Simeon Metafrastul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața: traducere)
m (leg. int.)
 
(Nu s-au afișat 35 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere}}
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
 
+
|nume=Cuv. Simeon Metafrastul
Sfântul Cuvios '''Simeon Metafrastul''', cunoscut și sub numele de '''Simeon Magistrul''' (secolul al X-lea) a fost un om de stat, istoric și monah bizantin, autorul celei mai importante antologii de [[hagiografie|Vieți ale Sfinților]] din Evul Mediu bizantin. [[Prăznuire]]a sa se face în Biserica Ortodoxă pe [[9 noiembrie]].
+
|Imagine=[[Fișier:SimeonMetaphrastes.jpg|250px|Cuv. Simeon Metafrastul]]
 +
|nastere= începutul secolului X
 +
|adormire= [[28 noiembrie]] 987
 +
|localizare= [[Constantinopol]],<br>[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie= grec
 +
|tip= [[Cuvios]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[18 noiembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Sfântul Cuvios '''Simeon Metafrastul''', cunoscut și sub numele de '''Simeon Magistrul''' (secolul al X-lea) a fost un om de stat, istoric și monah [[Imperiul Bizantin|bizantin]], autorul celei mai importante antologii de [[hagiografie|Vieți ale Sfinților]] din Evul Mediu bizantin. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[9 noiembrie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Simeon Metafrastul s-a născut la [[Constantinopol]] pe vremea împăratului Leon al VI-lea ''Filozoful'' (886-912), într-una din marile familii aristocrate care avea demnități și funcții la curtea imperială. Mihail Psellos îl prezintă ca fiind un om de cultură, excelent retor și versat în filosofie.
+
Simeon Metafrastul s-a născut la [[Constantinopol]] pe vremea împăratului Leon al VI-lea ''Filozoful'' (886-912), într-una din marile familii aristocrate care avea demnități și funcții la curtea imperială. [[Mihail Psellos]] (1018-78) îl prezintă ca fiind un om de cultură, excelent retor și versat în filosofie.<ref name ="Catholic_Encyclopedia">[https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Symeon_Metaphrastes Catholic Encyclopedia (1913)/Symeon Metaphrastes], accesat 13 decembrie 2013.</ref>
  
Și-a început cariera de înalt funcționar imperial la curtea lui Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' (în timpul celei de-a doua domnii a acestuia, 945-959), carieră pe care a continuat-o și sub următorii trei împărați. Sub Roman al II-lea ''Lecapenos'' (959-963), Simeon Metafrastul a fost ''protosekretis'' (șef al cancelariei imperiale), cu titlul de patrician, iar după moartea împăratului, se pare că a făcut parte din consiliul de regență care a condus [[Imperiul Bizantin]] timp de șase luni. A avut un rol mai mic în administrația imperială în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'' (963-969).  
+
Și-a început cariera de înalt funcționar imperial la curtea lui Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' (în timpul celei de-a doua domnii a acestuia, 945-959), carieră pe care a continuat-o și sub următorii trei împărați. Sub Roman al II-lea ''Lecapenos'' (959-963), Simeon Metafrastul a fost ''protosekretis'' (șef al cancelariei imperiale), cu titlul de patrician, iar după moartea împăratului, se pare că a făcut parte din consiliul de regență care a condus [[Imperiul Bizantin]] timp de șase luni. A avut un rol mai mic în administrația imperială în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'' (963-969). Există însă anumite indicii care par să arate implicarea sa în elaborarea legislației din timpul acestui împărat, îndeosebi legea promulgată în 964 care îngrădea creșterea marii proprietăți ecleziastice, dar încuraja ridicarea de [[lavră|lavre]], unul dintre momentele cele mai îndrăznețe ale legislației bizantine.
  
 +
După asasinarea lui Nichifor al II-lea ''Focas'' în 969, Simeon Metafrastul a deținut din nou ranguri înalte la curtea noului împărat Ioan Tzimiskes (969-976). A devenit ''Magistros'' (μάγιστρος) și a condus administrația militară, cu titlul de ''logothet al stratioților'' (λογοθέτης τοῦ στρατιωτικοῦ). A fost apoi avansat la rangul de ''logothet al dromului'' (λογοθέτης τοῦ δρόμου), post de mare prestigiu, care implica în acea perioadă relațiile cu ambasadorii puterilor străine, supravegherea cetățenilor străini și menținerea în stare de funcționare a comunicațiilor și poștei imperiale.<ref>Dintre cei patru înalți dregători (''logotheți'') cărora li se încredința guvernarea imperiului, „logothetul dromului” (grec. ''logothetes tou drómou'') era inițial șeful poștei imperiale; acesta a devenit (din secolul al IX-lea) șef al poliției și ministru de externe, iar din secolul al XII-lea șeful cancelariei imperiale (prim-ministru), cu titlu de „mare logothet”.</ref>
  
Quelques indices pourtant semblent le montrer impliqué dans l'élaboration des constitutions (novelles) de cet empereur. Après l'assassinat de Nicéphore, il est à nouveau au premier plan avec Jean Tzimiskès. Il a alors le titre de Magistros et dirige l'administration militaire (logothète du stratiotikos) avant de devenir logothète du drome, poste prestigieux qui implique à cette époque les relations avec les ambassadeurs, la circulation et la surveillance des étrangers dans l'Empire, le bon fonctionnement des communications et de la poste impériale…
+
Dintre scrierile atribuite lui Simeon Metafrastul s-au păstrat o cronică, o colecție canonică, câteva scrisori și poezii, precum și alte scrieri de mai mică importanță. Dar marea sa operă, recunoscută în întreaga lume creștină este ''Menologionul'' său. Acesta este o colecție de vieți ale sfinților, sistematizate pentru cele douăsprezece luni ale anului, formată din aproximativ 150 de „articole” distincte, dintre care unele sunt preluate din colecții mai vechi, în timp ce altele au fost adăugate mai târziu.<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/>
  
La fin de sa vie est mal connue. Il semble qu'il soit tombé en disgrâce (probablement à l'avènement de Basile II) et qu'il se soit alors retiré dans un monastère où il serait mort un 28 novembre, peut-être en 987. C'est probablement pendant cette dernière période de sa vie qu'il s'est consacré à ses compositions religieuses.
+
Nu se cunosc amănunte despre sfârșitul vieții sale. Se pare că a căzut în dizgrație după urcarea pe tron a lui Vasile al II-lea ''Bulgaroctonul'' (976) și s-a retras într-o mănăstire, unde a murit la [[28 noiembrie]] 987. Probabil că în această ultimă perioadă a vieții sale s-a dedicat scrierilor sale religioase.
  
==Viețile Sfinților==
+
==''Viețile Sfinților''==
 +
''Menologion''-ul scris de Sf. Simeon Metafrastul a marcat o nouă etapă importantă în dezvoltarea şi codificarea  [[hagiografie]]i, devenind un reper esenţial pentru toţi hagiografii (răsăriteni şi apuseni) de mai târziu.
  
En Orient, un ménologe est une collection de vies de saints, arrangée dans l'ordre du calendrier. Reçu par l'Église, il a un caractère officiel, car c'est sur lui que sont basés les extraits et abrégés qui servent à l'usage liturgique. La compilation de Syméon est la plus importante de ces collections. C'est sa grande œuvre. Il lui doit son surnom (le « Réviseur »), une célébrité qui dure encore dans l'Église orthodoxe et, dès le XIe siècle, d'être compté lui-même parmi les saints.
+
Un ''Menologion'' este de fapt o colecție de [[hagiografie|vieți ale sfinților]], aranjate în ordinea din calendar. Aprobat de Biserică, el are un caracter oficial, pe acesta bazându-se extrasele și rezumatele care sunt folosite pentru uz liturgic. Compilația lui Simeon Metafrastul este cea mai importantă dintre aceste colecții de vieți ale sfinților, fiind în același timp și cea mai importantă scriere a sa. Ei i se datorează și supranumele de ''Metafrast'' care i s-a dat lui Simeon și a fost și principalul motiv pentru care acesta a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] încă din secolul al XI-lea.
  
S'il faut en croire Michel Psellos, au temps de Constantin VII, les anciennes vies de saints n'étaient plus lues, à cause de leur style trop rude, qui faisait rire les fidèles quand il eût fallu les édifier. L'empereur aurait alors demandé à Syméon de refondre et de réécrire l'ensemble de ces vies pour les rendre utilisables dans une société désormais plus raffinée.
+
Conform lui [[Mihail Psellos]] (un călugăr bizantin, scriitor, filosof, om politic și istoric din secolul al XI-lea, care a scris despre viața Sf. Simeon<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/>), scrierile despre viețile sfinților nu mai erau citite în Biserică, din cauza stilului lor prea aspru și a limbajului învechit, „care ar fi putut să-i facă pe credincioși să râdă la auzul acestora”. Din acest motiv, împăratul Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' i-a cerut lui Simeon să revizuiască și să rescrie ''Viețile sfinților'' pentru a le face utilizabile într-o societate care devenise mai rafinată și mai pretențioasă. Această rescriere trebuie privită și în în cadrul mai larg al vastei campanii de revizuire a normelor juridice, administrative și chiar gramaticale, campanie inițiată de Constantin al VII-lea cu scopul declarat de a promova o „cultură oficială” destinată stabilizării imperiului.
  
En fait, il faut considérer cette révision du répertoire hagiographique dans le cadre général des vastes entreprises encyclopédiques – historiques, juridiques, administratives, grammaticales… - ordonnées par Constantin VII afin de promouvoir des cadres de pensée, des normes et des usages, sinon une « culture officielle » destinée à stabiliser l'Empire.
+
Simeon a adunat un mare număr de manuscrise referitoare viețile sfinților, le-a tradus din limbile originale (greaca veche, siriacă și coptă), a selecționat textele care i s-au părut cele mai potrivite și le-a „metafrazat” (în sensul traducerii unui text prin care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului<ref>''Metafrază'', în: Florin Marcu, ''Marele dicționar de neologisme'', Editura Saeculum, București, 2008. ISBN 9789738455269.</ref>).
  
