Modificări

|nume=Sf. Siluan <br>de la Muntele Athos|Imagine=[[Imagine:silouanicon.jpg|280 250 px|center|Sf. Siluan de la Muntele Athos]]

|adormire=[[24 septembrie]] 1938, <br>Muntele Athos|localizare= [[Muntele Athos]]

|canonizare= 1987 , de către <br>[[Patriarhia ecumenicăEcumenică]]|calendar= [[24 septembrie]]

}}Sfântul [[cuvios]] '''Siluan Athonitul''' este un [[sfânt]] de origine rusă de la [[Muntele Athos]], a cărui [[Praznic|pomenire]] se săvârșește în ziua de [[24 septembrie]].

Sfântul Încă de mic copil, Simeon și-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul". Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de [[cuviosIoan Zăvorâtul]] '''Siluan Athonitul''' este (un [[sfânt]] de origine rusă de la rus contemporan) tânărul Simeon și-a dat seama că "dacă există [[Muntele AthosSfinți]], a cărui pomenire se săvârşeşte în ziua de înseamnă că [[24 septembrieDumnezeu]]e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc."

==Viaţa=='''Cuviosul Siluan''' (Simeon Ivanovici Antonov) sDe îndată ce și-a născut în 1866 întrdat seama că a găsit credința -o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită împlinise 19 ani - pe lângă părinţi - din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin înflăcărat de adâncă credinţădragostea lui Dumnezeu, blândeţe şi de multă înţelepciunesimte o prefacere interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ți mai întâi serviciul militar, îi este primul model în viaţa sa lăuntricăapoi ești liber să te duci."

Încă de mic copilAceastă stare excepțională a durat trei luni, Simeon şidupă care l-a pus în gând - avea doar patru ani - ca atunci "când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul"părăsit. Auzind mai apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de [[Ioan Zăvorâtul]] (un sfânt rus contemporan) tânărul Tânărul Simeon şi-a dat seama că "dacă există [[Sfinţi]], înseamnă că [[Dumnezeu]] e cu noi şi n-am nevoie viguros și chipeș, începe să străbat tot pământul să-L găsescducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase."

De îndată ce şiDotat cu o fire robustă și cu excepțională forță fizică, trece prin multe ispite ale tinereții; într-a dat seama că a găsit credinţa - împlinise 19 ani - Simeono zi lovește pe un flăcău din sat atât de puternic, înflăcărat încât acesta de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia pentru viaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: "Fă-ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber să te duciabia rămâne în viață."

Această stare excepţională a durat trei luniÎn vâltoarea acestei vieți de păcat, după care lprima chemare la [[Monahism|viața monahală]] începe să se stingă. Într-a părăsit. Tânărul Simeono zi, viguros şi chipeşînsă, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri este trezit dintr-un coșmar de vârsta lui; o viaţă departe de sfinţenia fiorului divin glasul blând al Maicii Domnului, care îl cercetaseînrâurește sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa .

Dotat cu o fire robustă şi Această a doua chemare, petrecută cu excepţională forţă fizicăpuțin timp înaintea serviciului militar, trece prin multe ispite ale tinereţii; într-o zi loveşte a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe un flăcău din sat atât care avea să meargă de puternic, încât acesta acum înainte. Simeon a simțit o adâncă rușine pentru trecutul său și a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Atitudinea sa față detot ce vedea în această viață s-abia rămâne în viaţăa schimbat radical.

În vâltoarea acestei vieţi Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de păcatgeniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, prima chemare la [[viaţa monahală]] începe să se stingă. Într-cu o zifire pașnică și purtare ireproșabilă, însă, este trezit dintr-un coşmar a fost foarte prețuit de glasul blând al Maicii Domnuluicamarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăință, care înrâurește sufletul său tulburatSfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar și bani). Până În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează de la sfârşitul vieţii, Cuviosul Siluan i-a mulţumit [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]] pentru că destrămare tânăra familie a binevoit să-l ridice din căderea sa unui soldat căzut in ispită.

Această Puțin înainte de eliberare s-a doua chemare, petrecută cu puţin timp înaintea serviciului militar, a jucat un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea dus să meargă de acum înainte. Simeon a simţit ceară binecuvântarea Părintelui [[Ioan din Kronstadt]]; însă negăsindu-l îi lasă o adâncă ruşine pentru trecutul său şi a început să se căiască fierbinte înaintea lui Dumnezeuscrisoare. Atitudinea sa faţă de tot ce vedea Întors în această viaţă s-a schimbat radicalcazarmă, Simeon simte puterea rugăciunii Sfântului Părinte.

