasă a Bisericii Româneşti şi Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea şi Însuşi și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaşte moaște puterea săvârşirii săvârșirii de minuni.
[1] Pr. Prof. Ion Ionescu, „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, în vol.„Sfinţi „Sfinți români şi și apărători…”, ed. cit. , p.520.[2] Pr. Prof. Ene BranişteBraniște, Aspecte şi și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, în G. B. , XXVIII (1969), nr 1-2, p. 69.
[3] Ibidem, p. 70-71.
[4] Pr. Prof. D. Stănioae, Predică rostită la 24 octombrie 1955, cu ocazia canonizării Sfântului ierarh Calinic, la mânăstirea Cernica, în B. O. R. LXXIII (1955), nr. 11-12, p. 1164.
[5] Vezi B. O. R. , LXXIII, (1955), nr. 11-12, p. 1137-1172.
===Sfântul Ierarh [[Ghelasie de la RâmeţRâmeț]]===
Prăznuire: [[30 iunie]]
PrăznuireDate biografice: [[30 iunie]] A viețuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeț. În 1377 Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania.
Date Biografice: A vieţuit în secolul al XIV-lea.A pustnicit pe valea pârâului Râmeţ. În 1377 ===Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania. Ierarh [[Iachint de Vicina]]===
Prăznuire: [[28 octombrie]]
===Sfântul [[Irineu Date biografice: A trăit în secolul al XIV-lea: a fost ultimul păstor al Mitropoliei de Smirnum]]===Vicina și primul mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească).
===Sfântul [[Irineu de Sirmium]]===
Prăznuire: [[6 aprilie]]
Date Biografice: A fost Episcop de Smirnum (azi MitroviţaMitrovița) începutul sec. al IV-lea. El a fost dus la judecată în faţa fața guvernatorului provinciei, care i-a poruncit Sfântului să să jertfească zeilor. Sfântul s-a împotrivit iar guvernatorului a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia în anul 304.  
===Sfântul Ierarh [[Ilie Iorest]]===
 
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biografice: Sfântul Ierarh şi și Mărturisitor Ilie Iorest, a păstorit la Alba-Iulia între anii 1640-1643. A depus eforturi intense pentru păstrarea credinţei credinței străbune, în faţa tendinţei fața tendinței de calvinizare şi și catolicizare a zonei.Acestea au atras asupra sa uneltirile cârmuitorilor politici calvini ai Transilvaniei. În Potrivit unor informații, în 1655 va ar fi fost ales episcop al HuşilorHușilor, unde va păstori ar fi păstorit până în anul 1657, aproape de sfârşitul vieţii sale. datat la 12 martie 1678    ===Sfântul [[Iosif Mărturisitorul|Iosif]] [[Mărturisitor]]ul din Maramureş===
===Sfântul [[Iosif Mărturisitorul|Iosif]] [[Mărturisitor]]ul din Maramureș===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biografice: Acest sfânt a fost episcop al MaramureşuluiMaramureșului. S-a născut în secolul al XVII-lea, în anul 1690 este ales episcop al MaramureşuluiMaramureșului. În anul 1701 a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renunţarea renunțarea la ortodoxie, în schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste şi și calomnii ce i s-au adus. În anul 1711 va reveni însă în scaunul episcopal, dar fiind slăbit de atâtea suferinţesuferințe, îşi își viaţa viața în mâinile Domnului, la scurtă vreme după aceea. ===Sfântul Ierarh [[Iosif cel Nou|Iosif cel Nou de la Partoş]]===
===Sfântul Ierarh [[Iosif cel Nou|Iosif cel Nou de la Partoș]]===
Prăznuire: [[15 septembrie]]
Date Biografice: S-a născut în 1568, în oraşul orașul Raguza DalmaţieiDalmației. La 15 ani intră în viaţa viața monahală, la mânăstirea din Ohrida, unde rămâne timp de 5 ani, după care merge la Muntele Athos, la mânăstirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. În anul 1650, [[Cuvios]]ul Iosif este hirotonit arhiereu şi și instalat Mitropolit al TimişoareiTimișoarei. Rămâne în scaunul mitropolitan timp de 3 ani, după care se retrage la mânăstirea PartoşPartoș. În acest loc, în 1656, Sfântul Iosif, în vârstă de 88 de ani şiși-a încredinţat încredințat sufletul în Mâinile Domnului.
===Sfântul ierarh [[Teotim al Tomisului|TeotimPahomie de la Gledin]], episcopul Tomisului===
Prăznuire: [[14 aprilie]]
Prăznuire: [[20 aprilie]] Date Biograficebiografice: şiEpiscopul Pahomie (Penciu) s-a desfăşurat activitatea la sfârşitul sec. al IVnăscut în satul Gledin, județul Bistrița-lea şi începutul secNăsăud în anul 1671. al VIn 1697 a primit tunderea monahală în obștea Mănăstirii Neamț, iar între anii 1702-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim 1704 a fost stareț al acestei mânăstiri După ce vizitează Mănăstirea Pecersca și pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie și se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales Episcop al Tomisului episcop de Roman, iar după șapte ani se retrage din nou în jurul anilor 380-395pustie și întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". A participat Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 4001717 pribegește în Transilvania, apoi se stabilește la un sinod local de la ConstantinopolMănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 și este înmormântat în paraclisul Sfântul Ștefan din această lavră.  
===Sfântul Ierarh [[Sava Brancovici]]===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
PrăznuireDate biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioșilor din Transilvania este și mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, [[24 Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După trei ani de întemnițare, mitropolitul a fost eliberat din rațiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân și bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veșnice, prin aprilie]]1683.
Date Biografice: Între vlădicii care s-au ridicat împotriva încercărilor de calvinizare a credincioşilor din Transilvania este şi mitropolitul Sava Brancovici. În 1656 protopopul-văduv din Ineu, ===Sfântul [[Teotim Simeon Brancovici a fost ales mitropolit al Transilvaniei. După trei ani de întemniţare, mitropolitul a fost eliberat din raţiuni politice, de principele Mihail Apaffi. Bătrân şi bolnav, vrednicul ierarh va trece în curând la cele veşniceTomisului|Teotim]], prin aprilie 1683. episcopul Tomisului===
Prăznuire: [[20 aprilie]]
===Preotul [[mărturisitor]] [[Ioan din Galeş]]===Date biografice: și-a desfășurat activitatea la sfârșitul sec. al IV-lea și începutul sec. al V-lea. Era de neam scit. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395. A participat în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol.
===Preotul [[mărturisitor]] [[Ioan din Galeș]]===
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biograficebiografice: A trăit în Transilvania, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. În luna mai 1756, a fost arestat şi și dus în lanţuri lanțuri la Sibiu. In anul următor (1757), el a fost transferat de la Deva în Banat, iar de acolo la Graz. Se pare că de acolo, după un lung şir șir de ani, a fost mutat la închisoarea din Kufstein, unde îşi sfârşiseră viaţa şi alţi își sfârșiseră viața și alți mucenici ai Ortodoxiei transilvane.
===Sfântul [[Niceta de Remesiana]]===
 
Prăznuire: [[24 iunie]]
Date Biograficebiografice: A fost Episcop de Remesiana, între anii 366-414.
Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea
 ===Sfântul Ierarh [[Leontie de Rădăuţila Rădăuți]]=== 
Prăznuire: [[1 iulie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea. Călugăr la mânăstirea Bogdana se va retrage în sihăstrie, în codrii RădăuţilorRădăuților, pe valea Putnei. Unde după un timp înfiinţează înființează un schit.Este apoi numit Episcop al nou infiinţate înființatei eparhii a RădăutilorRădăuților
===Preotul [[mărturisitor]] [[Moise Măcinic]] din Sibiel===
 
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biograficebiografice: Era originar din satul Sibiel. Datorită împotrivirii sale faţă față de uniatie, în1752, el si preotul Moise Macinic au arestati şi aruncaţi arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Preotul Moise Măcinic, şiși-a sfârşit viaţa sfârșit viața în fioroasa temniţă temniță de la Kufstein. ===Sfântul Ierarh [[Nifon de Constantinopol|Nifon]], Patriarhul Constantinopolului===
===Sfântul Ierarh [[Nifon II al Constantinopolului|Nifon]], Patriarhul Constantinopolului===
Prăznuire: [[11 august]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Nifon, s-a născut în jurul anilor 1435-1440, la Moreea, Grecia. Sfântul Nifon a fost păstorul Tesalonicului între anii 1483-1486. A fost patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 şi și 1496-1498. Intre 1498 şi și 1505 este mitropolit al UnglovlahieiaUnglovlahiei. A murit la 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani. 
===Sfântul Ierarh [[Petru Movilă]], mitropolitul Kievului===
Prăznuire: [[22 decembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596. A fost tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov în urma alegerii sale ca mitropolit „al Kievului, Haliciului şi și a toată Rusia”. După o păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele veşniceveșnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea mare a mânăstirii Pecerska. ===Sfântul Ierarh [[Simion Ștefan]] al Transilvaniei=== Prăznuire: [[24 aprilie]] Date biografice: A fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. Ierarh cărturar, traducător, editor al ''Noului Testament de la Bălgrad'' (1648). ===Sfântul Ierarh [[Varlaam al Moldovei]]===
==Prăznuire: [[Cuvioşi30 august]]==
Date biografice: S-a născut în jurul anului 1590, în satul Borcești. A intrat în monahism la schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învățat greaca și slavona. Unul din întemeietorii limbii române literare, a tradus ''[[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]'' Sf. [[Ioan Scărarul|Sf. Ioan din Sinai]]; a fost sfetnic al domnitorului Miron Barnovski al Moldovei apoi mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. A înființat prima tipografie românească. A publicat în română lucrările ''Cazania'', ''Cele șapte taine'', ''Răspunsul împotriva catehismului calvinesc'', ''Pravila'', ''Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu'' etc. S-a ocupat de organizarea [[Sinodul de la Iași]] din 1642. S-a îngrijit de construcția bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iași, unde a așezat moaștele Sf. [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]. A contribuit la înființarea Academiei domnești de la Iași. S-a retras la Mănăstirea Secu în 1653, unde a rămas până la moartea sa, în 1657. Pe [[12 februarie]] 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de [[30 august]].