Syméon est un maître d'œuvre réunissant autour de lui des compétences variées. Il rassemble un grand nombre de manuscrits, fait traduire en grec des vies syriaques et coptes, choisit parmi ces textes ceux qui paraissent les plus convenables et entreprend de les « métaphraser ».
+
În forma sa finală, ''Menologionul'' lui Simeon Metafrastul cuprinde zece volume: opt volume corespund primelor patru luni ale [[Anul bisericesc|anului bisericesc]] (septembrie - decembrie), iar celelalte două volume se referă la „viețile sfinților” din februarie până în aprilie (primul dintre ele), respectiv din luna august (ultimul volum). Acest lucru indică faptul că revizuirea nu a fost finalizată în totalitate (posibil să fi fost întreruptă la moartea lui Constantin al VII-lea, sau mai sigur la moartea împăratului Roman al II-lea ''Lecapenos'', în 963). Cu toate acestea, lucrările criticilor moderni, care se străduiesc să dateze cu precizie diferitele componente ale ''Menologionului'', sugerează că Simeon a continuat să lucreze la acesta și mai târziu, probabil până în anul 980.
  
Dans son état final, le ménologe comprend dix volumes, dont huit pour les quatre premiers mois de l'année liturgique (de septembre à décembre) ; les deux autres concernent des saints de février à avril pour l'un, des saints du mois d'août pour l'autre. C'est dire que le travail de révision n'a pas été achevé, interrompu peut-être par la mort de Constantin VII, par celle de Romain II sûrement. Cependant, les travaux de la critique moderne qui s'efforce de dater précisément les divers composants du ménologe donnent à penser que Syméon a continué à y travailler, sans doute jusque vers 980.
+
===Stilul redactării===
 +
Mihail Psellos insistă pe respectul lui Simeon Metafrastul față de textele originale; astfel, el spune că: „Simeon a îmbrăcat textele vechi în haine întinerite”, având grijă să nu modifice fondul aparținând istoriei sfinte.  
  
Michel Psellos insiste sur le respect porté au document. Syméon aurait « habillé les textes d'un vêtement rajeuni » en prenant soin de ne pas en altérer le fond qui appartient à l'histoire sacrée. La vérité telle que peut l'établir le travail des philologues modernes est sensiblement différente.
+
În schimb, filologii moderni care au studiat lucrările lui Simeon au ajuns la cu totul alte concluzii. Într-adevăr, „metafraza”, așa cum este ea practicată de Simeon, „întinerește limba”, prin eliminarea cuvintelor considerate prea grosolane sau demodate și încearcă să dea un stil „literar” unor texte care cel mai adesea nu țineau seama de asemenea chestiuni. Pe de altă parte, transformarea vieților sfinților în texte literare duce la dispariția unor detalii concrete care particularizează aceste ''Vieți''; uneori sunt eliminate episoade întregi pe care Simeon le consideră nelalocul lor. Locul acestor omisiuni este luat de figuri de stil și înflorituri retorice. Natura textului se schimbă, și acesta se transformă din ''biografie'' în ''elogiu'', un stil literar diferit.
  
La « métaphrase » certes rajeunit la langue, supprime les mots qui passent pour vulgaires ou démodés ; elle s'efforce surtout de donner du style « littéraire » à des écrits qui le plus souvent ne s'en souciaient pas ; cela ne va pas sans contresens et de nombreux détails concrets, parfois des épisodes entiers jugés mal venus disparaissent au profit de développements rhétoriques. Le récit biographique tend à se transformer en éloge.
+
Este evident că miza „metafrazei” lui Simeon era „modernizarea” figurii sfântului respectiv, precum și a stilului general al hagiografiei antice. Textele sunt prelucrate de Simeon urmând gustul literar al perioadei în care a trăit. În mod inevitabil, odată cu schimbarea gusturilor literare, stilul hagiografic al lui Simeon a ajuns mai puțin atrăgător pentru cititorul modern.  
Mais on sent dans bien des cas que l'enjeu de cette vaste entreprise était de moderniser la figure du saint autant que le style de l'hagiographe ancien.
 
  
La critique du ménologe est difficile, tout autant qu'il est difficile de distinguer le travail personnel de Syméon de ce qui revient à la commission sous ses ordres. On y trouve en définitive trois sortes de textes : des textes qui y ont passé tels qu'ils étaient antérieurement ou en n'ayant subi que quelques corrections philologiques peu perceptibles ; de nombreux textes retouchés ou remaniés à des degrés divers ; des textes enfin, concernant souvent des saints récents, entièrement écrits ou réécrits de la main de Syméon. De plus, le succès aidant, on a souvent complété la collection avec des textes qui n'y figuraient pas initialement. En définitive, on admet en général les conclusions des Bollandistes qui, à la suite surtout des travaux du père Delehaye, comptent 148 vies métaphrastiques, plus deux douteuses.
+
O critică a ''Menologion''ului lui Simeon este greu de făcut, cu atât mai puțin cu cât este dificil de făcut distincția între munca personală a lui Simeon și lucrările colectivului care a lucrat la ordinele lui. Se regăsesc în colecție trei mari tipuri de texte: cele care au fost preluate ca atare, doar cu unele mici corecturi filologice greu perceptibile; numeroase texte retușate sau refăcute într-o mai mică sau mai mare măsură; în sfârșit, textele privitoare mai ales la viețile sfinților de dată recentă, apropiată de epoca lui Simeon, care au fost în întregime rescrise sau scrise personal de Simeon. În plus, datorită succesului colecției, aceasta a fost frecvent completată cu texte care nu apăreau în colecția originală.<ref>Sunt în general acceptate concluziile [http://fr.wikipedia.org/wiki/Soci%C3%A9t%C3%A9_des_Bollandistes Societății Bollandiștilor] și mai ales ale pr. [http://fr.wikipedia.org/wiki/Hippolyte_Delehaye Hipolytte Delehaye], care identifică 148 de ''Vieți'' care pot fi atribuite cu certitudine corpusului metafrastic, și alte două cu atribuire incertă.</ref>
  
Tel quel, le succès du nouveau ménologe a été considérable : près d'un millier de manuscrits aujourd'hui repérés en témoignent. La tradition des vies anciennes qu'il contient s'interrompt, elles ne sont plus copiées et certaines sont de ce fait perdues. Quant à l'hagiographie ultérieure, l'influence du « style métaphrastique » y est très souvent perceptible, sur le fond autant que dans la forme.
+
===Posteritatea corpusului metafrastic===
 +
Succesul acestui ''Menologion'' a fost considerabil. După publicarea corpusului metafrastic, tradiția manuscrisă a ''Vieților'' de sfinți în forma lor antică se întrerupe: manuscrisele nu au mai fost copiate, și din această cauză unele din ele s-au pierdut cu totul. În schimb, s-au păstrat și au fost identificate aproape o mie de manuscrise ale ''Vieților Sfinților'' metafrastice.
  
Il convient enfin de rappeler que ce Xe siècle qui voit la diffusion du ménologe métaphrastique est aussi celui qui voit une profonde transformation de l'icône et probablement aussi de l'hymnodie. Il est vrai qu'à Byzance, ces trois éléments – hagiographie, iconographie, hymnographie – sont bien plus étroitement liés qu'en Occident, mais on peut aussi penser que la volonté impériale s'est fait sentir dans toutes les expressions d'une Église à nouveau florissante après les convulsions de la crise iconoclaste.
+
Mai mult decât atât, „stilul metafrastic” a avut o influență considerabilă asupra stilului hagiografic în secolele care au urmat, atât în Răsărit cât și în Apus, atât ca fond cât și ca formă.
La Chronique et autres écrits
 
  
L'identification de Syméon Métaphraste avec Syméon le Logothète, donné traditionnellement comme auteur d'une chronique, a été défendue avec de bons arguments dès la fin du XIXe siècle par Albert Ehrhard. Après quelques discussions, elle est aujourd'hui admise par tous les byzantinistes, notamment à la suite des travaux de Treadgold qui lui reconnaît une grande valeur historique.
+
Trebuie notat totodată că în secolul al X-lea, în care apare și se răspândește ''Menologionul'' metafrastic, se produce o profundă transformare atât în stilul [[iconografie|iconografiei]], cât și al [[imnografie|imnodiei]], care cunosc și ele o perioadă de înflorire, după încheierea crizei [[iconoclasm|iconoclaste]]. În [[Imperiul Bizantin|Răsărit]], toate aceste elemente au rămas profund legate, mult mai evident decât în tradiția occidentală.
  
Malheureusement, en l'absence d'une édition critique, ce texte est difficilement accessible et peu utilisable. Il en existe plusieurs versions retouchées par divers réviseurs et il s'y mêle de plus les continuations d'un pseudo-Syméon Magister (qui n'est peut-être qu'un avatar supplémentaire de Métaphraste). L'une des versions paraît s'arrêter en 948, une autre (ou une continuation ?) paraît avoir été rédigée sous Nicéphore Phocas. Il faut le chercher dans des éditions complètement périmées, soit dans un volume de la Byzantine de Bonn paru en 1828, soit dans le tome 109 de la Patrologie grecque de Migne, qui réimprime un texte établi au XVIIe siècle.
+
==''Cronica'' și alte texte==
  
==Alte scrieri==
+
Identificarea lui Simeon Metafrastul cu Simeon Logothetul, căruia tradiția îi atribuie redactarea unei ''Cronici'' a fost susținută la sfârșitul secolului al XIX-lea de Albert Ehrhard.<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/> După mai multe dezbateri, paternitatea acestei cronici a fost în general acceptată de bizantiniști, mai ales datorită lucrărilor lui Warren Treadgold, care atribuie acestei cronici o valoare istorică importantă.
  
Syméon a également laissé quelques lettres, un poème sur la mort de Constantin VII et un certain nombre de pièces religieuses, hymnes et prières qui sont toujours utilisées dans la liturgie orthodoxe. Un abrégé de canons ecclésiastiques, des extraits de Basile et de Macaire, sont peut-être des vestiges d'un projet plus ample.
+
O ediție critică a textului nu a fost încă publicată, ceea ce face ca textul în sine să fie greu accesibil și dificil de utilizat. Cele câteva versiuni existente au fost retușate de diferiți revizori, și de obicei îi este anexată continuarea unui ''Simeon Magistrul'' (care ar putea fi un alt apelativ al Metafrastului). O versiune pare să se oprească în anul 948, în timp ce o alta (poate continuarea acesteia) pare să fi fost redactată în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'' (963-969).<ref>Versiunile disponibile ale textului sunt foarte vechi și pot fi considerate complet perimate: o versiune a fost publicată la Bonn, în 1828, iar versiunea publicată în ''Patrologia Greacă'' a lui Migne, vol. 109, este o reeditare a unui text stabilit în secolul al XVII-lea.</ref>
  
 +
De la Sf. Simeon Metafrastul au rămas, de asemenea, câteva scrisori, un poem cu privire la moartea împăratului Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' și un număr de scrieri religioase, imne și rugăciuni, care sunt încă folosite în [[liturghia]] ortodoxă. Un compendiu al canoanelor ecleziastice, precum și extrase din scrierile Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Macarie Egipteanul]], au rămas dintr-un proiect mai amplu inițiat de Sf. Simeon Metafrastul.
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
 