Simeon îşi execută serviciul militar la Sankt Petersburg[[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Siluan Athonitul|thumb|left]]Ajuns mai apoi acasă, se îmbarcă în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conştiincios, cu scurt timp pentru o fire paşnică şi purtare ireproşabilă, nouă perioadă a fost foarte preţuit de camarazii săivieții sale: [[Muntele Athos]]. Dar gândul său era mereu la pocăinţă"Grădina Maicii Domnului", citadela [[monahism]]ului răsăritean și oaza spiritualității filocalice, Sfântul Munte Athos (unde trimitea uneori chiar şi bani). În timpul serviciului militar, sfaturile sale salvează cunoștea la sosirea sa un moment de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut in ispităapogeu.

Puţin înainte În vârstă de eliberare s-26 de ani, intră în mănăstirea rusească a dus să ceară binecuvântarea Părintelui "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon). Introdus în tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[Ioan din Kronstadtchilie]]; însă negăsindu-l îi lasă o scrisoare. Întors , lungile slujbe în cazarmă[[biserică]], [[post]]uri, privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea - fratele Simeon simte puterea se împărtășește din negrăita bucurie a rugăciunii Sfântului Părinte.lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"

[[Image:silouantheathonite.jpg|Sf. Siluan Athonitul|thumb|left]]Ajuns mai apoi acasăÎntr-o seară, pe când se îmbarcă în scurt timp pentru o nouă perioadă a vieţii sale: [[Muntele Athos]]. "Grădina ruga înaintea icoanei Maicii Domnului", citadela [[monahism]]ului răsăritean şi oaza spiritualităţii filocalicedobândește - ca un dar neprețuit - rugăciunea inimii, Sfântul Munte cunoştea ce țâșnea de la sosirea sa un moment de apogeusine, fără încetare.

În vârstă Lipsit de 26 de aniexperiență, intră în mănăstirea rusească a "Sfântului Mucenic Pantelimon" (Russikon)tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonice. Introdus în tradiţia seculară atonită: rugăciunea singuratică la [[chilie]], lungile slujbe în [[biserică]], [[post]]uri, privegheri, deasa mărturisire şi cuminecare, citirea, munca şi ascultarea - fratele Simeon se împărtăşeşte din negrăita bucurie a rugăciunii lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"

ÎntrDupă 6 luni de sfâșieri lăuntrice, într-o searădupă-amiază, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnuluișezând în chilia sa, dobândeşte a atins treapta ultimă a deznădejdii, încercând preț de o oră sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - ca un dar nepreţuit fapt care i- rugăciunea inimii, ce ţâşnea a cufundat sufletul în întunericul unei spaime de la sine, fără încetareiad.

Lipsit Pradă aceleiași spaime și întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" și abia șoptește "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!". Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de experienţăfocul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, tânărul frate cade mai apoi pradă unor ispite cumplite: chinurile demonicerăpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte.

După 6 luni Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc încă de sfâşieri lăuntrice, într-o după-amiază, şezând în chilia sa, la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârșită a atins treapta ultimă a deznădejdiiharului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, încercând preţ de o oră căci sentimentul unei părăsiri totale de către Dumnezeu - fapt care i-a cufundat părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul în întunericul unei spaime de iad("nu puteți înțelege durerea mea" spunea Siluan).

Pradă aceleiaşi spaime şi întristări, se duce la Vecernie în paraclisul "Sfântului Ilie" şi abia şopteşte "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!". Atunci, în dreapta uşilor împărăteşti, în locul icoanei Mântuitorului, Îl vede pe [[Iisus Hristos]] Cel Viu! Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii îi provoacă o stare de epuizare aproape de moarte. Cuviosul Siluan face parte din acei rari sfinţi creştini care primesc încă de la începutul căii lor ascetice arătarea desăvârşită a harului lui Dumnezeu. Calea lor este însă cea mai anevoioasă, căci sentimentul părăsirii şi al pierderii harului sfâşie sufletul ("nu puteţi înţelege durerea mea" spunea Siluan). Câteva zile după arătarea lui Hristos, Simeon trăieşte trăiește o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, acelaşi același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puţină puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simţită simțită a început să slăbească; pacea şi și bucuria lăsau loc unei chinuitoare nelinişti şi neliniști și temeri de a pierde harul.

Păstrându-şi și "ascultarea" de econom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste două mii de vieţuitoriviețuitori, se cufundă şi și mai adânc în rugăciune.

Începe o lungă perioadă (15 ani !) de alternări continue între vizite ale harului şi și părăsiri dublate de intense atacuri demonice.

După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoşătoare înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan cade din nou în ghearele unei disperări vecine cu moartea şi necredinţași necredința. Descurajat, cu inima îndurerată, se roagă fierbinte. Şi atunci aude glasul Domnului: "Cei [[mândria|mândri]] suferă pururea din pricina demonilor".

"Doamne, zice atunci Siluan, învaţăînvață-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit".

Şi din nou, în inima sa primeşte primește acest răspuns de la Dumnezeu:

"Ţine mintea ta în iad şi și nu deznădăjdui."

Începând din acel moment sufletul său a înţeles înțeles că locul de bătălie împotriva răului, a răului cosmic, se găseşte găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în [[mândria|mândrie]] - acest flagel al umanităţii umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu şi și cufundă lumea în nenorociri şi suferinţeși suferințe; [[mândria]] - această adevărată sămânţă sămânță a morţii morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De acum înainte Siluan îşi își concentrează toate puterile sufletului pentru a dobândi smerenia lui Hristos: biruieşte biruiește orice suferinţă suferință pământească, aruncându-se într-o suferinţă suferință încă şi și mai mare; osândindu-se la iad, ca nefiind vrednic de Dumnezeu; dar, sigur de iubirea Domnului său, stă în chip înţelept înțelept pe marginea adâncului, "şi și nu deznădăjduieştedeznădăjduiește".

Timp de încă 15 ani, Siluan urmează calea de foc ce i-a fost arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăseşte părăsește ca mai înainte - Duhul Sfânt îi dă din nou puterea de a iubi.

În această stare, Cuviosul Siluan începe să înţeleagă înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieţii duhovniceştivieții duhovnicești. Puţin Puțin câte puţinpuțin, în rugăciunea sa începe să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem şi însoţită și însoțită de lacrimi din belşugbelșug, rugăciunea sa trece dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru "întreg Adamul" - iubirea lui Hristos pentru toată omenirea.

Aceeaşi Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-ţi aşterne ți așterne în scris experienţa experiența interioară, extraordinara sa viaţă viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confraţii confrații săi monahi. În această perioadă a vieţii vieții sale îl descoperă [[Arhimandrit]]ul Sofronie, cel care avea să publice însemnările sale.

Sfârşitul Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniştit şi liniștit și smerit ca întreaga sa viaţă viață de călugăr. După o scurtă suferinţă suferință (8 zile), perfect lucid, senin şi și cufundat în rugăciune, se stinge uşor ușor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.

Prin Viaţa Viața sfântă şi și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos transmite un mesaj umanităţii umanității strivite de absurditatea experienţelor experiențelor cotidiene, durere şi și deznădejde. Probabil - cum spunea Părintele [[Sofronie (Saharov)]] într-una din cărţile cărțile sale - ultimul...

"Fost-a un om pe pământ mistuit de dorinţa dorința lui Dumnezeu. Numele său era Simeon. El s-a rugat îndelung, vărsând lacrimi nestăvilite şi și zicând: "MiluieşteMiluiește-mă!". Dar strigătul său se pierdea în tăcerea lui Dumnezeu. Luni şi și luni de zile a rămas în această rugăciune şi și puterile sufletului său s-au istovit. Atunci a căzut în deznădejde şi și a strigat: "Eşti Ești neînduplecat!" Şi când, o dată cu aceste cuvinte, încă un lucru s-a rupt în sufletul său strivit de deznădejde, dintr-o dată în scânteierea unei clipe Îl vede pe Hristos viu. Inima şi și trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năprasnic încât, dacă vederea ar fi durat doar o clipă mai mult, n-ar mai fi putut să-i supravieţuiascăsupraviețuiască. Şi de atunci n-a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţeblândețe, nesfârşit nesfârșit iubitoare, plină de pace şi și bucurie. Şi în toţi toți anii îndelungatei sale vieţi vieți ce se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este Iubire, Iubire nesfârşitănesfârșită, nepătrunsă..."

În cinstea Cuviosului Siluan Athonitul s-au alcătuit mai multe tropare şi și condace, cele ce se cântă în Mănăstirea întemeiată de Arhimandritul Sofronie fiind acelea pe glas 3, respectiv 8.

:căci pre Cel smerit şi și blând ai văzut, şi și inima Aceluia ai cunoscut; :pentru aceasta, cu graiu­rile tale toţi toți luminându-ne, Siluane de Dumnezeu insuflate,

:Pre Hristos, Învăţător Învățător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat,

:<small> *Iar în Mănăstiri se cântă: pentru aceasta, călăuza nevoinţei nevoinței te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre. </small>

:Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de fire vieţuindviețuind, :şi și dumnezeiasca lucrare a Duhului arătând; :pentru aceasta, cu cu­viinţă cu­viință cinstind pomenirea ta, Siluane,

:Precum mult ai iubit, şi și mult ai aflat,

:pentru aceasta neamurile strigă ţieție: :Bucură-te Părin­te, podoaba PărinţilorPărinților.

:Acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit priveştiprivești,

:Pentru aceasta, Pă­rinte Siluane, calea mă învaţăînvață, carea ai urmat.

==ReferinţeReferințe==

*[http://saraca.orthodoxphotos.com/rugaciuni/slujba_sf_siluan.htm Slujba] şi și [http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_siluan.htm Acatistul] Sf. Siluan Athonitul, pe [http://saraca.orthodoxphotos.com/ siteul Mănăstirii Săraca]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi ruşiSfinți ruși]][[Categorie:Sfinţi athoniţiSfinți athoniți]]