Modificări

Salt la: navigare, căutare

Siluan Athonitul

4.046 de octeți adăugați, 24 septembrie 2019 06:03
m
fără descrierea modificării
{{ReorgSfinti|nume=Sf. Siluan<br>de la Muntele Athos|Imagine=[[Imagine:silouanicon.jpg|250 px|center|Sf. Siluan de la Muntele Athos]]|nastere=1866, Rusia|adormire=[[24 septembrie]] 1938,<br>Muntele Athos|localizare= [[Muntele Athos]]|etnie= rusă|tip=cuvios|canonizare= 1987, de către<br>[[Patriarhia Ecumenică]]|calendar= [[24 septembrie]]|recunoastere= pan-ortodoxă|biserici=|site=}}Sfântul [[cuvios]] '''Cuviosul SiluanAthonitul''' (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită - pe lângă părinţi - din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, este un om plin [[sfânt]] de adâncă credinţă, blândeţe şi origine rusă de multă înţelepciunela [[Muntele Athos]], îi este primul model a cărui [[Praznic|pomenire]] se săvârșește în viaţa sa lăuntricăziua de [[24 septembrie]].
Încă de mic copil, ==Viața=='''Cuviosul Siluan''' (Simeon şiIvanovici Antonov) s-a pus născut în gând 1866 într- avea doar patru ani o familie modestă de țărani ruși, alcătuită - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul"lângă părinți - din cinci băieți și două fete. Auzind mai apoi Tatăl lui Simeon, un om plin de viaţa sfântă şi minunile săvârşite adâncă credință, blândețe și de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că "dacă există Sfinţimultă înțelepciune, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsescîi este primul model în viața sa lăuntrică."
De îndată ce şiÎncă de mic copil, Simeon și-a dat seama că a găsit credinţa pus în gând - împlinise 19 avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul". Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de [[Ioan Zăvorâtul]] (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeonși-a dat seama că "dacă există [[Sfinți]], înflăcărat de dragostea lui înseamnă că [[Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia pentru viaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă]] e cu noi și n-ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber am nevoie să străbat tot pământul te duci-L găsesc."
Această stare excepţională De îndată ce și-a dat seama că a durat trei luni, după care lgăsit credința - împlinise 19 ani -a părăsit. Tânărul Simeon, viguros şi chipeş, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri înflăcărat de vârsta dragostea lui; Dumnezeu, simte o viaţă departe de sfinţenia fiorului divin care îl cercetaseprefacere interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci."
Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională forţă fizicăAceastă stare excepțională a durat trei luni, trece prin multe ispite ale tinereţii; întrdupă care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începe să ducă o zi loveşte pe un flăcău din sat atât viață asemenea celorlalți tineri de puternic, încât acesta vârsta lui; o viață departe de-abia rămâne în viaţăsfințenia fiorului divin care îl cercetase.
În vâltoarea acestei vieţi de păcatDotat cu o fire robustă și cu excepțională forță fizică, prima chemare la viaţa monahală începe să se stingă. Întrtrece prin multe ispite ale tinereții; într-o zi, însă, este trezit dintr-lovește pe un coşmar flăcău din sat atât de glasul blând al Maicii Domnuluiputernic, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârşitul vieţii, Cuviosul Siluan iîncât acesta de-a mulţumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa abia rămâne în viață.
Această a doua În vâltoarea acestei vieți de păcat, prima chemarela [[Monahism|viața monahală]] începe să se stingă. Într-o zi, petrecută cu puţin timp înaintea serviciului militarînsă, a jucat este trezit dintr-un rol hotărâtor în alegerea căii pe coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care avea să meargă de acum înainteînrâurește sufletul său tulburat. Simeon Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a simţit o adâncă ruşine mulțumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] pentru trecutul său şi a început binevoit se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea -l ridice din căderea sa faţă de tot ce vedea în această viaţă s-a schimbat radical.
Simeon îşi execută serviciul Această a doua chemare, petrecută cu puțin timp înaintea serviciului militar la Sankt Petersburg, a jucat un rol hotărâtor în batalionul alegerea căii pe care avea să meargă de geniu al gărzii imperialeacum înainte. Soldat conştiincios, cu Simeon a simțit o fire paşnică şi purtare ireproşabilă, adâncă rușine pentru trecutul său și a fost foarte preţuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăinţă, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar şi bani)început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează Atitudinea sa față de la destrămare tânăra familie tot ce vedea în această viață s-a unui soldat căzut in ispităschimbat radical.
Puţin înainte Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de eliberare s-geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, a dus să ceară binecuvântarea Părintelui Ioan din Kronstadt; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoarefost foarte prețuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăință, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar și bani). Întors în cazarmăÎn timpul serviciului militar, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părintesfaturile sale salvează de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispită.
Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă Puțin înainte de eliberare s-a vieţii sale: dus să ceară binecuvântarea Părintelui [[Muntele AthosIoan din Kronstadt]]; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. "Grădina Maicii Domnului", citadela monahismului răsăritean şi oaza spiritualităţii filocaliceÎntors în cazarmă, Sfântul Munte cunoştea la sosirea sa un moment de apogeuSimeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.
În vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon)[[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Introdus în tradiţia seculară atonită: rugăciunea singuratică la chilieSiluan Athonitul|thumb|left]]Ajuns mai apoi acasă, lungile slujbe se îmbarcă în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire şi cuminecare, citirea, munca şi ascultarea - fratele Simeon se împărtăşeşte din negrăita bucurie scurt timp pentru o nouă perioadă a rugăciunii lui Iisusvieții sale: [[Muntele Athos]]. "Grădina Maicii Domnului"Doamne, Iisuse Hristoasecitadela [[monahism]]ului răsăritean și oaza spiritualității filocalice, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"Sfântul Munte cunoștea la sosirea sa un moment de apogeu.
ÎntrÎn vârstă de 26 de ani, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[chilie]], lungile slujbe în [[biserică]], [[post]]uri, privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea -o searăfratele Simeon se împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii DomnuluiIisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dobândeşte miluiește- ca un dar nepreţuit - rugăciunea inimiimă pe mine, ce ţâşnea de la sine, fără încetare.păcătosul!"
Lipsit Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, dobândește - ca un dar neprețuit - rugăciunea inimii, ce țâșnea de experienţăla sine, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonicefără încetare.
După 6 luni Lipsit de sfâşieri lăuntriceexperiență, într-o după-amiază, şezând în chilia sa, a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preţ de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de iadtânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice.
Pradă aceleiaşi spaime şi întristăriDupă 6 luni de sfâșieri lăuntrice, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" şi abia şopteşte "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşteîntr-o după-mă!". Atunciamiază, șezând în dreapta uşilor împărăteştichilia sa, în locul icoanei Mântuitoruluia atins treapta ultimă a deznădejdii, Îl vede pe Hristos Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut încercând preț de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască loră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape cufundat sufletul în întunericul unei spaime de moarteiad.
Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinţi creştini care primesc încă de Pradă aceleiași spaime și întristări, se duce la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârşită Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" și abia șoptește "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!". Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului lui DumnezeuDuhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii şi al pierderii harului sfâşie sufletul ("nu puteţi înţelege durerea mea" spunea Siluan)Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte.
Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul ("nu puteți înțelege durerea mea" spunea Siluan). Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăieşte trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, acelaşi același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puţină puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simţită simțită a început să slăbească; pacea şi și bucuria lăsau loc unei chinuitoare nelinişti şi neliniști și temeri de a pierde harul.
În efortul de a păstra adânca pace a lui Hristos, fratele Simeon (devenit acum monahul Siluan) recurge la mijloace ascetice care pot părea incredibile.
