Sfintele Taine: Diferență între versiuni
m |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | {{ | + | {{spiritualitate}} |
+ | '''Sfintele Taine''' sunt acele lucrări deosebite ale [[harul]]ui divin prin care omul intră în [[Biserică]] şi se sfinţeşte. [[Biserica Ortodoxă]] consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de însuşi Domnul nostru [[Iisus Hristos]], ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El ucenicilor săi. | ||
− | + | Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, şi prin Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie. Această lucrare a harului nu este una mecanică, ci este lucrarea dinamică a harului în Biserica cea vie. Concret lucrarea aceasta tainică a harului este însoţită de slujbe şi semne vizibile, stabilite în timp de Biserică. Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] spune că ele se numesc taine pentru că ceea ce credem este diferit de ceea ce vedem, adică a harul lucrează în mod nevăzut pentru credinţa Bisericii, prin nişte semne văzute. | |
− | + | ||
+ | ==Etimologie== | ||
+ | |||
+ | Termenul ''sacrament'' vine din latinescul ''sacramentum'', care înseamnă "un lucru sau act sfințit", i.e. "ceva sfânt" (sacru), "a sfinți"; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului ''mysterion'', care înseamă "taină" (provenind din slavonă în limba română). | ||
− | + | În secolele XIX-XX teologii români au folosit în paralel cuvintele "taină", "misteriu" şi "sacrament", pentru ca în a doua jumătate a secolului XX teologia ortodoxă românească să opteze definitiv pentru "taină" şi "sfinte taine". "Sacrament" a rămas astfel un termen utilizat de teologia catolică, iar neologismul "misteriu" a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă românească. | |
− | |||
− | |||
− | == | + | ==Tainele== |
− | + | Sub influenţa teologiei de şcoală (scolastice), se vorbeşte în general de şapte Sfinte Taine: | |
*[[Botez]]ul | *[[Botez]]ul | ||
*[[Mirungere]]a | *[[Mirungere]]a | ||
Linia 17: | Linia 19: | ||
*[[Căsătoria]] | *[[Căsătoria]] | ||
*[[Hirotonie|Preoția]] | *[[Hirotonie|Preoția]] | ||
− | + | Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a încetăţenit în teologia occidentală în secolul al XVII-lea. [[Sfinţii Părinţi]] însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), sfântul [[Ioan Damaschin]] a vorbit de două, [[Dionisie Areopagitul]] a vorbit de şase, Ioasaf, mitropolit de Efes (sec. XV) a vorbit de zece. | |
− | + | Printre lucrările Bisericii considerate la diferite momente ca "sfinte taine" s-ar mai număra: | |
− | + | * slujba înmormântării | |
− | * | + | * călugăria (tunderea în [[monahism]]) |
− | * | + | * binecuvântarea mare a apelor la [[Epifanie]] |
− | * | + | * ungerea unui monarh. |
− | * | ||
− | + | Redescoperirea istorică şi teologică a unui sens mai puţin scolastic al Sfintelor Taine, a făcut pe unii teologi ortodocşi să facă o distincţie între taine şi sacramente, considerând că sacramentele ar fi cele şapte cunoscute, iar tainele ar fi mai multe, şi anume oriunde este o lucrare liturgică a harului prin Biserică dată omului spre înaintare în viaţa creştină. | |
− | == | + | ==Împărţiri== |
In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist). | In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist). | ||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
==Surse== | ==Surse== | ||
Linia 47: | Linia 44: | ||
[[Categorie:Sfinte Taine]] | [[Categorie:Sfinte Taine]] | ||
[[Categorie:Teologie]] | [[Categorie:Teologie]] | ||
+ | |||
+ | [[en:Holy_Mysteries]] |
Versiunea de la data 29 noiembrie 2007 23:24
Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
Sfintele Taine | |
Botezul – Mirungerea Sf. Împărtășanie – Spovedania Căsătoria – Preoția Sf. Maslu | |
Starea omului | |
Păcatul – Patima – Virtutea Raiul – Iadul | |
Păcate | |
Păcate strigătoare la cer | |
Păcate capitale | |
Alte păcate | |
Păcatele limbii | |
Virtuți | |
Virtuțile teologice | |
Virtuțile morale Înțelepciunea – Smerenia | |
Etapele vieții duhovnicești | |
Despătimirea (Curățirea) Contemplația Îndumnezeirea | |
Isihasm | |
Trezvia – Pocăința Isihia – Discernământul Mintea | |
Asceza | |
Fecioria – Ascultarea Statornicia – Postul Sărăcia – Monahismul | |
Rugăciunea | |
Închinarea – Cinstirea Pravila de rugăciune Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci | |
Sfinții Părinți | |
Părinții apostolici Părinții pustiei Părinții capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
Editați această casetă |
Sfintele Taine sunt acele lucrări deosebite ale harului divin prin care omul intră în Biserică şi se sfinţeşte. Biserica Ortodoxă consideră că Sfintele Taine sunt lăsate de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, ca o lucrare a Duhului Sfânt, Mângâietorul promis de El ucenicilor săi.
Sfintele Taine sunt o lucrare a harului lui Dumnezeu în Biserică, şi prin Biserică, Trupul viu al lui Hristos în istorie. Această lucrare a harului nu este una mecanică, ci este lucrarea dinamică a harului în Biserica cea vie. Concret lucrarea aceasta tainică a harului este însoţită de slujbe şi semne vizibile, stabilite în timp de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ele se numesc taine pentru că ceea ce credem este diferit de ceea ce vedem, adică a harul lucrează în mod nevăzut pentru credinţa Bisericii, prin nişte semne văzute.
Cuprins
Etimologie
Termenul sacrament vine din latinescul sacramentum, care înseamnă "un lucru sau act sfințit", i.e. "ceva sfânt" (sacru), "a sfinți"; la rându-i, termenul este traducerea în latina bisericească a grecescului mysterion, care înseamă "taină" (provenind din slavonă în limba română).
În secolele XIX-XX teologii români au folosit în paralel cuvintele "taină", "misteriu" şi "sacrament", pentru ca în a doua jumătate a secolului XX teologia ortodoxă românească să opteze definitiv pentru "taină" şi "sfinte taine". "Sacrament" a rămas astfel un termen utilizat de teologia catolică, iar neologismul "misteriu" a fost eliminat definitiv din teologia ortodoxă românească.
Tainele
Sub influenţa teologiei de şcoală (scolastice), se vorbeşte în general de şapte Sfinte Taine:
Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a încetăţenit în teologia occidentală în secolul al XVII-lea. Sfinţii Părinţi însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), sfântul Ioan Damaschin a vorbit de două, Dionisie Areopagitul a vorbit de şase, Ioasaf, mitropolit de Efes (sec. XV) a vorbit de zece.
Printre lucrările Bisericii considerate la diferite momente ca "sfinte taine" s-ar mai număra:
- slujba înmormântării
- călugăria (tunderea în monahism)
- binecuvântarea mare a apelor la Epifanie
- ungerea unui monarh.
Redescoperirea istorică şi teologică a unui sens mai puţin scolastic al Sfintelor Taine, a făcut pe unii teologi ortodocşi să facă o distincţie între taine şi sacramente, considerând că sacramentele ar fi cele şapte cunoscute, iar tainele ar fi mai multe, şi anume oriunde este o lucrare liturgică a harului prin Biserică dată omului spre înaintare în viaţa creştină.
Împărţiri
In a broader sense, the whole life of a Christian must be seen as a single mystery or one great sacrament. The different aspects are expressed in a great variety of acts, some performed only once in a lifetime (Baptism, Marriage), others perhaps almost daily (Confession, Eucharist).
Surse
În limba engleză:
- The Sacraments - The Orthodox Faith de Pr. Thomas Hopko
- Orthodox Church de PS Kallistos Ware