Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Siluan<br>de la Muntele Athos|Imagine=[[ImageImagine:silouanicon.jpg|250 px|center|Sf. Siluan de la Muntele Athos]]|nastere=1866, Rusia|adormire=[[24 septembrie]] 1938,<br>Muntele Athos|localizare= [[Muntele Athos]]|etnie= rusă|thumbtip=cuvios|rightcanonizare= 1987, de către<br>[[Patriarhia Ecumenică]]|calendar= [[24 septembrie]]|recunoastere= pan-ortodoxă|biserici=|site=}}Sfântul [[cuvios]] '''Siluan Athonitul''' este un [[sfânt]] de origine rusă de la [[Muntele Athos]], a cărui [[Praznic|pomenire ]] se săvârşeşte săvârșește în ziua de [[24 septembrie]].

==ViaţaViața=='''Cuviosul Siluan''' (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşițărani ruși, alcătuită - pe lângă părinţi părinți - din cinci băieţi şi băieți și două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţăcredință, blândeţe şi blândețe și de multă înţelepciuneînțelepciune, îi este primul model în viaţa viața sa lăuntrică.

Încă de mic copil, Simeon şiși-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul". Auzind mai apoi de viaţa viața sfântă şi și minunile săvârşite săvârșite de [[Ioan Zăvorâtul]] (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şiși-a dat seama că "dacă există [[SfinţiSfinți]], înseamnă că [[Dumnezeu]] e cu noi şi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc."

De îndată ce şiși-a dat seama că a găsit credinţa credința - împlinise 19 ani - Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia și atracția pentru viaţa viața monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ţi ți mai întâi serviciul militar, apoi eşti ești liber să te duci."

Această stare excepţională excepțională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros şi chipeşși chipeș, începe să ducă o viaţă viață asemenea celorlalţi celorlalți tineri de vârsta lui; o viaţă viață departe de sfinţenia sfințenia fiorului divin care îl cercetase.

Dotat cu o fire robustă şi și cu excepţională forţă excepțională forță fizică, trece prin multe ispite ale tinereţiitinereții; într-o zi loveşte lovește pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viaţăviață.

În vâltoarea acestei vieţi vieți de păcat, prima chemare la [[viaţa Monahism|viața monahală]] începe să se stingă. Într-o zi, însă, este trezit dintr-un coşmar coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează înrâurește sufletul său tulburat. Până la sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulţumit mulțumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa .

Această a doua chemare, petrecută cu puţin puțin timp înaintea serviciului militar, a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă de acum înainte. Simeon a simţit simțit o adâncă ruşine rușine pentru trecutul său şi și a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa faţă față de tot ce vedea în această viaţă viață s-a schimbat radical.

Simeon îşi își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conştiinciosconștiincios, cu o fire paşnică şi pașnică și purtare ireproşabilăireproșabilă, a fost foarte preţuit prețuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăinţăpocăință, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar şi și bani). În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispită.

Puţin Puțin înainte de eliberare s-a dus să ceară binecuvântarea Părintelui [[Ioan din Kronstadt]]; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors în cazarmă, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.

[[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Siluan Athonitul|thumb|left]]Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieţii vieții sale: [[Muntele Athos]]. "Grădina Maicii Domnului", citadela [[monahism]]ului răsăritean şi și oaza spiritualităţii spiritualității filocalice, Sfântul Munte cunoştea cunoștea la sosirea sa un moment de apogeu.

În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiţia tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[chilie]], lungile slujbe în [[biserică]], [[post]]uri, privegheri, deasa mărturisire şi și cuminecare, citirea, munca şi și ascultarea - fratele Simeon se împărtăşeşte împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieştemiluiește-mă pe mine, păcătosul!"

Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândeşte dobândește - ca un dar nepreţuit neprețuit - rugăciunea inimii, ce ţâşnea țâșnea de la sine, fără încetare.

Lipsit de experienţăexperiență, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice.

După 6 luni de sfâşieri sfâșieri lăuntrice, într-o după-amiază, şezând șezând în chilia sa, a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preţ preț de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de iad.

Pradă aceleiaşi aceleiași spaime şi și întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" şi și abia şopteşte șoptește "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieştemiluiește-mă!". Atunci, în dreapta uşilor împărăteştiușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte.

Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinţi creştini sfinți creștini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârşită desăvârșită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii şi și al pierderii harului sfâşie sfâșie sufletul ("nu puteţi înţelege puteți înțelege durerea mea" spunea Siluan).

Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăieşte trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, acelaşi același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puţină puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simţită simțită a început să slăbească; pacea şi și bucuria lăsau loc unei chinuitoare nelinişti şi neliniști și temeri de a pierde harul.

Păstrându-şi și "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de vieţuitoriviețuitori, se cufundă şi și mai adânc în rugăciune.

Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului şi și părăsiri dublate de intense atacuri demonice.

După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoşătoare înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea şi necredinţași necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei [[mândria|mândri ]] suferă pururea din pricina demonilor".

"Doamne, zice atunci Siluan, învaţăînvață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit".

Şi din nou, în inima sa primeşte primește acest răspuns de la Dumnezeu:

"Ţine mintea ta în iad şi și nu deznădăjdui."

Începând din acel moment sufletul său a înţeles înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găseşte găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în [[mândria|mândrie ]] - acest flagel al umanităţii umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu şi și cufundă lumea în nenorociri şi suferinţeși suferințe; [[mândria ]] - această adevărată sămânţă sămânță a morţii morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan îşi își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruieşte biruiește orice suferinţă suferință pământească, aruncându-se într-o suferinţă suferință încă şi și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înţelept înțelept pe marginea adâncului, "şi și nu deznădăjduieştedeznădăjduiește".

Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăseşte părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi.

În această stare, Cuviosul Siluan începe să înţeleagă înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieţii duhovniceştivieții duhovnicești. Puţin Puțin câte puţinpuțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem şi însoţită și însoțită de lacrimi din belşugbelșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea.

Aceeaşi Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ţi aşterne ți așterne în scris experienţa experiența interioară, extraordinara sa viaţă viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confraţii confrații săi monahi. În această perioadă a vieţii vieții sale îl descoperă [[Arhimandrit]]ul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.

Sfârşitul Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniştit şi liniștit și smerit ca întreaga sa viaţă viață de călugăr. După o scurtă suferinţă suferință (8 zile), perfect lucid, senin şi și cufundat în rugăciune, se stinge uşor ușor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.

Prin Viaţa Viața sfântă şi și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanităţii umanității strivite de absurditatea experienţelor experiențelor cotidiene, durere şi și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele [[Sofronie (Saharov)]] într-una din cărţile cărțile sale - ultimul...

"Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi și zicând: "MiluieşteMiluiește-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi și luni de zile a rămas în această rugăciune şi și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi și a strigat: "Eşti Ești neînduplecat!" Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima şi și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supravieţuiascăsupraviețuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţeblândețe, nesfârşit nesfârșit iubitoare, plină de pace şi și bucurie. Şi în toţi toți anii îndelungatei sale vieţi vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârşitănesfârșită, nepătrunsă..."

[[Tropar]] ([[Glas]] 4):On the path of humilityÎn cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare și condace,:By your prayers you received Christ as your Master.:In your heart the Holy Spirit witnessed to your salvation.:Therefore all people called to live in hope rejoice and celebrate your memory!:Holy Father Silouancele ce se cântă în Mănăstirea întemeiată de Arhimandritul Sofronie fiind acelea pe glas 3, pray to Christ God to save our soulsrespectiv 8.

[[Tropar ]] (Glas 2[[glas]] 3) (făcut de Pavel Ieromonahul):O all-blessed Father Silouan,:Flaming zealot of the seraphim's love for the Lord:And fervent imitator of Jeremiah who wept for the people,:Hearing the call of the Mother of the Lord of Hosts,:With wise courage you spewed out the sinful serpent:And withdrew from the snares of the world to the mountain of Athos,:Where in labors and prayer, joined with tears,:In abundance you acquired the grace of the holy Spirit with which our hearts are enflamed.:Being strengthened by you, we cry out with compunction::My Lord, my Life and the Joy of your saint,:Save the world and us from all cruel things!

[[Condac]] (Glas 8):Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, :During your life on earth you served Christ and followed His path;între cuvântătorii de Dumne­zeu cel prea duios, :Now in Heaven you contemplate Him Whom you have loved!căci pre Cel smerit și blând ai văzut, și inima Aceluia ai cunoscut; :Since you dwell with Him as He promised to His electpentru aceasta, holy Father Silouancu graiu­rile tale toți luminându-ne, Siluane de Dumnezeu insuflate,:Instruct us now in the path that you have traveledproslăvim Du­hul, Carele pre tine-au proslăvit.

Condac Tropar (Glas 2glas 4)::O SilouanPre Hristos, beloved of GodÎnvățător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat,:Truly amazing preacher of humilityDuhul mărturisind în inima ta mântuirea; :And radiance warmed by the love for mankind of the Holy Spirit::The Russian Church rejoices in your labors.:All monks on the Athonite mountain:And all Christian people are rejoicing as well*pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate,:Turning themselves towards God with the love of childrense veselesc întru pomenirea ta.:Beseech Him for usCuvioase Părinte Siluane, you who have seen God and are equal to the angelsroagă pre Hristos Dumnezeu,:That burning with your love our souls may be savedsă se mântuiască sufletele noastre.

===Acatistul Sfântului Siluan Athonitul===[http://logos<small> *Iar în Mănăstiri se cântă: pentru aceasta, călăuza nevoinței te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.md/rugaciuni/acatiste</siluan Acatistul Preacuviosului Parinte Siluan Athonitul]small>

Tropar (glas 5): :Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de fire viețuind, :și dumnezeiasca lucrare a Duhului arătând; :pentru aceasta, cu cu­viință cinstind pomenirea ta, Siluane,:din inimă slăvim pre Cela ce pre tine :Bisericii mare propovăduitor al lui Hristos te-au dat. [[Condac]] (Glas 4) :Precum mult ai iubit, și mult ai aflat, :Harul cel dumnezeiesc al Duhului, Si­luane, de la Hristos; :pentru aceasta neamurile strigă ție: :Bucură-te Părin­te, podoaba Părinților. Condac (glas 8)::Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând;:Acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit privești, :Împreună cu Dânsul petrecând, pre­cum au făgăduit.:Pentru aceasta, Pă­rinte Siluane, calea mă învață, carea ai urmat. ==ReferinţeReferințe==*''Saint Silouan the Athonite'' by [[Sofronie (Saharov)|Archimandrite Sophrony]]. Publisher: St. Vladimir's Seminary Press. ISBN-10: 0881411957.

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi ruşiSfinți ruși]][[Categorie:Sfinţi athoniţiSfinți athoniți]][[Categorie:Sfinți moderni]]