===[[Cuvios]]ul [[Antipa de la CalapodeştiCuvioși]]===
Prăznuire: ===[[10 IanuarieCuvios]]ul [[Antipa de la Calapodești]]===
Date BiograficePrăznuire: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, din judeţul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca [[frate]] în obştea mânăstirii Căldăruşani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la [[Sfântul Munte10 ianuarie]]. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde îşi va da viaţa în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.
Date biografice: S-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, din județul Bacău. La vârsta de 20 de ani a intrat ca [[frate]] în obștea mânăstirii Căldărușani. Aici va rămâne timp de 2 ani, după care va pleca la [[Sfântul Munte]]. In 1865 va poposi la mânăstirea Valaam, Rusia, unde își va da viața în mâinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, la vârsta de 66 de ani.
===[[Cuvios]]ul [[Antonie de la Iezeru]]-Vâlcea===
 
Prăznuire: [[23 noiembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale judeţului județului Vâlcea. Este tuns [[călugăr]] în schitul Iezeru-Vâlcea. In 1690 se va retrage, în muntele Iezeru unde va găsi o peşteră peșteră mică, unde îşi își va petrece în nevoinţe nevoințe îndelungate până la sfârşitul vieţii sfârșitul vieții sale. Cuviosul Antonie şiși-a dat viaţa viața în mâinile Domnului, înainte de anul 1714.
===Sfântul Cuvios [[Gheorghe de la Cernica]]===
Prăznuire: [[3 decembrie]]
Date Biograficebiografice: Cuviosul Gheorghe (1730 – 1806) - ardelean din Sălistea Sibiului – a intrat în monahism la Sfântul Munte Athos în 1752, la mânăstirea Vatoped. In anul 1763 vine la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută la Mânăstirea Secu. In 1781 Mitropolitul Tării Româneşti Românești Grigorie al II-lea îi încredinţează încredințează schitul Cernica, părăsit de 30 de ani. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca în 1793 Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi și mânăstirea CăldăruşaniCăldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 şi și până la moartea sa în 3 decembrie 1806
===Sfântul ierarh [[Grigorie Dascălul]]===
Prăznuire: [[22 iunie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în Bucuresti la 1765, a studiat la Şcoala Școala Sfântul Sava. S-a închinoviat la Mânăstirea Neamţ Neamț în anul 1790 şi și apoi a fost hirotonit ierodiacon şi și ieromonah. In ianuarie 1823 este ales Mitropolit al Unglovlahiei. În ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun, fiind exilat la Chişinău Chișinău (până în ianuarie 1832), apoi la Buzău (februarie 1832 - aprilie 1833) şi Căldăruşani și Căldărușani (aprilie- august 1833). In 1833 îşi își reia activitatea ca mitropolit până la 22 iunie 1834, când trece la Domnul. A fost un mare cărturar şi și mitropolit.
===Cuviosul [[Daniil Sihastrul]]===
 
Prăznuire: [[18 decembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut pe la începutul sec. al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţiorașului Rădăuți. Se călugareste călugarește cu numele de David apoi pleca de la RădăuţiRădăuți, poposind la schitul Sfântul Lavrentie. După o vreme va îmbrăca schima cea mare, primind numele de Daniil, şi și se va retrage în munte, într-un loc tainic, pe o stâncă de pe malul pârâului ViţeulVițeul. Aici va dăltui, cu multă trudă, un paraclis, iar dedesubt, o chilie.
===Cuviosul [[Dimitrie cel Nou din Basarabi]]===
Prăznuire: [[27 octombrie]]
===Cuviosul [[Dimitrie cel Nou din Date biografice: S-a născut în satul Basarabi]]===, în secolul XIII aflat la sud de Dunăre, la 2-3 kilometri depărtare de cetatea Rusciuc, pe râul Lomului. Din tinerețe s-a călugărit trăind viața chinovitică apoi după un timp s-a retras ca sihastru pe valea râului Lom.
