Simeon Noul Teolog: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(diacritice si mici modificări)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
{{Incomplet}}
−
{{Diacritice}}
+
 
 
[[Image:Symeon the New Theologian.jpg|right|frame|Sf. Simeon Noul Teolog]]
 
[[Image:Symeon the New Theologian.jpg|right|frame|Sf. Simeon Noul Teolog]]
 
[[Cuvios]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Simeon Noul Teolog''' (949–1022) este unul din cei trei [[sfinţi]] ai Ortodoxiei care poartă titlul de "Teolog" (ceilalţi doi sunt sfântul [[Apostol]] şi Evaghelist Ioan şi sfântul [[Grigorie Teologul|Grigorie de Nazianz]]). Prăznuirea lui se face în ziua de [[12 martie]].
 
[[Cuvios]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Simeon Noul Teolog''' (949–1022) este unul din cei trei [[sfinţi]] ai Ortodoxiei care poartă titlul de "Teolog" (ceilalţi doi sunt sfântul [[Apostol]] şi Evaghelist Ioan şi sfântul [[Grigorie Teologul|Grigorie de Nazianz]]). Prăznuirea lui se face în ziua de [[12 martie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
−
Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galateea (Paflagonia) și a studiat la [[Constantinopol]]. Tatăl său l-a pregătit pentru o cariera in avocatura si pentru o scurta perioada tanarul a ocupat o pozitie inalta la curtea imperiala. La varsta de 14 ani l-a intalnit pe renumitul parinte Simeon Piosul la manastirea Studion, care avea sa-i marcheze adanc dezvoltarea spirituala. Tanarul a ramas in lume pentru mai multi ani, pregatindu-se pentru viata monahala sub ascultarea parintelui, iar cand a implinit 27 de ani a intrat in manastire.  
+
Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galateea (Paflagonia) și a studiat la [[Constantinopol]]. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulți ani, pregătindu-se pentru viața monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.  
  
−
Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tanarului sa citeasca scrierile Sf. [[Marcu Ascetul]] (praznuit in [[5 martie]]) pe langa alti scriitori spirituali. El a citit acele carti cu atentie si punea in practica ceea ce citea. In mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovniceasca" (vezi Vol. I din Filocalie). In primul rand, trebuie sa-ti asculti constiinta si sa faci ce-ti spune ea, daca doresti sa-ti vindeci sufletul. In al doilea rand, numai prin indeplinirea poruncilor poti atrage asupra ta harul Sfantului Duh. In al treilea rand, cel ce se roaga numai trupeste fara cunostinta spirituala este ca si orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai mila de mine (Luca 18:38). Cand orbul si-a recapatat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9:38).
+
Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. [[Marcu Ascetul]] (prăznuit în [[5 martie]]) pe lângă alți scriitori duhovnicești. El a citit acele cărți cu atenție și punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovnicească" (vezi Vol. I din ''[[Filocalia]]'' românească). În primul rând, trebuie să-ți asculți conștiința și să faci ce-ți spune ea, dacă dorești să-ți vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poți atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupește fără cunoștința spirituală este ca și orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18,38). Când orbul și-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9,38).
  
−
Sf. Simeon s-a ranit cu dragostea pentru frumusetea duhovniceasca si a incercat sa o dobandeasca. Pe langa pravila data de parintele sau, constiinta ii spunea sa mai adauge cativa psalmi si metanii, repetand constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Bineinteles ca si-a ascultat constiinta.
+
Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumusețea duhovnicească și a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conștiința îi spunea să mai adauge câțiva psalmi și metanii, repetând constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!" Bineînțeles că și-a ascultat conștiința.
  
−
In timpul zilei ajuta oamenii nevoiasi care locuiau in palatul lui Patricius, iar noaptea rugaciunile lui se prelungeau, prinzandu-l miezul noptii la rugaciune. Odata, in timp ce se ruga, o lumina divina, foarte stralucitoare, a coborat asupra lui, inundand camera. N-a vazut decat lumina in jurul sau si nu a mai simtit pamantul de sub el. I s-a parut ca el insusi s-a transformat in lumina. Apoi mintea i-a urcat la ceruri si a vazut o a doua raza, mai stralucitoare ca cea dintai, iar la capatul ei parea ca se afla Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.
+
În timpul zilei ajuta oamenii nevoiași care locuiau în palatul lui Patricius, iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopții la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborît asupra lui, inundând camera. N-a văzut decît lumina în jurul său și nu a mai simțit pământul de sub el. I s-a părut că el însuși s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri și a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea dintîi, iar la capătul ei părea că se afla Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.
 
