Silvestru I al Romei

Părintele nostru printre sfinți Silvestru I a fost episcop al Romei din 31 ianuarie 314 până în 31 decembrie 335. A condus biserica Romei în primele două decenii de la edictul de la Milano. Este comemorat pe 2 ianuarie.

Se știe puțin despre începuturile lui Silvestru. S-a născut la Roma din parinţii Rufin și Justa. Data nașterii sale este necunoscută. Tatăl său a murit în timp ce el era tânăr. Intreţinut de mama sa, Silvestru a fost îndrumat de preotul Quirinus care i-a dat o educație creștină. Ca adult tânăr, Silvestru se străduiește să împlinească porunca Domnului de a-și iubi aproapele. El a bineprimit pe străini și pe călători în casa lui și nu a ezitat să ofere adăpost pentru mai mult de un an episcopului Timotei din Antiohia.

Episcopul Timotei s-a atașat în mod activ catehezei printre pagâni aducând pe mulţi la creștinism. Activitățile episcopului din Antiochia au atras atenția prefectului roman Tarquinius care l-a arestat pentru a-l, mai apoi, executa. Discipolul lui Timotei, Silvestru i-a luat în secret trupul episcopului martir și l-a îngropat. Când prefectul Romei, Tarquinius, a aflat, acesta l-a arestat pe Silvestru, l-a pus încercărilor şi l-a trimis în închisoare. În detenţie, Silvestru a rămas credincios mărturisirii sale de credință chiar dacă a fost amenințat cu tortura și moartea de către Tarquinius. Puţin după aceea, el a fost eliberat când, după proces, Tarquinius murise brusc. Silvestru a continuat să predice Evanghelia neamurilor convertindu-le pe multe dintre ele.

La vârsta de treizeci de ani, Silvestru a fost hirotonit diacon și, apoi, preot de către episcopul Marcellin. La 31 ianuarie 314, Silvestru a fost ales episcop al Romei după moartea lui Papei Militiades. Ca Episcop al Romei, Silvestru I era cunoscut prin faptul că insista ca preoții să îndeplinescă cu strictețe îndatoririle iar, în cele ale lumii secularizate, să nu fie implicați.