===Cuviosul [[Dionisie cel Smerit]]===
Prăznuire: [[27 octombrie1 septembrie]]
 Date Biograficebiografice: SA fost un teolog al Bisericii din secolul al VI-a născut în satul Basarabilea, originar din Scythia Minor (Dobrogea). A fixat cronologia erei creștine, în secolul XIII aflat la sud stabilind ca punct de plecare pentru calcularea anilor data nașterii lui Hristos (cu o eroare de Dunăredoar câțiva ani). A tradus mai multe lucrări cu caracter dogmatic, la 2-3 kilometri depărtare canonic sau de cetatea Rusciuc, pe râul Lomului. Din tinereţe s-a calugărit trăind viaţa chinovitică apoi după un timp s-a retras ca sihastru pe valea râului Lomspiritualitate din limba greacă în latină.
===Sfântul ierarh [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]]===
Prăznuire: [[13 decembrie]]
Date Biograficebiografice: Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava. S-a dedicat vieţii vieții monahale la Mânăstirea Probota (1648). În 1658, eparhiile Huşi şi Huși și Roman. În anul 1671 devine Mitropolit al Moldovei, până la 1686, când a luat drumul greu al pribegiei pe pământ strainstrăin, în Polonia, până la trecerea sa la viaţa viața cea veşnicăveșnică, în 1693.Principala operă a mitropolitului Dosoftei “Psaltirea în viersuri” apoi tipăreşte tipărește o Liturghie, Psaltirea slavo-romană şi și alte cărţicărți
===Sfântul Cuvios [[Grigorie Decapolitul]]===
 
Prăznuire: [[20 noiembrie]]
 Date Biograficebiografice: Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş oraș în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790. Se stabileşte stabilește la o mânăstire din jurul Decapolei apoi se retrage ca sihastru într-o pesterapeșteră. Sfântul a suferit asupriri din cauza iconoclaştilor iconoclaștilor . Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşticerești, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842 în Constantinopol.  
===Cuviosul [[Gherman din Dobrogea]]===
 
Prăznuire: [[29 februarie]]
Date biografice:
Date Biografice: Originar tot din Sciţia Sciția Minor (Dobrogea de azi), s-a născut în jurul anului 368. El l-a însoţit însoțit pe Sfântul [[Ioan Cassian Casian]] în toate călătoriile sale duhovniceştiduhovnicești, până la Roma, străbătând astfel Palestina, pustia Egiptului şi și Siria. Revenit la Constantinopol, în anul 400 este [[hirotonire|hirotonit ]] ieromonah de către Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]. Ajuns Ajunge din nou la Roma în jurul anului 405, împreună cu Sfântul Sf. Ioan CassianCasian, dar va și rămâne aici acolo până la trecerea sa spre cele veşniceveșnice, în jurul anului 415.  
===Sfântul Cuvios [[Ioan Iacob Hozevitul]]===
 
Prăznuire: [[5 august]]
Date Biograficebiografice: Născut în Crainiceni, lângă BotosaniBotoșani, călugărit în aprilie 1936 la Mânăstirea NeamţNeamț, a vieţuit viețuit în pustiul Hozeva, Palestina, între 1938 şi și 1960.
===Cuviosul [[Ioan Casian]] Romanul===
 
Prăznuire: [[29 februarie]]
Date Biograficebiografice: Originar din Sciţia Sciția Minor (Dobrogea), s-a născut în jurul anului 360. Se călugăreste călugărește la o mânăstire Dobrogeana. În anul 380 el îşi își începe lungile călătorii în Răsărit, Palestina şi și pustiul Egiptului, pentru a cunoaşte vieţuirea părinţilorcunoaște viețuirea părinților, stabilindu-se la o mănăstire din Sketis. Aici va sta timp de 7 ani. Cunostinţele şi experienţele Cunoștințele și experiențele care le va dobândi aici le va folosi pentru a fonda monahismul apusean, stabilindu-se în Galia, la Marsilia. Sfântul daco-roman şiși-a încetat viaţa viața pământească în anul 435.
===Sfântul Cuvios [[Ioan de la Prislop]]===
===Sfântul Cuvios Prăznuire: [[Ioan de la Prislop13 septembrie]]===
Date biografice: a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni și ajunări.
Prăznuire: ===Sfântul Cuvios [[13 septembrieIrodion de la Lainici]]===
Date BiograficePrăznuire: a fost monah la Mânăstirea Prislop, de unde se retrage [[3 mai târziu in sihăstrie pe malul râului Silvut. Aici el şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări. ]]
Date biografice: A fost un cuvios călugăr care a trăit în secolul al XIX-lea, monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici.
===Cuviosul [[Nicodim de la Tismana]]===
 
Prăznuire: [[26 decembrie]]
Date Biograficebiografice: Se naşte naște în anul 1320 în satul Prislep din Serbia. Vieţuieste Viețuiește în Sfântul Munte la mânăstirea Hilandar. De la Athos, Cuviosul Nicodim va petrece o vreme lângă Vidin, în Bulgaria. În anul 1364, vine în Ţara Țara Românească şi și se va stabili pe malul râului VodiţaVodița, unde va întemeia o mânăstire, cu acelaşi același nume. În 1400, va ctitori mânăstirea Prislop. În ziua de 26 decembrie 1406 va trece la cele veşniceveșnice.
===Sfântul Cuvios [[Onufrie de la Vorona]]===
Prăznuire: [[9 septembrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ţinuturile ținuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obştea obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştireliniștire. Timp de 25 de ani va vieţui viețui într-o peşteră peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţănevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi și neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind ațipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte mărturisește Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi viețuia și el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor nevoințelor sale, la peştera peștera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie ===Sfânta Cuvioasă [[Paraschiva de la Iaşi]]===
===Sfânta Cuvioasă [[Paraschiva de la Iași]]===
Prăznuire: [[14 octombrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. După ce a petrecut în pustie a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugăriţecălugărițe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani. A adormit întru Domnul în anul 1050. ===Sfântul Cuvios [[Paisie de la Neamţ]]===
===Sfântul Cuvios [[Paisie de la Neamț]]===
Prăznuire: [[15 noiembrie]]
Date Biograficebiografice: Se naşte naște la 21 decembrie 1722, la vârsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon. Pleacă în Athos la Mânăstirea Pantocrator în 1746. Apoi vine în Moldova unde se stabileşte stabilește la Mânăstirea Poiana Mărului, unde va fi călugărit cu numele de Paisie. In 1763 se stabileşte stabilește la Mânăstirea Dragomirna iar după 4 ani va ajunge starţ stareț al Mânăstirii NeamtNeamț. A adormit la 15 noiembrie 1794. ===Sfântul ierarh [[Pahomie de la Gledin]]=== Prăznuire: [[14 aprilie]] Date Biografice: Episcopul Pahomie (Penciu) s-a născut în satul Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud în anul 1671. In 1697 a primit tunderea monahală în obştea Mănăstirii Neamţ, iar între anii 1702-1704 a fost stareţ al acestei mânăstiriDupă ce vizitează Mănăstirea Pecersca şi pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, se întoarce la metanie şi se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar după şapte ani se retrage din nou în pustie şi întemeiază Schitul Pocrov, cu hramul „Acoperămânul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegeşte în Transilvania, apoi se stabileşte la Mănăstirea Pecersca. Moare în anul 1724 şi este înmormântat în paraclisul Sfântul Ştefan din această lavră.
===Cuviosul Mărturisitor [[Sofronie de la Cioara]]===
 
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în satul Cioara din judeţul județul Alba. Fiind preot în timpul uniatiei uniației a călătorit prin satele Transilvanene transilvănene propovăduind pastrarea credinţei strămoşeştipăstrarea credinței strămoșești.
===Sfânta Cuvioasă [[Teodora de la Sihla]]===
Prăznuire: [[7 august]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în satul Vânători, jud. NeamţNeamț, pe la anul 1650. Sfânta Teodora va intra în monahism la schitul VărzăreştiVărzărești-Vrancea. După mai bine de un deceniu se retrage ca pustnică în Munţii Neamţului Munții Neamțului unde va rămâne până la sfârşitul vieţiisfârșitul vieții.
===Sfântul Cuvios [[Vasile de la Poiana Mărului]]===
Prăznuire: [[15 aprilie]]
Date Biograficebiografice: Sfântul Vasile, stareţul Mânâstirii starețul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767) s-a născut în Rusia. Refugiat în Ţările Țările Române, se stabileşte stabilește la Mânăstirea Dalhăuţi[[Mănăstirea Dălhăuți]], unde a fost stareţ stareț timp de 20 de ani. Dupa După aceea, împreuna împreună cu 12 ucenici, se retrage la Schitul Poiana Mărului. A fost duhovnicul Sfântului [[Paisie de la NeamţNeamț]]. Cuviosul Stareţ Stareț Vasile este autorul a numeroase scrieri.
A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.
===Cuviosul [[Visarion Mărturisitorul]]===
 
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biograficebiografice: S-a născut în districtul Maidan din Bosnia, În 1738 este tuns în monahism la mânăstirea Sfântul Sava, de către Patriarhul Ierusalimului, primind numele de Visarion. Ajunge la Athos, şi și după un oarecare timp, în 1742 se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea Pakra. În 26 aprilie 1744 a fost arestat şi și închis la Sibiu pentru protest faţă față de catolicizarea forţată forțată Transilvaniei.
==Mucenici==
===Sfinţii Sfinții [[Mucenic]]i [[Claudiu, Castor, Sempronian şi și Nicostrat]]===
Prăznuire: [[9 noiembrie]]
Date Biografice: Aceşti Acești 4 [[mucenic]]i au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian Dioclețian (284-305). Aceştia Aceștia au fost în sicrie de plumb şi aruncaţi și aruncați în apele fluviului Sava.
Prăznuire: [[20 noiembrie]]
Date Biografice: Acesta era soldat în armata romană. El a fost arestat şi și condamnat la moarte, iar martiriul se pare că l-a suferit la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu alţi alți doi martiri
===Sfinţii Sfinții Mucenic [[Donat]] şi și Sfântul Mucenic [[Venust]]===
Prăznuire: [[21 august]]
Date Biografice: Donat era diacon la biserica din Singidunum. a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian Dioclețian (284-305). In anul 304 Donat a fost pus în lanţurilanțuri, iar la 21 august i s-a taie capul.
Sfântul Mucenic Venust era frate al Sfântului Donat, a fost martirizat prin tăierea capului.
===Sfinţii Sfinții Mucenici [[Ermil şi și Stratonic]]===
Prăznuire: [[13 ianuarie]]
Date Biografice: Aceştia Aceștia au trăit în ţinutul ținutul Iliricului şi și al Dunării de mijloc, pe vremea împăratului Liciniu. Nevrând sa jertfească zeilor, împăratul a poruncit ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit ciopârțit cu cuţitelecuțitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării. Sfântul Stratonic s-a săvârsit in inchisoare dupa în închisoare după trei zile de la moartea Sfântului Ermil
===Sfinţii Sfinții Mucenici [[Epictet şi și Astiondin Halmyris]]=== 
Prăznuire: [[8 iulie]]
Date Biograficebiografice: Au pătimit în anul 290 din porunca împaratului Diocletian împăratului [[Dioclețian]] în cetatea Halmyris(astăzi Murighiol, în Dobrogea). În ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi lui [[monah]]ului Astion, după care preotului [[preot]]ului Epictet.
===Sfântul Mucenic [[Emilian de la Durostor]]===
Prăznuire: [[18 iulie]]
Date Biografice: Oştean Oștean în armata romană, a pătimit în timpul persecuţiei persecuției lui Iulian Apostatul (361-363). Mărturisind pe Hristos Sfântul a fost aruncat în foc, dar a ieşit ieșit nevătămat. După care s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şiși-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la data de 18 iulie 362.
===Sfânta Muceniţă Muceniță [[Filofteia]] de la Curtea de ArgeşArgeș===
Prăznuire: [[31 decembrie]]
Date Biografice: Sfântul Mucenic Hermes a slujit în biserica cetăţii cetății Bononia, fiind exorcist. I s-a tăiat capul, în ziua de 31 decembrie în vremea lui DiocleţianDioclețian.
Prăznuire: [[12 mai]]
Date Biografice: El s-a născut în Ţara Țara Românească în anul 1644. A fost robit de către turci şi și dus la Constantinopol. Pentru că nu a vrut să lepede credinţa şi credința și să se facă mahomedan a fost aruncat în temnitătemniță. Acolo mucenicul a fost supus la multe, cumplite şi înfricoşătoare și înfricoșătoare chinuri. A fost dus la spânzurătoare, în data de 12 mai 1662.
Prăznuire: [[2 iunie]]
Date Biografice: S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300. Ocupaţia Ocupația lui de bază era negoţulnegoțul. A fost martirizat de către eparhul Cetatea Albe, care era mahomedan.
Prăznuire: [[27 mai]]
Date Biografice: Acesta a pătimit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată în faţa fața dregătorului locului, Maxim, şi și acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat că nu vrea să asculte de poruncile împăraţilor şi împăraților și să jertfească zeilor. Astfel, în anul 304, i s-a tăiat capul.
Prăznuire: [[15 iunie]]
Date Biografice: Sfântul Isihie era ostaş creştin şi ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, şi și astfel şiși-a dat viaţa viața în mâinile Domnului.
Prăznuire: [[23 august]]
Date Biografice: Acesta a trăit în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos (actualmente oraşul Siştov orașul Siștov din Bulgaria), ca sclav. A fost străpuns de ascuţişul ascuțișul sabiei păgâneştipăgânești, datorită credinţei credinței sale creştinecreștine, în data de 23 august, anul 304.
