Sfântul Sinod
Sfântul Sinod este corpul guvernant ecleziastic al unei Biserici locale. Este prezidat de întâistătătorul zonei și este format din toți episcopii, care în mod normal sunt membrii în fața cărora răspunde întâi-stătătorul. Sfântul Sinod este numele oficial al însăși acestui grup, ca o formă distinctă față de sinod, care, cel mai des, se referă la întrunirile acestor grupuri.
Toate Bisericile autocefale și unele autonome au propriile lor sinoade ale întregii Biserici. La fel de bine există și sinoade „regionale” (numite adesea sinoade eparhiale sau mitropolitane), în special când o anumită Biserică are un teritoriu întins peste o zonă largă. Componența unui sfânt sinod este stabilită prin documente ale tradiției și canonice ale acelei Biserici. În unele Biserici, toți episcopii cu titlul de mitropolit sunt considerați membri (de exemplu în Biserica Ortodoxă a Antiohiei), în timp ce în altele, toți episcopii activi — fie eparhiali sau vicari — sunt considerați membri (de exemplu în Biserica Ortodoxă Română). De obicei, sinoadele regionale sunt formate din întâistătătorul acelei regiuni și toți episcopii aceluiași teritoriu.
În această formă, Sfântul Sinod este diferit de Sinod Ecumenic, acesta fiind numit neoficial uneori sfânt sinod deși se referă la adunarea episcopilor din întreaga Biserică Ortodoxă, întruniți pentru a rezolva subiecte care privesc întreaga Biserică.