*[[Hagiografie]]
 
*[[Hagiografie]]
 +
 +
==Note==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 55: Linia 72:
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
+
*''Parafraza în 150 de capete a sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteanul'', în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'', vol. 5, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2001, pp. 270-336. ISBN 973-28-0969-8. [Cu o Introducere a Părintelui Dumitru Stăniloae (pp. 257-273)].
#Bibliotheca hagiographica graeca ... (3e édit., par François Halkin), Bruxelles : Société des Bollandistes, 1957, Tome III, pp. 263-264 – (donne la liste des Vies métaphrastiques)
+
*Bibliotheca hagiographica graeca ... (3e édit., par François Halkin), Bruxelles : Société des Bollandistes, 1957, Tome III, pp. 263-264 – (donne la liste des Vies métaphrastiques)
 
+
*Gouillard, J., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Théologie catholique, XIV/2, 1941 – (donne une liste de ses poèmes)
#Gouillard, J., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Théologie catholique, XIV/2, 1941 – (donne une liste de ses poèmes)
+
*Migne, J. P., Patrologia Graeca, tomes 114-116 – (texte grec et trad. latine des vies, contient également l'Encomium de Psellos et un office en l'honneur de S.M)
 
+
*Theophanes continuatus, Joannes Cameniata, Symeon Magister, Georgius Monachus... ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Bonn, 1838 (= Corpus scriptorum historiae byzantinae)- (contient la chronique de S. M., texte grec et trad. latine).
#Migne, J. P., Patrologia Graeca, tomes 114-116 – (texte grec et trad. latine des vies, contient également l'Encomium de Psellos et un office en l'honneur de S.M)
+
*Michel Psellos, Scripta minora... Tome 1 (édit. E. Kurtz et F. Drexl), Milan, 1936 – (Contient L'Eloge de S. M. , notre source principale. En grec, mais seule édition utilisable).
 
+
*Delehaye, H., Le Ménologe de Métaphraste, in: Analecta Bollandiana, 17, 1898, 448-452 (et nombreux autres articles du même auteur)
#Theophanes continuatus, Joannes Cameniata, Symeon Magister, Georgius Monachus... ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Bonn, 1838 (= Corpus scriptorum historiae byzantinae)- (contient la chronique de S. M., texte grec et trad. latine).
+
*(de) Ehrhard, A., Die Legendensammlung des Symeon Metaphrastes und ihr ursprunglicher Bestand, in : Festschrift zum elfhundert jahrigen Jubilaum des deutschen Campo-Santo in Rom. Freiburg 1897, pp. 46-82 (Fondamental, ainsi que d'autres articles du même auteur)
 
+
*(en) Treadgold, Warren T., The Chronological Accuracy of the Chronicle of Symeon the Logothete for the Years 813-845, in : Dumbarton Oaks Papers 33, 1979, pp. 157-97
#Michel Psellos, Scripta minora... Tome 1 (édit. E. Kurtz et F. Drexl), Milan, 1936 – (Contient L'Eloge de S. M. , notre source principale. En grec, mais seule édition utilisable).
+
*Congourdeau, M.-H., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Spiritualité, tome 14 (= fasc. 95), Paris, 1990 – (la meilleure synthèse actuelle)
 
+
*(de) Georgios Makris, « Symeon Metaphrastes », dans Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL) , Band 11, Herzberg 1996 (ISBN 3-8830-9064-6), Sp.350–351. (court article fourmillant d'erreurs, mais bonne bibliographie)
#Delehaye, H., Le Ménologe de Métaphraste, in: Analecta Bollandiana, 17, 1898, 448-452 (et nombreux autres articles du même auteur)
+
*Detoraki, Marina, La Métaphrase du Martyre de S. Aréthas (BHG 166y). Entre les Actes anciens (BHG 166) et Syméon Métaphraste (BHG 167). in : Analecta Bollandiana, 120/1, juin 2002
 
 
#(de) Ehrhard, A., Die Legendensammlung des Symeon Metaphrastes und ihr ursprunglicher Bestand, in : Festschrift zum elfhundert jahrigen Jubilaum des deutschen Campo-Santo in Rom. Freiburg 1897, pp. 46-82 (Fondamental, ainsi que d'autres articles du même auteur)
 
 
 
#(en) Treadgold, Warren T., The Chronological Accuracy of the Chronicle of Symeon the Logothete for the Years 813-845, in : Dumbarton Oaks Papers 33, 1979, pp. 157-97
 
 
 
#Congourdeau, M.-H., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Spiritualité, tome 14 (= fasc. 95), Paris, 1990 – (la meilleure synthèse actuelle)
 
 
 
#(de) Georgios Makris, « Symeon Metaphrastes », dans Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL) , Band 11, Herzberg 1996 (ISBN 3-8830-9064-6), Sp.350–351. (court article fourmillant d'erreurs, mais bonne bibliographie)
 
 
 