===Sfântul Mucenic [[Montanus şi și Maxima|Montanus]], preotul, şi soţia și soția sa, Maxima===
Prăznuire: [[26 martie]]
Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creştiniicreștinii, sunteţi sunteți nebuni, nu preţuiţi viaţa”prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şiși-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze rușineze pe cei înţelepţi” înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia soția sa. Auzind aceasta, fericiţii fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti păgânești i-au dus pe cei doi neînfricaţi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii credincioșii le-au ridicat, în ascuns, şi și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte niște odoare de mare preţpreț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus HristosEdictele de persecuţie persecuție ale creştinilorcreștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locaşurilor locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărţilor cărților sfinte şi și distrugerea arhivelor, pierderea averii şi funcţiilor și funcțiilor în stat pe care le deţinuseră credincioşiideținuseră credincioșii, exilul şi și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credinţa credința în Hristos.Dintre toate edictele de persecuţiepersecuție, cel dat de Diocleţian Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creştinismuluicreștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare stricteţe şi strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroşi creştini şi numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănţuită dezlănțuită împotriva lor.Printre cetăţile cetățile prigonite se afla şi și cetatea Singidunum (Belgradul de azi), iar printre martirii acestei cetăţi cetăți s-au aflat şi și preotul Montanus, împreună cu soţia soția sa, Maxima. Martiriul lor s-a petrecut astfel: văzând preotul Montanus prigoana ce se pornise împotriva creştinilorcreștinilor, a plecat din Singidunum la Smirnum, reşedinţa reședința provinciei în care locuia, unde a fost prins de prigonitori şi și adus în faţa fața lui Probus, guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l să se supună poruncilor împăratului şi și să aducă jertfă zeilor. Montanus a răspuns că cel ce cinsteşte cinstește pe zei şi și nu pe Dumnezeu va fi smuls din rădăcină, după cuvântul Scripturii. Ameninţat Amenințat cu chinuirea, Montanus a stat şi și mai curajos în faţa fața guvernatorului, spunându-i că se bucură de chinuiri, deoarece îl fac părtaş părtaș la Patimile Domnului Iisus Hristos.Probius a poruncit deci ca Montanus să fie pus numaidecât la cazne, iar în timpul acestora îl întreba dacă va aduce jertfă zeilor. Răspunsul a fost dat cu bărbăţiebărbăție: “Mă aduc jertfă, prin chinurile acestea, Dnmnezeului Dumnezeului meu, Căruia mereu I-am jertfit”. Văzân Văzând această îndârjire, Probus a chemat pe maxima, soţia soția preotului, crezând că femeia, mai slabă de fire fiind, se va înduioşa înduioșa de chinurile soţuluisoțului, şiși-l va îndemna să jertfească zeilor. Spre uimirea păgânului însă, Maxima a cerut şi și ea dusă la chinuiri, spre a fi şi și ea părtaşă părtașă Patimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a afirmat că: “Voi, creştiniicreștinii, sunteţi sunteți nebuni, nu preţuiţi viaţa”prețuiți viața”, iar Sfântul Montanus, folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-a răspuns că ”Dumnezeu şiși-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze rușineze pe cei înţelepţi” înțelepți” (I Cor. 1, 27). Înfuriat şi și mai tare, Probus a poruncit ca preotul Montanus să fie aruncat în râu, împreună cu soţia soția sa. Auzind aceasta, fericiţii fericiții mucenici au primit-o cu nespusă bucurie, mulţumind şi mulțumind și slăvind pe Dumnezeu pentru că i-a învrednicit de o aşa așa moarte mucenicească. Astfel, slujitorii păgâneşti păgânești i-au dus pe cei doi neînfricaţi neînfricați fii ai Bisericii la malul râului Sava, unde le-au legat câte o piatră de gât, şi și i-au aruncat în apele învolburate. Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie a anului 304. Apele însă au scos la mal trupurile celor doi mucenici, astfel încât credincioşii credincioșii le-au ridicat, în ascuns, şi și le-au păstrat cu scumpătate, ca pe nişte niște odoare de mare preţpreț, ca fiind ale celor ce au primit cununa de martiri ai Domnului nostru Iisus Hristos
Pr. Prof Dr. Ioan I. Rămureanu, Sfântul Montanus, preotul, şi soţia și soția sa, Maxima, în vol. „Sfinţi „Sfinți români şi și apărători…”, ed. cit. , p.141
===Sfinţii Sfinții Mucenici [[Nicandru şi și Marcian]]===
Prăznuire: [[8 iunie]]
Date Biografice: Aceştia Aceștia erau ostaşi creştini ostași creștini în armata romană de la Dunăre. Au fost aruncaţi aruncați în închisoare din porunca împăratului, după care au fost daţi dați la chinuri, înţepaţi înțepați cu suliţasulița, pârjoliţi pârjoliți în foc, aruncaţi aruncați pe cărbuni aprinşi şi bătuţi aprinși și bătuți cu toiege. Ei însă au rămas statornici în credinţăcredință. S-au săvârşit săvârșit prin tăierea capului.
