Sfinții români din închisori

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 5 noiembrie 2015 22:16, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfinții români din închisori (numiți și sfinții închisorilor) sunt creștinii ortodocși care au care au murit sau au suferit pentru Hristos, ca mucenici sau mărturisitori, în închisorile comuniste. Aceștia sunt considerați sfinți și cinstiți ca atare de către cei care au evlavie față de ei, dar nu au fost canonizați încă de către Biserica Ortodoxă Română.

Personalități

Articol principal: Lista sfinților români din închisori

În închisorile comuniste au ajuns mai multe personalități, membri sau nu ai diferitelor partide politice și mișcări de extremă dreapta din România.

Una dintre cele mai remarcabile, mai cunoscute și mai frecvent evocate personalități din rândul sfinților închisorilor este Valeriu Gafencu, care a murit în închisoare.

De asemenea, printre cei care au suferit în închisorile comuniste s-au aflat și personalități - monahi și clerici - care au devenit iubiți și cunoscuți în primul rând prin ca duhovnici și povățuitori de suflete, precum părinții Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, sau pentru lucrarea lor ca ierarhi și cărturari - mitropolitul Bartolomeu Anania.

Duhovnici cunoscuți precum părintele Arsenie Boca au sau părintele Cleopa au trecut prin experiența închisorilor pentru un timp scurt, precum cel dintâi sau au rămas sub urmărirea permanentă a Securității, precum cel de-al doilea.

Evlavia populară și procesul de canonizare

Spre deosebire de Biserica Ortodoxă Rusă, care a canonizat un număr important de sfinți martiri și mărturisitori ai perioadei comuniste, Biserica Ortodoxă Română nu a făcut încă nici o proslăvire oficială a sfinților perioadei comuniste.

Această situație particulară s-a datorat și situației distincte a Bisericii Române, care, de la obținerea autocefaliei, proclamase doar (în 1955) un număr foarte mic de sfinți născuți sau care au trăit pe teritoriul său canonic. De aceea, după 1990, Biserica Ortodoxă Română s-a concentrat pe canonizarea sfinților celor mai cunoscuți, precum și a sfinților din primele veacuri ale Bisericii, în ordine cronologică, ajungându-se până în secolul al XIX-lea.

În acest sens, în 2013, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Constantin Stoica, a făcut următoarea declarație cu privire la posibilitatea canonizării sfinților închisorilor: „Este în atenția Bisericii și această problemă, dar există un principiu cronologic. Mai sunt monahi, mărturisitori, ierarhi din secolele anterioare care trebuie canonizați. Sunt mitropoliți ai Țării Românești care au făcut foarte multe pentru Biserică și care trebuie canonizați. Mai e cuvioasa Mavra din Ceahlău. Pe de altă parte, nu este în practica Bisericii Ortodoxe să se grăbească. În acest moment se fac cercetări asupra tuturor celor care au pătimit în temnițele comuniste din cauza chinurilor, sunt niște criterii stabilite și pe care Patriarhia le-a făcut publice în urmă cu vreo 10 ani. În momentul în care această problemă va fi clarificată, după aceea normal că vor intra în atenția Sfântului Sinod”. [citare / referință critică necesară]

Cinstirea ca eroi

În cultul Bisericii Ortodoxe Române există deocamdată o formă de cinstire colectivă a sfinților închisorilor și de recunoaștere a jertfei lor pentru credință, prin pomenirea lor la Sfânta Liturghie la ectenia cererii de la Ieșirea Mare[1] și în slujbele de pomenire a eroilor [2]

Evlavia populară

Sfinții închisorilor.bmp

Deocamdată, nici unul dintre sfinții închisorilor din România nu a fost canonizat de Biserică. Cu toate acestea, cei care îi consideră sfinți îi cinstesc încă de pe acum, colectiv sau individual, propunând chiar zile anume de prăznuire a acestora[3].

În cinstea unora dintre aceștia au fost scrise tropare și au fost scrise acatiste și rugăciuni și li s-au alcătuit icoane. [4]

Imnografie

Un astfel de rugăciune alcătuită în cinstea sfinților rugăciunilor este și troparul de mai jos, al cărui autor este necunoscut:

Tropar (glasul 1)

Mărturisitorii cei adevărați ai lui Hristos cu vitejie
au stat împotriva uneltirilor satanei, și nici
prigoana, nici temnița, nici chinurile, nici lanțurile
nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credința și
neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor,
Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele
noastre.[5]

Procesul de canonizare

Mai mulți credincioși care doresc demararea procesului de canonizare a celor care au primit mucenicia sau au suferit ca mărturisitori pentru Hristos în închisorile comuniste au demarat o serie de campanii publice pentru încurajarea evlaviei populare față de aceștia, pentru a aduce în atenția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această chestiune și pentru a grăbi procesul de canonizare a acestora.[6]

Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, afiliată Patriarhiei Ruse, a constituit în anul 2011, o comisie de canonizare a sfinților moldoveni (basarabeni). Mai înainte, în același an, mitropolitul Vladimir a declarat la o emisiune că susține canonizarea acestor sfinți. Asociația „Noua Galilee” a întocmit o listă cu sfinții basarabeni necanonizați, în care sunt incluși Valeriu Gafencu și Părintele Sofian Boghiu, care sunt originari din Basarabia, dar au suferit în închisorile din România.[7]

În contextul pregătirii demarării procesului de canonizare a sfinților perioadei comuniste se înscriu și evenimentele publice, comemorările, conferințele și publicarea unor volume biografice, enciclopedice sau memorialistice cu privire la sfinții închisorilor sau sfinții perioadei comuniste în general. Multe astfel de evenimente se bucură de girul unor ierarhi ortodocși români[8] și chiar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române [9]

Având în vedere că evlavia populară este unul dintre criteriile sine qua non ale canonizării unui sfânt, unii ierarhi ortodocși încurajează evlavia personală a credincioșilor față de părinții și martirii perioadei comuniste, ca parte importantă a pregătirii Bisericii pentru demararea procesului oficial de canonizare a acestora.[10]

Moaște și minuni

Există unele mărturii potrivit cărora de la moaștele sfinților închisorilor ar fi izvorât nu o dată mir. De exemplu, potrivit unei mărturii făcute de publicistul Danion Vasile în 2013, de la un craniu al unui sfânt al închisorilor ar fi izvorât mir în casa unei familii, atunci când un copil bolnav l-a luat în brațe. Nu se știe exact căror persoane le aparțin moaștele. [11]

O sintagmă disputată?

Sintagma "sfinții închisorilor" este folosită de cele mai multe ori în dezbaterile publice pentru a-i desemna pe cei care au pătimit pentru Hristos în închisorile comuniste. Sintagma este însă folosită uneori pentru a desemna mai multe categorii de persoane, care deși au murit ca eroi sau martiri în temnițele comuniste, nu este clar dacă au mucenicit pentru Hristos sau pentru idei politice, morale sau de alt fel.

În mediile online există și un curent de opinie potrivit căruia ar trebui desemnați ca „sfinți ai închisorilor” și unii membri ai Mișcării Legionare[12] care au fost arestați și/sau uciși în închisoare, datorită adeziunii lor la Mișcarea Legionară, în perioada regimului lui Carol al II-lea[13], uneori în mod brutal. Asimilarea victimelor legionare ale represiunii regimului autoritar al lui Carol al II-lea cu sfinții închisorilor comuniste este promovată îndeosebi de simpatizanții actuali ai ideologiei și Mișcării Legionare.[citare / referință critică necesară]

Note

  1. Sfânta Liturghie (text)
  2. parastasului din Molitfelnic.
  3. De exemplu, în ziua de 14 mai: http://danielvla.wordpress.com/2014/05/14/14-mai-ziua-aleasa-de-parintele-iustin-parvu-pentru-cinstirea-sfintilor-inchisorilor/
  4. Potrivit practicii Bisericii Ortodoxe, existența evlaviei populare față de o persoană considerată sfântă este o condiție necesară a trecerii sale în rândul sfinților de către Biserica locală (v. materialul: Sfinții canonizați de Biserica Ortodoxă Română, basilica.ro).
  5. http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintilor-romani-inchisori-67112.html
  6. O listă a acestor campanii, a rugăciunilor și a diferitelor materiale cu privire la experiența carcerală din România în perioada comunistă este disponibilă aici.
  7. http://www.nouagalilee.info/2011/03/in-sprijinirea-canonizarii-sfintilor-din-pamanturile-basarabiei/#more-237
  8. exemple
  9. Este cazul volumului Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Ed. IBMBOR, București, 2007, rezultatul unei inițiative și al unui efort ecumenic.
  10. exemple?
  11. De ex: http://www.ziarmm.ro/moastele-sfintilor-inchisorilor-au-izvorat-mir-in-bratele-unui-copil-bolnav-din-maramures/
  12. Mișcare politică de extremă dreapta din perioada interbelică.
  13. Unul din cazurile citate ar fi, de exemplu, cel al Nicoletei Nicolescu, care, potrivit literaturii memorialistice, a murit în închisoare în 1939 în urma maltratării și a torturilor la care fusese supusă http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/10-iulie-martiriul-nicoletei-nicolescu-o-eroina-inchisorilor-comuniste