   
 
   
−
La sapte ani dupa aceasta viziune, Sf. Simeon a intrat in manastire, unde a inasprit postul si privegherea, invatand lepadarea de sine. Vrajmasul mantuirii noastre i-a ridicat pe fratii din manastire impotriva Sf. Simeon, care era indiferent la laudele sau reprosurile altora. Datorita nemultumirilor din manastire, Sf. Simeon a fost trimis la manastirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a fost tuns in schima monastica acolo, inasprindu-si nevointele duhovnicesti.
+
La șapte ani după acea viziune, Sf. Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Vrăjmasul mântuirii noastre i-a ridicat pe frații din mănăstire împotriva Sf. Simeon, care era indiferent la laudele sau reproșurile altora. Datorită nemulțumirilor din mănăstire, Sf. Simeon a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a primit [[schima]] monahală acolo, înăsprindu-și nevoințele duhovnicești.
 +
 
 +
Prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor sfinților părinți, precum și prin conversațiile pe care le purta cu sfinți părinți, el a atins un nivel duhovnicesc înalt, îmbogățindu-și cunoștințele ziditoare de suflet.
 +
 
 +
Prin anul 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sf. Mamas și a rămas în funcție timp de 25 de ani. El a reparat și restaurat mănăstirea care avusese de suferit din cauza neglijenței fraților și a impus ordine în viața călugărilor mănăstirii.
 +
 
 +
Această disciplină monastică strictă pe care sfantul se lupta să o respecte a adus multe nemulțumiri în rândul fraților. Odată, după [[Sfânta Liturghie]], câțiva călugări l-au atacat și aproape că l-au omorît pe Sfântul Simeon. Când patriarhul Constantinopolului i-a scos din mănăstire și vroia să-i predea autorităților civile, Sf. Simeon a cerut ca aceștia să fie tratați cu blândețe și să fie lăsați să trăiască în lume.
 +
 
 +
Prin anul 1005, Sf. Simeon și-a dat demisia din funcția de egumen în favoarea lui Arsenie, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în liniște. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie.
 +
 
 +
Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecțiunii duhovnicești și lupta cu patimile și gândurile rele. El a scris și instrucțiuni pentru călugări: "Capitole teologice și practice", "Tratat despre cele trei metode de rugăciune" și un "Tratat despre credință". Mai mult, Sf. Simeon era și un poet creștin, scriind "Imnuri despre iubirea divină", în jur de 70 de poezii cu semnificație religioasă profundă.
  
−
Prin citirea Sfintelor Scripturi si a scrierilor sfintilor parinti, precum si prin conversatiile pe care le purta cu sfinti parinti, el a atins un nivel duhovnicesc inalt imbogatindu-si cunostintele cele ziditoare de suflet.
+
Învățăturile neprețuite ale Sf. Simeon despre misterele rugăciunii minții și despre lupta duhovnicească i-au adus numele de "Noul Teolog." Aceste învățături nu au fost creația Sf. Simeon, ci fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate și de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autoritățile ecleziastice din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfârșit prin a fi exilat din oraș. El a traversat strâmtoarea Bosfor și s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.
  
−
Prin anul 980, Sf. Simeon a fost facut egumen al Manastirii Sf. Mamas si a ramas in functie timp de 25 de ani. El a reparat si restaurat manastirea care a suferit din cauza neglijentei fratilor si a impus ordine in viata calugarilor manastirii.
+
În anul 1021, sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieții sale a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care găsirea miraculoasă a icoanei sale.
  
−
Aceasta disciplina monastica stricta pe care se lupta sfantul sa o respecte, a adus multe nemultumiri in randul fratilor. Odata, dupa Sf. Liturghie, cativa calugari l-au atacat si aproape ca l-au omorat pe Sfantul Simeon. Cand patriarhul Constantinopolului i-a scos din manastire si vroia sa-i predea autoritatilor civile, Sf. Simeon a cerut ca acestia sa fie tratati cu blandete si sa fie lasati sa traiasca in lume.
+
Viața sa a fost scrisă de ucenicul sau, Sf. [[Nichita Stithatul]].
  
−
Prin anul 1005, Sf. Simeon si-a dat demisia din functia de egumen in favoarea lui Arsenius, stabilindu-se undeva langa manastire, in liniste. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar in Filocalia.
 
  
−
Tema primara a scrierilor sale este activitatea ascunsa a perfectiunii duhovnicesti si lupta cu patimile si gandurile rele. El a scris si instructiuni pentru calugari: "Capitole teologice si practice", "Tratat despre cele trei metode de rugaciune," si un "Tratat despre credinta." Mai mult, Sf. Simeon era un adevarat poet crestin, scriind "Imnuri despre iubirea divina," care contin in jur de 70 de poezii pline de meditatii religioase profunde.
+
== Scrieri ale Sf. Simeon Noul Teolog ==
  
−
Invataturile nepretuite ale Sf. Simeon despre misterele rugaciunii mintii si despre lupta duhovniceasca i-au adus numele de "Noul Teolog." Aceste invataturi nu au fost creatia Sf. Simeon, ci pur si simplu fusesera uitate in timp. Unele dintre ele pareau ciudate si de neacceptat pentru contemporanii sai, ceea ce a dus la conflicte cu autoritatile clerului din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfarsit prin a fi exilat din oras. El a traversat stramtoarea Bosfor si s-a stabilit la vechea manastire a Sfintei Macrina.
+
* Câteva din scrierile Sf. Simeon le puteți găsi [http://www.filocalia.ro/scrieri/10/Simeon_Noul_Teolog aici].
  