===Sfântul Mucenic [[Oprea (MiclăuşMiclăuș) din SălişteSăliște|Oprea]] Nicolae din SălişteSăliște===
Prăznuire: [[21 octombrie]]
Date Biografice: Acesta a fost ţăranțăran, contemporan preoţii preoții Ioan din Galeş şi Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, cu acesta din urmă fiind şi tovarăş și tovarăș de suferinţă suferință în închisoare. Mergând la Viena, la Curtea Împărăteasca au fost arestaţi şi aruncaţi arestați și aruncați în închisoarea de la Kufstein, în care îşi își vor găsi sfârşitulsfârșitul.
===Sfinţii Sfinții Mucenici [[Pasicrat şi și Valentin]]===
Prăznuire: [[24 aprilie]]
Date Biografice: Au pătimit în cetatea Durostor aceşti acești doi fraţifrați, sfinţi sfinți mucenici, Pasicrat şi și Valentin. În 298 ei au fost arestaţi şi arestați și au fost duşi duși la comandantul legiunii. Nevrând să jertfească zeulu Appolo au fost condamnaţi condamnați la moarte, prin tăierea capului.
===Sfântul Mucenic [[Romul]] şi și Sfântul Mucenic [[Silvan]]===
Prăznuire: [[21 august]]
Date Biografice: Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, şi și slujea ca preot în cetatea Smirnum. Pornindu-se însă prigoana împotriva creştinilorcreștinilor, preotul Romul a fost prins şi și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat şi și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabiaSfântul Silvan slujea ca diacon în aceeaşi aceeași biserică unde slujea şi și Romul preotul. El a fost prins odată cu Romul, şi și dus la Cibales, unde a primit aceeaşi aceeași soartă ca şi și Romul preotul în anul 304
===Sfântul Mucenic [[Sava de la Buzău]]===
Prăznuire: [[12 aprilie]]
Date Biografice: Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănţuit dezlănțuit o cumplită prigoană asupra creştinilorcreștinilor. A fost martirizat in 372
===Sfântul sfinţit sfințit mucenic [[Teodosie al Moldovei|Teodosie de la Brazi]]===
Prăznuire: [[23 22 septembrie]]
Date Biografice: Sfântul Ierarh Martir Teodosie al II-lea, Mitropolitul Moldovei. S-a născut în ţinutul ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al Mânăstirii Bogdana, episcop de Rădăuţi Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) şi și mitropolit al Moldovei (1674). Din cauza prigonirilor turcilor si tătarilor, tolerate de domnitorul Moldovei, Dumitraşcu Dumitrașcu Voda, va lua atitudine, motiv pentru care este judecat, silit să se retragă din scaunul de mitropolit şi și exilat la Mânăstirea „Sfântul Sava” din IaşiIași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea schitului Brazi. In 1688 a fost din nou arestat si chinuit din ordinul lui Dumitraşcu Dumitrașcu Voda. In 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari au atacat schitul Brazi, chinuindu-l pe Mitropolitul Teodosie şi și cerându-i să le predea odoarele sfinte ale mânăstirii. Mitropolitul Teodosie s-a opus, motiv pentru care tatarii tătării i-au taiat tăiat capul.
===Sfinţii Sfinții Mucenici [[Zotic, Atal, Camasis şi și Filip]] de la NiculiţelNiculițel===
Prăznuire: [[4 iunie]]
Date Biografice: Este posibil ca aceşti acești patru mucenici să fi pătimit în aşezarea așezarea urbană de la Noviodunum.
==DomnitoriVoievozi=====Sfinţii Sfinții Martiri [[Constantin Brâncoveanu|Brâncoveni]]===
Prăznuire: [[16 august]]
Date biografice: Sfinţii Sfinții Brâncoveni au fost martirizaţi martirizați de câtre către turci. Ei sunt Constantin Vodă şi Brâncoveanu, cei patru fii ai săi: (Constantin, ŞtefanȘtefan, Radu şi și Matei şi ) și sfetnicul Ianache. ===Sfântul Voievod [[Neagoe Basarab]]===Prăznuire: [[26 septembrie]] Neagoe Basarab a fost voievod al Țării Românești între anii 1512-1521. În timpul domniei sale, spiritualitatea ortodoxă a cunoscut o perioadă de înflorire. A fost ctitorul [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]].
===Dreptcredinciosul Voievod [[Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt]]===
Prăznuire: [[2 iulie]]
Date biografice: A fost cel mai de seamă Domnitor voievod al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 şi și 2 iulie 1504. A avut o strălucită domnie de 47 de ani si și a ridicat tot atâtea biserici si mânăstiri.  ==Articole înrudite==* [[Sfinți români (cronologie)]] (lista cronologică a sfinților români) * [[Acatistul Sfinților Români]] (text)* [[Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)]]* [[Sfinții români din închisori]] ==Note==<references/> ==Legături externe==*[http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfintii_canonizati_de_catre_biserica_ortodoxa_romana.html Sfinții canonizați de Biserica Ortodoxă Română]
[[Categorie:Liste]]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți români|*]][[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Hagiografie]]
[[en:List of Romanian Saints]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare