Silvestru I al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Au fost modificate chestiuni ortografice si de stil.)
 
(modificari minore)
Linia 3: Linia 3:
 
Episcopul Timotei s-a atașat în mod activ catehezei printre pagâni aducând pe mulţi la creștinism. Activitățile episcopului din Antiochia au atras atenția prefectului roman Tarquinius  care l-a arestat pentru a-l executa. Discipolul lui Timotei, Silvestru i-a luat în secret trupul episcopului martir și l-a îngropat. Când  prefectul Romei, Tarquinius,  a aflat,  acesta  l-a arestat pe Silvestru, l-a pus încercărilor şi l-a trimis în închisoare. În detenţie, Silvestru a rămas credincios mărturisirii sale de credință chiar dacă a fost  amenințat  cu tortura și moartea de către Tarquinius. Puţin după aceea, el a fost eliberat  când, după proces, Tarquinius murise brusc. Silvestru  a continuat să predice Evanghelia neamurilor, convertindu-le pe multe dintre ele.
 
Episcopul Timotei s-a atașat în mod activ catehezei printre pagâni aducând pe mulţi la creștinism. Activitățile episcopului din Antiochia au atras atenția prefectului roman Tarquinius  care l-a arestat pentru a-l executa. Discipolul lui Timotei, Silvestru i-a luat în secret trupul episcopului martir și l-a îngropat. Când  prefectul Romei, Tarquinius,  a aflat,  acesta  l-a arestat pe Silvestru, l-a pus încercărilor şi l-a trimis în închisoare. În detenţie, Silvestru a rămas credincios mărturisirii sale de credință chiar dacă a fost  amenințat  cu tortura și moartea de către Tarquinius. Puţin după aceea, el a fost eliberat  când, după proces, Tarquinius murise brusc. Silvestru  a continuat să predice Evanghelia neamurilor, convertindu-le pe multe dintre ele.
  
La vârsta de treizeci de ani, Sylvester a fost hirotonit diacon și apoi preot de către  episcopul  Marcellin. La 31 ianuarie 314, Silvestru  a fost ales episcop al Romei după moartea lui Papei  Militiades. Ca Episcop al Romei Silvestru era cunoscut prin faptul că insista ca preoții săi își îndeplinescă cu strictețe îndatoririle și să nu fie implicați în cele ale lumii secularizate.
+
La vârsta de treizeci de ani, Silvestru a fost hirotonit diacon și, apoi, preot de către  episcopul  Marcellin. La 31 ianuarie 314, Silvestru  a fost ales episcop al Romei după moartea lui Papei  Militiades. Ca Episcop al Romei Silvestru I era cunoscut prin faptul că insista ca preoții să  îndeplinescă cu strictețe îndatoririle iar  în cele ale lumii secularizate să nu fie implicați.

Versiunea de la data 3 ianuarie 2018 13:20

Se știe puțin despre începuturile lui Silvestru. S-a născut la Roma din parinţii Rufin și Justa. Data nașterii sale este necunoscută. Tatăl său a murit în timp ce el era tânăr. Intreţinut de mama sa, Silvestru a fost îndrumat de preotul Quirinus care i-a dat o educație creștină. Ca adult tânăr, Silvestru se străduiește să împlinească porunca Domnului de a-și iubi aproapele. El a bineprimit pe străini și pe călători în casa lui și nu a ezitat să ofere adăpost pentru mai mult de un an episcopului Timotei din Antiohia.

Episcopul Timotei s-a atașat în mod activ catehezei printre pagâni aducând pe mulţi la creștinism. Activitățile episcopului din Antiochia au atras atenția prefectului roman Tarquinius care l-a arestat pentru a-l executa. Discipolul lui Timotei, Silvestru i-a luat în secret trupul episcopului martir și l-a îngropat. Când prefectul Romei, Tarquinius, a aflat, acesta l-a arestat pe Silvestru, l-a pus încercărilor şi l-a trimis în închisoare. În detenţie, Silvestru a rămas credincios mărturisirii sale de credință chiar dacă a fost amenințat cu tortura și moartea de către Tarquinius. Puţin după aceea, el a fost eliberat când, după proces, Tarquinius murise brusc. Silvestru a continuat să predice Evanghelia neamurilor, convertindu-le pe multe dintre ele.

La vârsta de treizeci de ani, Silvestru a fost hirotonit diacon și, apoi, preot de către episcopul Marcellin. La 31 ianuarie 314, Silvestru a fost ales episcop al Romei după moartea lui Papei Militiades. Ca Episcop al Romei Silvestru I era cunoscut prin faptul că insista ca preoții să îndeplinescă cu strictețe îndatoririle iar în cele ale lumii secularizate să nu fie implicați.