#Detoraki, Marina, La Métaphrase du Martyre de S. Aréthas (BHG 166y). Entre les Actes anciens (BHG 166) et Syméon Métaphraste (BHG 167). in : Analecta Bollandiana, 120/1, juin 2002
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
* [http://www.pagesorthodoxes.net/liturgie/livre-communion.htm#prieres ''Quatre prières'', de Syméon Métaphraste, en version française, telles qu'elles sont utilisées aujourd'hui dans la liturgie orthodoxe].
 +
* [http://cigales-eloquentes.over-blog.com/article-7259191.html ''Corpus scriptorum Historiae Byzantinae''], site cu legături spre 50 de scrieri ale unor autori bizantini, printre care Simeon Magistrul, Theophanus Continuatus, Ioannes Cameniata, Georgius Monachus etc.
 +
* [http://www.documentacatholicaomnia.eu/30_20_0950-1050-_Symeon_Metaphrastes.html Greek Opera Omnia by Migne Patrologia Graeca with analytical indexes]
  
[http://www.pagesorthodoxes.net/liturgie/livre-communion.htm#prieres Quatre prières] de Syméon Métaphraste en version française, telles qu'elles sont utilisées aujourd'hui dans la liturgie orthodoxe.
+
[[Categorie:Cuvioși]]
 
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
[http://cigales-eloquentes.over-blog.com/article-7259191.html Le Corpus scriptorum Historiae Byzantinae] : Une page internet offrant les liens vers les 50 volumes, dont celui de Theophanus Continuatus, Ioannes Cameniata, Symeon Magister, Georgius Monachus, à télécharger
 
 
 
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Hagiografi]]
[[Categorie:Teologie]]
 

Versiunea curentă din 9 noiembrie 2018 04:09

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Cuv. Simeon Metafrastul
Cuv. Simeon Metafrastul
Date personale
Naștere începutul secolului X
Mutare la Domnul (†) 28 noiembrie 987
Localizare Constantinopol,
Flag of the Byzantine Empire.png Imperiul Bizantin
Naționalitate grec
Date cult
Tip Cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de 18 noiembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul Cuvios Simeon Metafrastul, cunoscut și sub numele de Simeon Magistrul (secolul al X-lea) a fost un om de stat, istoric și monah bizantin, autorul celei mai importante antologii de Vieți ale Sfinților din Evul Mediu bizantin. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 9 noiembrie.

Viața

Simeon Metafrastul s-a născut la Constantinopol pe vremea împăratului Leon al VI-lea Filozoful (886-912), într-una din marile familii aristocrate care avea demnități și funcții la curtea imperială. Mihail Psellos (1018-78) îl prezintă ca fiind un om de cultură, excelent retor și versat în filosofie.[1]

Și-a început cariera de înalt funcționar imperial la curtea lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul (în timpul celei de-a doua domnii a acestuia, 945-959), carieră pe care a continuat-o și sub următorii trei împărați. Sub Roman al II-lea Lecapenos (959-963), Simeon Metafrastul a fost protosekretis (șef al cancelariei imperiale), cu titlul de patrician, iar după moartea împăratului, se pare că a făcut parte din consiliul de regență care a condus Imperiul Bizantin timp de șase luni. A avut un rol mai mic în administrația imperială în timpul domniei lui Nichifor al II-lea Focas (963-969). Există însă anumite indicii care par să arate implicarea sa în elaborarea legislației din timpul acestui împărat, îndeosebi legea promulgată în 964 care îngrădea creșterea marii proprietăți ecleziastice, dar încuraja ridicarea de lavre, unul dintre momentele cele mai îndrăznețe ale legislației bizantine.

După asasinarea lui Nichifor al II-lea Focas în 969, Simeon Metafrastul a deținut din nou ranguri înalte la curtea noului împărat Ioan Tzimiskes (969-976). A devenit Magistros (μάγιστρος) și a condus administrația militară, cu titlul de logothet al stratioților (λογοθέτης τοῦ στρατιωτικοῦ). A fost apoi avansat la rangul de logothet al dromului (λογοθέτης τοῦ δρόμου), post de mare prestigiu, care implica în acea perioadă relațiile cu ambasadorii puterilor străine, supravegherea cetățenilor străini și menținerea în stare de funcționare a comunicațiilor și poștei imperiale.[2]

Dintre scrierile atribuite lui Simeon Metafrastul s-au păstrat o cronică, o colecție canonică, câteva scrisori și poezii, precum și alte scrieri de mai mică importanță. Dar marea sa operă, recunoscută în întreaga lume creștină este Menologionul său. Acesta este o colecție de vieți ale sfinților, sistematizate pentru cele douăsprezece luni ale anului, formată din aproximativ 150 de „articole” distincte, dintre care unele sunt preluate din colecții mai vechi, în timp ce altele au fost adăugate mai târziu.[1]

Nu se cunosc amănunte despre sfârșitul vieții sale. Se pare că a căzut în dizgrație după urcarea pe tron a lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976) și s-a retras într-o mănăstire, unde a murit la 28 noiembrie 987. Probabil că în această ultimă perioadă a vieții sale s-a dedicat scrierilor sale religioase.

Viețile Sfinților

Menologion-ul scris de Sf. Simeon Metafrastul a marcat o nouă etapă importantă în dezvoltarea şi codificarea hagiografiei, devenind un reper esenţial pentru toţi hagiografii (răsăriteni şi apuseni) de mai târziu.

Un Menologion este de fapt o colecție de vieți ale sfinților, aranjate în ordinea din calendar. Aprobat de Biserică, el are un caracter oficial, pe acesta bazându-se extrasele și rezumatele care sunt folosite pentru uz liturgic. Compilația lui Simeon Metafrastul este cea mai importantă dintre aceste colecții de vieți ale sfinților, fiind în același timp și cea mai importantă scriere a sa. Ei i se datorează și supranumele de Metafrast care i s-a dat lui Simeon și a fost și principalul motiv pentru care acesta a fost proslăvit ca sfânt încă din secolul al XI-lea.

Conform lui Mihail Psellos (un călugăr bizantin, scriitor, filosof, om politic și istoric din secolul al XI-lea, care a scris despre viața Sf. Simeon[1]), scrierile despre viețile sfinților nu mai erau citite în Biserică, din cauza stilului lor prea aspru și a limbajului învechit, „care ar fi putut să-i facă pe credincioși să râdă la auzul acestora”. Din acest motiv, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul i-a cerut lui Simeon să revizuiască și să rescrie Viețile sfinților pentru a le face utilizabile într-o societate care devenise mai rafinată și mai pretențioasă. Această rescriere trebuie privită și în în cadrul mai larg al vastei campanii de revizuire a normelor juridice, administrative și chiar gramaticale, campanie inițiată de Constantin al VII-lea cu scopul declarat de a promova o „cultură oficială” destinată stabilizării imperiului.

Simeon a adunat un mare număr de manuscrise referitoare viețile sfinților, le-a tradus din limbile originale (greaca veche, siriacă și coptă), a selecționat textele care i s-au părut cele mai potrivite și le-a „metafrazat” (în sensul traducerii unui text prin care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului[3]).

În forma sa finală, Menologionul lui Simeon Metafrastul cuprinde zece volume: opt volume corespund primelor patru luni ale anului bisericesc (septembrie - decembrie), iar celelalte două volume se referă la „viețile sfinților” din februarie până în aprilie (primul dintre ele), respectiv din luna august (ultimul volum). Acest lucru indică faptul că revizuirea nu a fost finalizată în totalitate (posibil să fi fost întreruptă la moartea lui Constantin al VII-lea, sau mai sigur la moartea împăratului Roman al II-lea Lecapenos, în 963). Cu toate acestea, lucrările criticilor moderni, care se străduiesc să dateze cu precizie diferitele componente ale Menologionului, sugerează că Simeon a continuat să lucreze la acesta și mai târziu, probabil până în anul 980.

Stilul redactării

Mihail Psellos insistă pe respectul lui Simeon Metafrastul față de textele originale; astfel, el spune că: „Simeon a îmbrăcat textele vechi în haine întinerite”, având grijă să nu modifice fondul aparținând istoriei sfinte.

În schimb, filologii moderni care au studiat lucrările lui Simeon au ajuns la cu totul alte concluzii. Într-adevăr, „metafraza”, așa cum este ea practicată de Simeon, „întinerește limba”, prin eliminarea cuvintelor considerate prea grosolane sau demodate și încearcă să dea un stil „literar” unor texte care cel mai adesea nu țineau seama de asemenea chestiuni. Pe de altă parte, transformarea vieților sfinților în texte literare duce la dispariția unor detalii concrete care particularizează aceste Vieți; uneori sunt eliminate episoade întregi pe care Simeon le consideră nelalocul lor. Locul acestor omisiuni este luat de figuri de stil și înflorituri retorice. Natura textului se schimbă, și acesta se transformă din biografie în elogiu, un stil literar diferit.

Este evident că miza „metafrazei” lui Simeon era „modernizarea” figurii sfântului respectiv, precum și a stilului general al hagiografiei antice. Textele sunt prelucrate de Simeon urmând gustul literar al perioadei în care a trăit. În mod inevitabil, odată cu schimbarea gusturilor literare, stilul hagiografic al lui Simeon a ajuns mai puțin atrăgător pentru cititorul modern.

O critică a Menologionului lui Simeon este greu de făcut, cu atât mai puțin cu cât este dificil de făcut distincția între munca personală a lui Simeon și lucrările colectivului care a lucrat la ordinele lui. Se regăsesc în colecție trei mari tipuri de texte: cele care au fost preluate ca atare, doar cu unele mici corecturi filologice greu perceptibile; numeroase texte retușate sau refăcute într-o mai mică sau mai mare măsură; în sfârșit, textele privitoare mai ales la viețile sfinților de dată recentă, apropiată de epoca lui Simeon, care au fost în întregime rescrise sau scrise personal de Simeon. În plus, datorită succesului colecției, aceasta a fost frecvent completată cu texte care nu apăreau în colecția originală.[4]

Posteritatea corpusului metafrastic

Succesul acestui Menologion a fost considerabil. După publicarea corpusului metafrastic, tradiția manuscrisă a Vieților de sfinți în forma lor antică se întrerupe: manuscrisele nu au mai fost copiate, și din această cauză unele din ele s-au pierdut cu totul. În schimb, s-au păstrat și au fost identificate aproape o mie de manuscrise ale Vieților Sfinților metafrastice.

Mai mult decât atât, „stilul metafrastic” a avut o influență considerabilă asupra stilului hagiografic în secolele care au urmat, atât în Răsărit cât și în Apus, atât ca fond cât și ca formă.

Trebuie notat totodată că în secolul al X-lea, în care apare și se răspândește Menologionul metafrastic, se produce o profundă transformare atât în stilul iconografiei, cât și al imnodiei, care cunosc și ele o perioadă de înflorire, după încheierea crizei iconoclaste. În Răsărit, toate aceste elemente au rămas profund legate, mult mai evident decât în tradiția occidentală.

