Sfintele Taine: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{spiritualitate}}
 +
'''Sfintele Taine''' sunt acele lucrări deosebite ale [[harul]]ui divin prin care omul intră în [[Biserică]] şi se sfinţeşte. [[Biserica Ortodoxă]] consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de însuşi Domnul nostru [[Iisus Hristos]], ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El ucenicilor săi.
  
{{spiritualitate}}
+
Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, şi prin Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie. Această lucrare a harului nu este una mecanică, ci este lucrarea dinamică a harului în Biserica cea vie. Concret lucrarea aceasta tainică a harului este însoţită de slujbe şi semne vizibile, stabilite în timp de Biserică. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] spune că ele se numesc taine pentru că ceea ce credem este diferit de ceea ce vedem, adică a harul lucrează în mod nevăzut pentru credinţa Bisericii, prin nişte semne văzute.
The '''holy mysteries''' or '''sacraments''' in the Orthodox Church are vessels of the mystical participation in divine [[grace]] of mankind. In a general sense, the Orthodox Church considers everything which is in and of the Church as sacramental or mystical.  
+
 
 +
==Etimologie==
 +
 
 +
Termenul ''sacrament'' vine din latinescul ''sacramentum'', care înseamnă "un lucru sau act sfințit", i.e. "ceva sfânt" (sacru), "a sfinți"; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului ''mysterion'', care înseamă "taină" (provenind din slavonă în limba română).
  
The sacraments, like the Church, are both visible and invisible. In every sacrament there is a combination of an outward visible sign with an inward spiritual grace. Saint [[John Chrysostom]] wrote that they are called mysteries because what we believe is not the same as what we see; instead, we see one thing and believe another. 
+
În secolele XIX-XX teologii români au folosit în paralel cuvintele "taină", "misteriu" şi "sacrament", pentru ca în a doua jumătate a secolului XX teologia ortodoxă românească să opteze definitiv pentru "taină" şi "sfinte taine". "Sacrament" a rămas astfel un termen utilizat de teologia catolică, iar neologismul "misteriu" a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă românească.
 
The sacraments are personal — they are the means whereby God’s grace is appropriated to each individual Christian. In most of the sacraments, the [[presbyter|priest]] mentions the Christian name of each person as he administers the sacrament.  
 
  
==Seven==
+
==Tainele==
Generally, the Church recognizes and counts seven (though not only seven) mysteries:
+
Sub influenţa teologiei de şcoală (scolastice), se vorbeşte în general de şapte Sfinte Taine:
 
*[[Botez]]ul
 
*[[Botez]]ul
 
*[[Mirungere]]a
 
*[[Mirungere]]a
Linia 17: Linia 19:
 
*[[Căsătoria]]
 
*[[Căsătoria]]
 
*[[Hirotonie|Preoția]]
 
*[[Hirotonie|Preoția]]
The Latin influence of the seventeenth century is the reason that the Church fixed these seven as only official sacraments. Earlier, Orthodox writers varied as to the number of sacraments: [[John of Damascus]] lists only two; [[Dionysius the Areopagite]] lists six; Joasaph, Metropolitan of Ephesus (fifteenth century), ten; and some Byzantine theologians who list seven sacraments differ on the items in their list.
+
Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a încetăţenit în teologia occidentală în secolul al XVII-lea. [[Sfinţii Părinţi]] însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), sfântul [[Ioan Damaschin]] a vorbit de două, [[Dionisie Areopagitul]] a vorbit de şase, Ioasaf, mitropolit de Efes (sec. XV) a vorbit de zece.
  
==Traditional==
+
Printre lucrările Bisericii considerate la diferite momente ca "sfinte taine" s-ar mai număra:
The more ancient and traditional practice is not to isolate these seven from the many other actions in the Church which also possess a sacramental character.  Some of these sacramental activities are:
+
* slujba înmormântării
* the service for the burial of the dead
+
* călugăria (tunderea în [[monahism]])
* the rites for a monastic profession
+
* binecuvântarea mare a apelor la [[Epifanie]]
* the blessing of waters at [[Theophany|Epiphany]]
+
* ungerea unui monarh.
* the anointing of a monarch.  
 
  
These also contain a combination of outward, visible signs and inward, spiritual grace. Even the blessings of homes, fields, fruits, cars, and pets have a sacramental nature.
+
Redescoperirea istorică şi teologică a unui sens mai puţin scolastic al Sfintelor Taine, a făcut pe unii teologi ortodocşi să facă o distincţie între taine şi sacramente, considerând că sacramentele ar fi cele şapte cunoscute, iar tainele ar fi mai multe, şi anume oriunde este o lucrare liturgică a harului prin Biserică dată omului spre înaintare în viaţa creştină.
  
==Cycles==
+
==Împărţiri==
 
In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist).
 
In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist).
 
==Etimologie==
 
 
Termenul ''sacrament'' vine din latinescul ''sacramentum'', care înseamnă "un lucru sau act sfințit", i.e. "ceva sfânt" (sacru), "a sfinți"; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului ''mysterion'', care înseamă "taină".
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
Linia 47: Linia 44:
 
[[Categorie:Sfinte Taine]]
 
[[Categorie:Sfinte Taine]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 +
 +
[[en:Holy_Mysteries]]

Versiunea de la data 29 noiembrie 2007 23:24

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Sfintele Taine sunt acele lucrări deosebite ale harului divin prin care omul intră în Biserică şi se sfinţeşte. Biserica Ortodoxă consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El ucenicilor săi.

Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, şi prin Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie. Această lucrare a harului nu este una mecanică, ci este lucrarea dinamică a harului în Biserica cea vie. Concret lucrarea aceasta tainică a harului este însoţită de slujbe şi semne vizibile, stabilite în timp de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ele se numesc taine pentru că ceea ce credem este diferit de ceea ce vedem, adică a harul lucrează în mod nevăzut pentru credinţa Bisericii, prin nişte semne văzute.

Etimologie

Termenul sacrament vine din latinescul sacramentum, care înseamnă "un lucru sau act sfințit", i.e. "ceva sfânt" (sacru), "a sfinți"; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului mysterion, care înseamă "taină" (provenind din slavonă în limba română).

În secolele XIX-XX teologii români au folosit în paralel cuvintele "taină", "misteriu" şi "sacrament", pentru ca în a doua jumătate a secolului XX teologia ortodoxă românească să opteze definitiv pentru "taină" şi "sfinte taine". "Sacrament" a rămas astfel un termen utilizat de teologia catolică, iar neologismul "misteriu" a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă românească.

Tainele

Sub influenţa teologiei de şcoală (scolastice), se vorbeşte în general de şapte Sfinte Taine:

Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a încetăţenit în teologia occidentală în secolul al XVII-lea. Sfinţii Părinţi însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), sfântul Ioan Damaschin a vorbit de două, Dionisie Areopagitul a vorbit de şase, Ioasaf, mitropolit de Efes (sec. XV) a vorbit de zece.

Printre lucrările Bisericii considerate la diferite momente ca "sfinte taine" s-ar mai număra:

  • slujba înmormântării
  • călugăria (tunderea în monahism)
  • binecuvântarea mare a apelor la Epifanie
  • ungerea unui monarh.

Redescoperirea istorică şi teologică a unui sens mai puţin scolastic al Sfintelor Taine, a făcut pe unii teologi ortodocşi să facă o distincţie între taine şi sacramente, considerând că sacramentele ar fi cele şapte cunoscute, iar tainele ar fi mai multe, şi anume oriunde este o lucrare liturgică a harului prin Biserică dată omului spre înaintare în viaţa creştină.

Împărţiri

In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist).

Surse

În limba engleză: