Sfântul Sinod
Sfântul Sinod este corpul guvernant ecleziastic al unei Biserici locale. Este prezidat de întâistătătorul zonei şi este format din toţi episcopii, care în mod normal sunt membrii în faţa cărora răspunde întâi-stătătorul. Sfântul Sinod este numele oficial al însăşi acestui grup, ca o formă distinctă faţă de sinod, care, cel mai des, se referă la întrunirile acestor grupuri.
Toate Bisericile autocefale şi unele autonome au propriile lor sinoade ale întregii Biserici. La fel de bine există şi sinoade „regionale” (numite adesea sinoade eparhiale sau mitropolitane), în special când o anumită Biserică are un teritoriu întins peste o zonă largă. Componenţa unui sfânt sinod este stabilită prin documente ale tradiţiei şi canonice ale acelei Biserici. În unele Biserici, toţi episcopii cu titlul de mitropolit sunt consideraţi membri (de exemplu în Biserica Ortodoxă a Antiohiei), în timp ce în altele, toţi episcopii activi—fie eparhiali sau vicari—sunt consideraţi membri (de exemplu în Biserica Ortodoxă Română). De obicei, sinoadele regionale sunt formate din întâistătătorul acelei regiuni şi toţi episcopii aceluiaşi teritoriu.
În această formă, Sfântul Sinod este diferit de Sinod Ecumenic, acesta fiind numit neoficial uneori sfânt sinod deşi se referă la adunarea episcopilor din întreaga Biserică Ortodoxă, întruniţi pentru a rezolva subiecte care privesc întreaga Biserică.