Cronica și alte texte

Identificarea lui Simeon Metafrastul cu Simeon Logothetul, căruia tradiția îi atribuie redactarea unei Cronici a fost susținută la sfârșitul secolului al XIX-lea de Albert Ehrhard.[1] După mai multe dezbateri, paternitatea acestei cronici a fost în general acceptată de bizantiniști, mai ales datorită lucrărilor lui Warren Treadgold, care atribuie acestei cronici o valoare istorică importantă.

O ediție critică a textului nu a fost încă publicată, ceea ce face ca textul în sine să fie greu accesibil și dificil de utilizat. Cele câteva versiuni existente au fost retușate de diferiți revizori, și de obicei îi este anexată continuarea unui Simeon Magistrul (care ar putea fi un alt apelativ al Metafrastului). O versiune pare să se oprească în anul 948, în timp ce o alta (poate continuarea acesteia) pare să fi fost redactată în timpul domniei lui Nichifor al II-lea Focas (963-969).[5]

De la Sf. Simeon Metafrastul au rămas, de asemenea, câteva scrisori, un poem cu privire la moartea împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul și un număr de scrieri religioase, imne și rugăciuni, care sunt încă folosite în liturghia ortodoxă. Un compendiu al canoanelor ecleziastice, precum și extrase din scrierile Sf. Vasile cel Mare și Sf. Macarie Egipteanul, au rămas dintr-un proiect mai amplu inițiat de Sf. Simeon Metafrastul.

A se vedea și

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 Catholic Encyclopedia (1913)/Symeon Metaphrastes, accesat 13 decembrie 2013.
  2. Dintre cei patru înalți dregători (logotheți) cărora li se încredința guvernarea imperiului, „logothetul dromului” (grec. logothetes tou drómou) era inițial șeful poștei imperiale; acesta a devenit (din secolul al IX-lea) șef al poliției și ministru de externe, iar din secolul al XII-lea șeful cancelariei imperiale (prim-ministru), cu titlu de „mare logothet”.
  3. Metafrază, în: Florin Marcu, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, București, 2008. ISBN 9789738455269.
  4. Sunt în general acceptate concluziile Societății Bollandiștilor și mai ales ale pr. Hipolytte Delehaye, care identifică 148 de Vieți care pot fi atribuite cu certitudine corpusului metafrastic, și alte două cu atribuire incertă.
  5. Versiunile disponibile ale textului sunt foarte vechi și pot fi considerate complet perimate: o versiune a fost publicată la Bonn, în 1828, iar versiunea publicată în Patrologia Greacă a lui Migne, vol. 109, este o reeditare a unui text stabilit în secolul al XVII-lea.

Surse

Bibliografie

  • Parafraza în 150 de capete a sfântului Simeon Metafrastul la cele 50 de cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteanul, în Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. 5, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2001, pp. 270-336. ISBN 973-28-0969-8. [Cu o Introducere a Părintelui Dumitru Stăniloae (pp. 257-273)].
  • Bibliotheca hagiographica graeca ... (3e édit., par François Halkin), Bruxelles : Société des Bollandistes, 1957, Tome III, pp. 263-264 – (donne la liste des Vies métaphrastiques)
  • Gouillard, J., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Théologie catholique, XIV/2, 1941 – (donne une liste de ses poèmes)
  • Migne, J. P., Patrologia Graeca, tomes 114-116 – (texte grec et trad. latine des vies, contient également l'Encomium de Psellos et un office en l'honneur de S.M)
  • Theophanes continuatus, Joannes Cameniata, Symeon Magister, Georgius Monachus... ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Bonn, 1838 (= Corpus scriptorum historiae byzantinae)- (contient la chronique de S. M., texte grec et trad. latine).
  • Michel Psellos, Scripta minora... Tome 1 (édit. E. Kurtz et F. Drexl), Milan, 1936 – (Contient L'Eloge de S. M. , notre source principale. En grec, mais seule édition utilisable).
  • Delehaye, H., Le Ménologe de Métaphraste, in: Analecta Bollandiana, 17, 1898, 448-452 (et nombreux autres articles du même auteur)
  • (de) Ehrhard, A., Die Legendensammlung des Symeon Metaphrastes und ihr ursprunglicher Bestand, in : Festschrift zum elfhundert jahrigen Jubilaum des deutschen Campo-Santo in Rom. Freiburg 1897, pp. 46-82 (Fondamental, ainsi que d'autres articles du même auteur)
  • (en) Treadgold, Warren T., The Chronological Accuracy of the Chronicle of Symeon the Logothete for the Years 813-845, in : Dumbarton Oaks Papers 33, 1979, pp. 157-97
  • Congourdeau, M.-H., Syméon Métaphraste, in : Dictionnaire de Spiritualité, tome 14 (= fasc. 95), Paris, 1990 – (la meilleure synthèse actuelle)
  • (de) Georgios Makris, « Symeon Metaphrastes », dans Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL) , Band 11, Herzberg 1996 (ISBN 3-8830-9064-6), Sp.350–351. (court article fourmillant d'erreurs, mais bonne bibliographie)
  • Detoraki, Marina, La Métaphrase du Martyre de S. Aréthas (BHG 166y). Entre les Actes anciens (BHG 166) et Syméon Métaphraste (BHG 167). in : Analecta Bollandiana, 120/1, juin 2002

Legături externe