Modificări

|canonizare= 1987 , de către Patriarhia ecumenică

Sfântul [[cuvios]] ==Viața=='''Cuviosul Siluan Athonitul''' este (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcătuită - pe lângă părinți - din cinci băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un [[sfânt]] om plin de origine rusă adâncă credință, blândețe și de la [[Muntele Athos]]multă înțelepciune, a cărui pomenire se săvârşeşte îi este primul model în ziua de [[24 septembrie]]viața sa lăuntrică.

==Viaţa=='''Cuviosul Siluan''' (Încă de mic copil, Simeon Ivanovici Antonov) sși-a născut pus în 1866 întrgând -o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe lângă părinţi - din cinci băieţi şi două feteDumnezeu în tot pământul". Tatăl lui Simeon, un om plin Auzind mai apoi de adâncă credinţă, blândeţe şi viața sfântă și minunile săvârșite de multă înţelepciune[[Ioan Zăvorâtul]] (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon și-a dat seama că "dacă există [[Sfinți]], îi este primul model în viaţa sa lăuntricăînseamnă că [[Dumnezeu]] e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc."

Încă de mic copil, Simeon şiDe îndată ce și-a pus în gând dat seama că a găsit credința - avea doar patru împlinise 19 ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu în tot pământul, simte o prefacere interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său este însă categoric: ". Auzind Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de [[Ioan Zăvorâtul]] (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că "dacă există [[Sfinţi]], înseamnă că [[Dumnezeu]] e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul ești liber să-L găsescte duci."

De îndată ce şiAceastă stare excepțională a durat trei luni, după care l-a dat seama că a găsit credinţa - împlinise 19 ani - părăsit. Tânărul Simeon, înflăcărat viguros și chipeș, începe să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de dragostea vârsta lui Dumnezeu, simte ; o prefacere interioară şi atracţia pentru viaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber să te duciviață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase."

Această stare excepţională a durat trei luniDotat cu o fire robustă și cu excepțională forță fizică, după care ltrece prin multe ispite ale tinereții; într-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros şi chipeş, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri zi lovește pe un flăcău din sat atât de vârsta lui; o viaţă departe puternic, încât acesta de sfinţenia fiorului divin care îl cercetase-abia rămâne în viață.

Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională forţă fizicăÎn vâltoarea acestei vieți de păcat, trece prin multe ispite ale tinereţii; întrprima chemare la [[viața monahală]] începe să se stingă. Într-o zi loveşte pe , însă, este trezit dintr-un flăcău din sat atât coșmar de puternicglasul blând al Maicii Domnului, încât acesta decare înrâurește sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] pentru că a binevoit să-abia rămâne în viaţăl ridice din căderea sa .

În vâltoarea acestei vieţi de păcat, prima Această a doua chemare la [[viaţa monahală]] începe să se stingă. Într-o zi, însăpetrecută cu puțin timp înaintea serviciului militar, este trezit dintr-a jucat un coşmar rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurește sufletul său tulburatacum înainte. Până la sfârşitul vieţii, Cuviosul Siluan i-Simeon a mulţumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] simțit o adâncă rușine pentru că trecutul său și a binevoit început săse căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa față de tot ce vedea în această viață s-l ridice din căderea sa a schimbat radical.

Această a doua chemareSimeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, petrecută cu puţin timp înaintea serviciului militaro fire pașnică și purtare ireproșabilă, a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă fost foarte prețuit de acum înaintecamarazii săi. Simeon a simţit o adâncă ruşine pentru trecutul Dar gândul său şi a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeuera mereu la pocăință, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar și bani). Atitudinea sa faţă În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de tot ce vedea în această viaţă s-la destrămare tânăra familie a schimbat radicalunui soldat căzut in ispită.

Simeon îşi execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul Puțin înainte de geniu al gărzii imperiale. Soldat conştiincios, cu eliberare s-a dus să ceară binecuvântarea Părintelui [[Ioan din Kronstadt]]; însă negăsindu-l îi lasă o fire paşnică şi purtare ireproşabilă, a fost foarte preţuit de camarazii săiscrisoare. Dar gândul său era mereu la pocăinţăÎntors în cazarmă, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar şi bani). În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispităSimeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.

Puţin înainte de eliberare s-[[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Siluan Athonitul|thumb|left]]Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a dus să ceară binecuvântarea Părintelui vieții sale: [[Ioan din KronstadtMuntele Athos]]; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors în cazarmă"Grădina Maicii Domnului", citadela [[monahism]]ului răsăritean și oaza spiritualității filocalice, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului PărinteSfântul Munte cunoștea la sosirea sa un moment de apogeu.

În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Siluan Athonitul|thumb|leftchilie]]Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă lungile slujbe în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieţii sale: [[Muntele Athosbiserică]]. "Grădina Maicii Domnului", citadela [[monahismpost]]ului răsăritean şi oaza spiritualităţii filocaliceuri, Sfântul Munte cunoştea la sosirea sa un moment de apogeu.privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea - fratele Simeon se împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"

În vârstă de 26 de aniÎntr-o seară, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiţia seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[chilie]]pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, lungile slujbe în [[biserică]], [[post]]uri, privegheri, deasa mărturisire şi cuminecare, citirea, munca şi ascultarea dobândește - ca un dar neprețuit - fratele Simeon se împărtăşeşte din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamnerugăciunea inimii, Iisuse Hristoasece țâșnea de la sine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"fără încetare.

Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândeşte - ca un dar nepreţuit - rugăciunea inimii, ce ţâşnea Lipsit de la sineexperiență, fără încetaretânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice.

Lipsit După 6 luni de experienţăsfâșieri lăuntrice, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demoniceîntr-o după-amiază, șezând în chilia sa, a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preț de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de iad.

După 6 luni de sfâşieri lăuntricePradă aceleiași spaime și întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" și abia șoptește "Doamne, Iisuse Hristoase, întrmiluiește-o după-amiazămă!". Atunci, în dreapta ușilor împărătești, şezând în chilia locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga safăptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a atins treapta ultimă a deznădejdiiînvăluit, încercând preţ de răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o oră sentimentul unei părăsiri totale stare de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime epuizare aproape de iadmoarte.

Pradă aceleiaşi spaime şi întristări, se duce Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" şi abia şopteşte "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!"începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu. AtunciCalea lor este însă cea mai anevoioasă, în dreapta uşilor împărăteşti, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul căci sentimentul părăsirii și al pierderii harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moartesfâșie sufletul ("nu puteți înțelege durerea mea" spunea Siluan).

Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinţi creştini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârşită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii şi al pierderii harului sfâşie sufletul ("nu puteţi înţelege durerea mea" spunea Siluan). Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăieşte trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, acelaşi același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puţină puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simţită simțită a început să slăbească; pacea şi și bucuria lăsau loc unei chinuitoare nelinişti şi neliniști și temeri de a pierde harul.

Păstrându-şi și "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de vieţuitoriviețuitori, se cufundă şi și mai adânc în rugăciune.

Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului şi și părăsiri dublate de intense atacuri demonice.

După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoşătoare înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea şi necredinţași necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei [[mândria|mândri]] suferă pururea din pricina demonilor".

"Doamne, zice atunci Siluan, învaţăînvață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit".

Şi din nou, în inima sa primeşte primește acest răspuns de la Dumnezeu:

"Ţine mintea ta în iad şi și nu deznădăjdui."

Începând din acel moment sufletul său a înţeles înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găseşte găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în [[mândria|mândrie]] - acest flagel al umanităţii umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu şi și cufundă lumea în nenorociri şi suferinţeși suferințe; [[mândria]] - această adevărată sămânţă sămânță a morţii morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan îşi își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruieşte biruiește orice suferinţă suferință pământească, aruncându-se într-o suferinţă suferință încă şi și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înţelept înțelept pe marginea adâncului, "şi și nu deznădăjduieştedeznădăjduiește".

Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăseşte părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi.

În această stare, Cuviosul Siluan începe să înţeleagă înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieţii duhovniceştivieții duhovnicești. Puţin Puțin câte puţinpuțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem şi însoţită și însoțită de lacrimi din belşugbelșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea.

Aceeaşi Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ţi aşterne ți așterne în scris experienţa experiența interioară, extraordinara sa viaţă viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confraţii confrații săi monahi. În această perioadă a vieţii vieții sale îl descoperă [[Arhimandrit]]ul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.

Sfârşitul Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniştit şi liniștit și smerit ca întreaga sa viaţă viață de călugăr. După o scurtă suferinţă suferință (8 zile), perfect lucid, senin şi și cufundat în rugăciune, se stinge uşor ușor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.

Prin Viaţa Viața sfântă şi și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanităţii umanității strivite de absurditatea experienţelor experiențelor cotidiene, durere şi și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele [[Sofronie (Saharov)]] într-una din cărţile cărțile sale - ultimul...

"Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi și zicând: "MiluieşteMiluiește-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi și luni de zile a rămas în această rugăciune şi și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi și a strigat: "Eşti Ești neînduplecat!" Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima şi și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supravieţuiascăsupraviețuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţeblândețe, nesfârşit nesfârșit iubitoare, plină de pace şi și bucurie. Şi în toţi toți anii îndelungatei sale vieţi vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârşitănesfârșită, nepătrunsă..."

În cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare şi și condace, cele ce se cântă în Mănăstirea întemeiată de Arhimandritul Sofronie fiind acelea pe glas 3, respectiv 8.

:căci pre Cel smerit şi și blând ai văzut, şi și inima Aceluia ai cunoscut; :pentru aceasta, cu graiu­rile tale toţi toți luminându-ne, Siluane de Dumnezeu insuflate,

:Pre Hristos, Învăţător Învățător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat,

:<small> *Iar în Mănăstiri se cântă: pentru aceasta, călăuza nevoinţei nevoinței te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre. </small>

:Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de fire vieţuindviețuind, :şi și dumnezeiasca lucrare a Duhului arătând; :pentru aceasta, cu cu­viinţă cu­viință cinstind pomenirea ta, Siluane,

:Precum mult ai iubit, şi și mult ai aflat,

:pentru aceasta neamurile strigă ţieție: :Bucură-te Părin­te, podoaba PărinţilorPărinților.

:Acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit priveştiprivești,

:Pentru aceasta, Pă­rinte Siluane, calea mă învaţăînvață, carea ai urmat.

==ReferinţeReferințe==

*[http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/slujba_sf_siluan.htm Slujba] şi și [http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_siluan.htm Acatistul] Sf. Siluan Athonitul, pe [http://saraca.orthodoxphotos.com/ siteul Mănăstirii Săraca]