Sfinți: Diferență între versiuni
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | {{În curs}} | ||
[[Image:All saints.jpg|right|frame|Icoana Tuturor Sfinţilor]] | [[Image:All saints.jpg|right|frame|Icoana Tuturor Sfinţilor]] | ||
'''Sfinţii''' sunt persoane care au rămas în conştiinţa [[Biserica|Bisericii]] ca unii care s-au făcut, prin împreună-lucrarea cu harului lui Dumnezeu, "fiu al Tatălui" şi "prieten al Mirelui Hristos", şi care astfel se roagă / mijloceşte pentru creştinii care-i cer ajutorul. | '''Sfinţii''' sunt persoane care au rămas în conştiinţa [[Biserica|Bisericii]] ca unii care s-au făcut, prin împreună-lucrarea cu harului lui Dumnezeu, "fiu al Tatălui" şi "prieten al Mirelui Hristos", şi care astfel se roagă / mijloceşte pentru creştinii care-i cer ajutorul. | ||
| Linia 15: | Linia 16: | ||
==Cultul sfinţilor== | ==Cultul sfinţilor== | ||
| + | Studiile aghiografice din secolul XX{{Ref|1}} au arătat că punctul de plecare al cultului sfinţilor în primele secole ale creştinismului a fost cultul mucenicilor, care erau cinstiţi de adunarea locală a credincioşilor adunaţi în jurul mormântului mucenicului (unde adesea se găseau şi moaştele lui), în ziua pomenirii morţii sale, adică naşterea la viaţa veşnică. | ||
| + | |||
| + | ==Note== | ||
| + | {{Notă|1}} În special două, de referinţă, ale bollandistului Hippolyte Delehaye: ''Les origines du culte des martyrs'' (= SH, 20), 2ème édition, 1933 (réimprimé en 2004), VII-443 pp. ; şi: ''Sanctus. Essai sur le culte des saints dans l4Antiquité'' (= SH, 17), 1927 (réimprimé en 1970), VIII-326 pp. | ||
Versiunea de la data 11 decembrie 2006 22:51
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Sfinţii sunt persoane care au rămas în conştiinţa Bisericii ca unii care s-au făcut, prin împreună-lucrarea cu harului lui Dumnezeu, "fiu al Tatălui" şi "prieten al Mirelui Hristos", şi care astfel se roagă / mijloceşte pentru creştinii care-i cer ajutorul.
Cetele sfinţilor
În timp, s-a produs în liturghia şi spiritualitatea ortodoxă o împărţire a sfinţilor în mai multe grupe, sau "cete":
- mucenicii
- mărturisitorii
- cuvioşii (uneori cu subgrupe, ca: stâlpnicii, păscătorii, întemeietorii monahismului etc.)
- apostolii
- sfinţii ierarhi / episcopi
- prorocii şi drepţii din Vechiul Testament
- sfinţii imnografi
- sfinţii iconografi
- nebunii pentru Hristos
Cultul sfinţilor
Studiile aghiografice din secolul XX1
au arătat că punctul de plecare al cultului sfinţilor în primele secole ale creştinismului a fost cultul mucenicilor, care erau cinstiţi de adunarea locală a credincioşilor adunaţi în jurul mormântului mucenicului (unde adesea se găseau şi moaştele lui), în ziua pomenirii morţii sale, adică naşterea la viaţa veşnică.
Note
1 În special două, de referinţă, ale bollandistului Hippolyte Delehaye: Les origines du culte des martyrs (= SH, 20), 2ème édition, 1933 (réimprimé en 2004), VII-443 pp. ; şi: Sanctus. Essai sur le culte des saints dans l4Antiquité (= SH, 17), 1927 (réimprimé en 1970), VIII-326 pp.