Păstrându-şi și "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de vieţuitoriviețuitori, se cufundă şi și mai adânc în rugăciune. Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului și părăsiri dublate de intense atacuri demonice. După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea și necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei [[mândria|mândri]] suferă pururea din pricina demonilor". "Doamne, zice atunci Siluan, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit". Şi din nou, în inima sa primește acest răspuns de la Dumnezeu: "Ţine mintea ta în iad și nu deznădăjdui." Începând din acel moment sufletul său a înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în [[mândria|mândrie]] - acest flagel al umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; [[mândria]] - această adevărată sămânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruiește orice suferință pământească, aruncându-se într-o suferință încă și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înțelept pe marginea adâncului, "și nu deznădăjduiește". Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi. În această stare, Cuviosul Siluan începe să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ți așterne în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi. În această perioadă a vieții sale îl descoperă [[Arhimandrit]]ul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.
Începe Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viață de călugăr. După o lungă perioadă scurtă suferință (15 ani !8 zile) , perfect lucid, senin și cufundat în rugăciune, se stinge ușor - fără ca vecinii de alternări continue infirmerie să audă ceva - între vizite ale harului şi părăsiri dublate orele 1-2 din noaptea de intense atacuri demonice24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.
După 15 ani Prin Viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanității strivite de la prima arătare a Domnului Hristosabsurditatea experiențelor cotidiene, durere și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele [[Sofronie (Saharov)]] într-o înfricoşătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade una din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea şi necredinţacărțile sale - ultimul. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor".
"DoamneFost-a un om pe pământ mistuit de dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, zice atunci Siluanvărsând lacrimi nestăvilite și zicând: "Miluiește-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni și luni de zile a rămas în această rugăciune și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde și a strigat: "Ești neînduplecat!" Şi când, o dată cu aceste cuvinte, învaţăîncă un lucru s-mă ce să fac ca a rupt în sufletul meu său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut ajungă smerit-i supraviețuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândețe, nesfârșit iubitoare, plină de pace și bucurie. Şi în toți anii îndelungatei sale vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârșită, nepătrunsă...".
Şi din nou==Imnografie==În cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare și condace, cele ce se cântă în inima sa primeşte acest răspuns Mănăstirea întemeiată de la Dumnezeu:Arhimandritul Sofronie fiind acelea pe glas 3, respectiv 8.
"Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui."[[Tropar]] ([[glas]] 3) (făcut de Pavel Ieromonahul)
Începând din acel moment sufletul său a înţeles că locul :Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de bătălie împotriva răuluitrei ori fericite, a răului cosmic:între cuvântătorii de Dumne­zeu cel prea duios, se găseşte în :căci pre Cel smerit și blând ai văzut, și inima noastrăAceluia ai cunoscut; că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie - acest flagel al umanităţii care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu şi cufundă lumea în nenorociri şi suferinţe; mândria - această adevărată sămânţă a morţii care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan îşi concentrează toate puterile sufletului :pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruieşte orice suferinţă pământeascăaceasta, aruncându-se într-o suferinţă încă şi mai mare; osândinducu graiu­rile tale toți luminându-se la iadne, ca nefiind vrednic Siluane de Dumnezeu; darinsuflate, sigur de iubirea Domnului său:proslăvim Du­hul, stă în chip înţelept pe marginea adâncului, "şi nu deznădăjduieşte"Carele pre tine-au proslăvit.
Timp de încă 15 aniTropar (glas 4)::Pre Hristos, Siluan urmează Învățător în calea de foc ce ismereniei, rugându-a fost arătatăte, ai aflat, :Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; : *pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta. De acum înainte harul nu-l mai părăseşte ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi:Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.
