Simeon Stâlpnicul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 31 august 2011 11:05, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Imnografie: legături interne)
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Simeon Stâlpnicul

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Simeon Stâlpnicul sau Simeon cel Mare (aprox. 390-459) a fost un călugăr ortodox care a trăit în Siria secolului al V-lea, ca stâlpnic. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 1 septembrie.

Viața

Simeon s-a născut în satul Sisan din Capadocia, într-o familie de păstori. Pe când era tânăr, ascultând Fericirile, a fost profund mişcat şi s-a hotărât să devină monah. Râvna sa pentru posturi şi nevoinţă a crescut repede. Date fiind nevoinţele lui foarte aspre, temându-se că fraţii aveau să vrea să-i urmeze pilda postirii foarte aspre, stareţul mănăstirii îi cere să se retragă din mănăstire. Simeon va trăi atunci o vreme într-un puţ secat, în munţii din apropiere. Monahii l-au căutat, rugându-l să se întoarcă în mănăstire, dar la scurtă vreme el a plecat din nou pentru a-şi continua nevoinţele. Mulţimi de oameni au început să vină la el pentru a primi vindecare şi pentru a afla mai multe despre credinţa creştină. Atunci Simeon, căutând să se îndepărteze de ei, s-a urcat pe o coloană şi a început să trăiască acolo într-o chilie mică, petrecându-şi zilele în rugăciune şi post. Stătea în picioare sau aşezat, la rugăciune, săptămâni întregi. Nu se poate spune însă că era rupt de lume. El scria scrisori şi primea chiar şi oaspeţi, care urcau la el pe o scară. Mulţi l-au ameninţat şi l-au batjocorit, dar încă şi mai mulţi au fost profund impresionati de rugăciunea şi postul lui neîntrerupte. Între cei care îi ascultau învăţăturile se numărau şi împăratul Teodosie al II-lea al Romei şi soaţa lui, împărăteasa Aelia Eudoxia, precum şi Fericita Genoveva a Parisului. Scrisoarea lui către împăratul Leon al Constantinopolului în sprijinul Sinodului de la Calcedon era foarte respectată. Mulţi veneau la el ca să-l asculte şi chiar ca să fie botezaţi de el:

Coloana Sf. Simeon, Siria
"Teodoret spune că Sf. Simeon a ajuns atât de cunoscut la Roma încât arabii nomazi au crezut cu miile în Iisus Hristos şi s-au botezat datorită lui; Regele Persiei a trimis soli ca să afle mai multe despre viaţa lui, iar Regina a cerut să i se aducă untdelemn binecuvântat de acesta. Sf. Simeon a fost şi un mare apărător al dreptei învăţături de credinţă, susţinând Ortodoxia Sfântului Sinod de la Calcedon înaintea multora care fuseseră înşelaţi de învăţăturile monofiziţilor, între care şi faţă de împărăteasa Eudoxia, văduva împăratului Teodosie cel Tânăr. A adormit în pace la vârsta de şaizeci şi nouă de ani, în anul 459, după o viaţă de multe şi mari nevoinţe. " (1)

La trei zile după adormirea lui, trupul său a fost coborât din chilia sa de pe coloană, iar moaştele sale au fost trimise la Antiohia.

Imnografie

Tropar (Glasul 1):

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind Părinţilor celor mai dinainte, cuvioase;
lui Iov întru patimi, lui Iosif în ispite şi vieţii celor fără de trup
Simeoane, Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glasul 2):

Cele de sus căutând şi cu cei de jos împreunându-te
şi căruţă de foc stâlpul făcându-ţi,
printr-însul împreună-vorbitor cu îngerii ai ajuns, cuvioase.
Cu aceia împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

Alți stâlpnici

Legături externe și surse

Biografia Sf. Simeon o găsim în scrierile monahului Antonie, care a scris-o în greacă după ce a fost martor la adormirea Sf. Simeon. O altă Viaţă a lui a fost scrisă în aramaică de doi alţi ucenici ai lui: Simeon, fiul lui Apollon şi Barhtar Barudan. Cea de a treia sursă este "Istoria" lui Teodoret, episcop al Cirului, în anul 444. (2)