−
In anul 1021 sfantul a adormit in pace intru Domnul. In timpul vietii sale a primit darul facerii de minuni si, chiar dupa moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care si gasirea miraculoasa a icoanei sale.
+
== Referințe despre Sf. Simeon ==
  
−
Viata a fost scrisa de discipolul si ucenicul sau, Sf. Nicetas Stethatos.
 
  
 +
NOTĂ: Prezentul articol se inspiră din Viețile Sfinților - o versiune se găsește [http://vietile-sfintilor.crestinortodox.ro/Cuviosul_Simeon_Noul_Teolog-122-5735.html aici].
 
[[Categorie:Sfinţi]]
 
[[Categorie:Sfinţi]]
 
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
 
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
  
 
[[en:Symeon the New Theologian]]
 
[[en:Symeon the New Theologian]]

Versiunea de la data 14 ianuarie 2007 23:04

Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.
Sf. Simeon Noul Teolog

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Simeon Noul Teolog (949–1022) este unul din cei trei sfinţi ai Ortodoxiei care poartă titlul de "Teolog" (ceilalţi doi sunt sfântul Apostol şi Evaghelist Ioan şi sfântul Grigorie de Nazianz). Prăznuirea lui se face în ziua de 12 martie.

Viaţa

Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galateea (Paflagonia) și a studiat la Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulți ani, pregătindu-se pentru viața monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul (prăznuit în 5 martie) pe lângă alți scriitori duhovnicești. El a citit acele cărți cu atenție și punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovnicească" (vezi Vol. I din Filocalia românească). În primul rând, trebuie să-ți asculți conștiința și să faci ce-ți spune ea, dacă dorești să-ți vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poți atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupește fără cunoștința spirituală este ca și orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18,38). Când orbul și-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9,38).

Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumusețea duhovnicească și a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conștiința îi spunea să mai adauge câțiva psalmi și metanii, repetând constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!" Bineînțeles că și-a ascultat conștiința.

În timpul zilei ajuta oamenii nevoiași care locuiau în palatul lui Patricius, iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopții la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborît asupra lui, inundând camera. N-a văzut decît lumina în jurul său și nu a mai simțit pământul de sub el. I s-a părut că el însuși s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri și a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea dintîi, iar la capătul ei părea că se afla Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.

La șapte ani după acea viziune, Sf. Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Vrăjmasul mântuirii noastre i-a ridicat pe frații din mănăstire împotriva Sf. Simeon, care era indiferent la laudele sau reproșurile altora. Datorită nemulțumirilor din mănăstire, Sf. Simeon a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a primit schima monahală acolo, înăsprindu-și nevoințele duhovnicești.

Prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor sfinților părinți, precum și prin conversațiile pe care le purta cu sfinți părinți, el a atins un nivel duhovnicesc înalt, îmbogățindu-și cunoștințele ziditoare de suflet.

Prin anul 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sf. Mamas și a rămas în funcție timp de 25 de ani. El a reparat și restaurat mănăstirea care avusese de suferit din cauza neglijenței fraților și a impus ordine în viața călugărilor mănăstirii.

Această disciplină monastică strictă pe care sfantul se lupta să o respecte a adus multe nemulțumiri în rândul fraților. Odată, după Sfânta Liturghie, câțiva călugări l-au atacat și aproape că l-au omorît pe Sfântul Simeon. Când patriarhul Constantinopolului i-a scos din mănăstire și vroia să-i predea autorităților civile, Sf. Simeon a cerut ca aceștia să fie tratați cu blândețe și să fie lăsați să trăiască în lume.

Prin anul 1005, Sf. Simeon și-a dat demisia din funcția de egumen în favoarea lui Arsenie, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în liniște. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie.

Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecțiunii duhovnicești și lupta cu patimile și gândurile rele. El a scris și instrucțiuni pentru călugări: "Capitole teologice și practice", "Tratat despre cele trei metode de rugăciune" și un "Tratat despre credință". Mai mult, Sf. Simeon era și un poet creștin, scriind "Imnuri despre iubirea divină", în jur de 70 de poezii cu semnificație religioasă profundă.

Învățăturile neprețuite ale Sf. Simeon despre misterele rugăciunii minții și despre lupta duhovnicească i-au adus numele de "Noul Teolog." Aceste învățături nu au fost creația Sf. Simeon, ci fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate și de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autoritățile ecleziastice din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfârșit prin a fi exilat din oraș. El a traversat strâmtoarea Bosfor și s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.

În anul 1021, sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieții sale a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care găsirea miraculoasă a icoanei sale.

Viața sa a fost scrisă de ucenicul sau, Sf. Nichita Stithatul.


Scrieri ale Sf. Simeon Noul Teolog

  • Câteva din scrierile Sf. Simeon le puteți găsi aici.

Referințe despre Sf. Simeon

NOTĂ: Prezentul articol se inspiră din Viețile Sfinților - o versiune se găsește aici.

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Simeon_Noul_Teolog&oldid=3466”