În această stare, Cuviosul Siluan începe să înţeleagă :<small> *Iar în profunzimea lor marile taine ale vieţii duhovniceşti. Puţin câte puţinMănăstiri se cântă: pentru aceasta, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nucălăuza nevoinței te-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem şi însoţită de lacrimi din belşugai arătat, rugăciunea sa trece dincolo plin fiind de marginile timpuluilumina cea dumnezeiască. Duhul Sfânt îi îngăduie Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirease mântuiască sufletele noastre.</small>
Aceeaşi iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ţi aşterne în scris experienţa interioară, extraordinara sa viaţă duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confraţii săi monahi. În această perioadă a vieţii sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.Tropar (glas 5):
Sfârşitul pământesc al Cuviosului Siluan :Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de la Athos fire viețuind, :și dumnezeiasca lucrare a fost la fel de blând, liniştit şi smerit ca întreaga sa viaţă de călugăr. După o scurtă suferinţă (8 zile)Duhului arătând; :pentru aceasta, perfect lucidcu cu­viință cinstind pomenirea ta, senin şi cufundat în rugăciuneSiluane, se stinge uşor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 :din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp inimă slăvim pre Cela ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utreniapre tine :Bisericii mare propovăduitor al lui Hristos te-au dat.
Prin Viaţa sfântă şi însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanităţii strivite de absurditatea experienţelor cotidiene, durere şi deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele Sofronie într-una din cărţile sale - ultimul...[[Condac]] (Glas 4)
"Fost-a un om pe pământ mistuit :Precum mult ai iubit, și mult ai aflat, :Harul cel dumnezeiesc al Duhului, Si­luane, de dorinţa lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El sla Hristos; :pentru aceasta neamurile strigă ție: :Bucură-a rugat îndelungte Părin­te, vărsând lacrimi nestăvilite şi zicândpodoaba Părinților. Condac (glas 8):: "MiluieştePre pământ fiind, slujit-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea ai lui Dumnezeu. Luni şi luni de zile a rămas Hristos, pre urmele Aceluia umblând;:Acuma, în această rugăciune şi puterile sufletului său s-ceruri, pre Carele ai dorit privești, :Împreună cu Dânsul petrecând, pre­cum au istovitfăgăduit. Atunci a căzut în deznădejde şi a strigat: "Eşti neînduplecat!" Şi cândPentru aceasta, Pă­rinte Siluane, o dată cu aceste cuvintecalea mă învață, încă un lucru carea ai urmat. ==Referințe==*''Saint Silouan the Athonite'' by [[Sofronie (Saharov)|Archimandrite Sophrony]]. Publisher: St. Vladimir'sSeminary Press. ISBN 0881411957. ==Legături externe==*[http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/slujba_sf_siluan.htm Slujba] și [http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_siluan.htm Acatistul] Sf. Siluan Athonitul, pe [http://saraca.orthodoxphotos.com/ siteul Mănăstirii Săraca]*[http://www.biserica-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintrmihai-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viuviteazul.ro/ro/index/paraclis.htm Paraclisul] Sf. Inima şi trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încâtSiluan, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, npe siteul Bisericii Memoriale "Mihai Viteazul" din Alba-ar mai fi putut săIulia.*[http://www.calendar-i supravieţuiascăortodox.ro/luna/septembrie/septembrie24.htm Sinaxar 24 septembrie]*[http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/index.shtml Fotografii cu Sfântul Siluan Athonitul]*[http://silouan.narod.ru/indexe. Şi de atunci nhtml Siluan Athonitul (materiale în mai multe limbi)]*Jean-a mai putut uita privirea lui HristosClaude Larchet, o privire ''Saint Silouane de o negrăită blândeţe, nesfârşit iubitoarel’Athos'', plină de pace şi bucurie. Şi în toţi anii îndelungatei sale vieţi ce se vor scurge mai apoiCerf, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este IubireParis, Iubire nesfârşită2001, nepătrunsăISBN 2-204-06543-9. [http://discipulussimplex.wordpress.com/2008/01/31/jean-claude-larchet-saint-silouane-de-l’athos/ Recenzie]*(en) [http://www.philthompson."net/pages/about/silouan/ St Silouan the Athonite]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Sfinți athoniți]][[Categorie:Sfinți moderni]] [[en:Silouan the Athonite]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare