{{CreştinismOrtodox}}Creștinii ortodocși slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh &mdash; '''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] și învățătura [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], Biserica Ortodoxă mărturisește că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]''), care împărtășesc aceeași substanță sau natură (grec. ''ousia''). Această credință poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeași esență (gr. ''homoousios'') și coeterne. Nu a existat niciodată un timp <ref>Admitem uneori să folosim termeni improprii (ca cel de ''timp'') pentru a verbaliza viața intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în cadrul istoriei.[[ImageImagine:Rublev Trinity.jpg|rightleft|thumb|300px175px|The Ospitalitatea lui Avraam, un arhetip vetero-testamentar al Sfintei Treimi.]]Dumnezeu nu este o substanță impersonală sau doar o ''mare forță'', ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, și cu creația, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credința Ortodoxă este monoteistă și, în același timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creștin-Ortodoxe este Dumnezeul lui [[Hospitality of AbrahamAvraam]], an [[Old TestamentIsaac]] și [[typeIacov]] of the Holy Trinity., adică ''cel viu'', care lucrează în creația Sa: '''EU SUNT''' care s-a revelat pe Sine lui [[Moise]], în rugul aprins (''Eu sunt Cel ce sunt'' - Exodul 3, 14).

Orthodox Christians worship the FatherSursa și unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, Sondin care se naște fără de timp Fiul și din care purcede Sfântul Duh. Astfel, and Holy Spirit&mdash;the '''Holy Trinity'''Tatăl este, the one [[God]]în același timp, fundamentul unității Sfintei Treimi, cât și al distincției. Following the [[Holy Scriptures]] and the [[Church Fathers]]A încerca să înțelegi nenașterea (Tatăl), the Church believes that the Trinity is three divine persons nașterea (''[[hypostasis|hypostases]]''Fiul) who share one essence , sau purcederea (''Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[ousiaGrigorie Teologul]]''). It is paradoxical to believe thus{{citare}}, și, but that is how God has revealed himself. All three persons are consubstantial with each otherastfel, that isBiserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, they are of one essence (''[[homoousiosApofatism|apofatic]]'') and coeternal. There never was , fiind mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu și să realizeze, în același timp, neputința minții umane de a time when any of the persons of the Trinity did not exist. God is beyond and before time and yet acts within time, moving and speaking within history-L înțelege.

God is not an impersonal essence or mere "higher power," but rather each of the divine persons relates to mankind personally. Neither is God a simple name for three gods (i.e., polytheism), but rather the Orthodox faith is monotheist and yet Afirmația principală despre ceea ce crede Biserica despre Dumnezeu este găsită în [[Triadology|TrinitarianCrezul]]. The God of the Orthodox Christian Church is the God of [[Abraham]], [[Isaac]] and [[Jacob]], the '''I AM''' who revealed himself to [[Moses]] in the burning bushNiceo-Constantinopolitan.

The source and unity of the Holy Trinity is the Father, from whom the Son is begotten and also from whom the Spirit proceeds. Thus, the Father is both the ground of unity of the Trinity and also of distinction. To try to comprehend unbegottenness (Father), begottenness (Son), or procession (Holy Spirit) leads to insanity, says the holy [[Gregory the TheologianBiserica Ortodoxă]], and so the Church approaches God in divine mystery, approaching God [[apophatic theologyPraznic|apophaticallysărbătorește]] Sfânta Treime în lunea de după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], being content to encounter God personally and yet realize the inadequacy of the human mind to comprehend Him.

The primary statement of what the Church believes about God is to be found in the [[Nicene-Constantinopolitan Creed]]. == Dogma Sfintei Treimi <ref>După ''Dogmatica'' sfântului [[Ioan Damaschin]]</ref> ==

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi și nemuritor, veşnicveșnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi bunătății și al dreptãţiidreptății, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cunoaște cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţăvoință. Căci poate pe toate câte le voieştevoiește. Creeazã Creează toate fãpturilefăpturile, vãzute şi nevãzutevăzute și nevăzute, le ţine şi ține și le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte stăpânește pe toate, le conduce şi împărăţeşte și împărățește peste ele în o împărăţie împărăție fără de sfârşit şi sfârșit și nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi și nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi ține și îl domină. Străbate toate fiinţele ființele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţăființă, pentru că este suprafiinţialăsupraființială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşiredesăvârșire. Ea delimiteazã delimitează toate începătoriile şi și toate cetele şi și stă mai presus de orice începãtorie şi ceatãîncepătorie și ceată, este mai presus de fiinţăființă, de viaţăviață, de cuvânt, de idee. Este însăşi însăși lumina, însăşi bunãtateaînsăși bunătatea, însăşi viaţaînsăși viața, însăşi fiinţaînsăși ființa, pentru cã că nu are existenţa existență sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei existenței pentru cele care există, al vieţii vieții pentru cei vii, al raţiunii rațiunii pentru cei care participă la raţiune şi rațiune și pentru toţi toți cauza bunătăţilorbunătăților.Cunoaşte Cunoaște toate înainte de facerea lor.

Credem într-o singură fiinţăființă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţăvoință, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţieîmpărăție, cunoscută în trei ipostase desăvârşitedesăvârșite, dar adoratã adorată într-o singurã singură închinăciune, mărturisitã şi mărturisită și adorată de toată făptura raţionalărațională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite și despărțite fără să se despartă, lucru care pare şi și absurd.

Credem în Tatăl şi și în Fiul şi și în Sfântul Duh, în care ne-am şi și botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: „''Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi și al Fiului şi și al Sfântului Duh.''”(Matei 28, 19)

Credem într-unul '''Tatăl''', principiul şi și cauza tuturoratuturor; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi și nenăscut; este făcătorul tuturoratuturor. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi și Dumnezeul şi și Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi și purcedătorul prea Sfântului Duh.

Credem şi și într-unul '''Fiul lui Dumnezeu''', Unul-Născut, Domnul nostru [[Iisus Hristos]], care s-a născut din Tatăl înainte de toţi toți vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă deoființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi toți vecii, arătăm că naşterea nașterea Lui este în afară de timp şi și fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, „strălucirea ''strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui” Tatălui'', înţelepciunea şi înțelepciunea și puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţialăsubstanțială, desăvârşită şi desăvârșită și vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă neexistență la existenţăexistență, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi și în Tatăl, născut din el din veşnicie şi veșnicie și fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi și Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi Și dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi și astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă neputință să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naştenaște. Iar facultatea de a naşte naște constă în a naşte naște din El, adică din propria Sa fiinţă ființă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea nașterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi și că existenţa existența Fiului este posterioară existenţei existenței Tatălui. Deoarece spunem că naşterea nașterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că ca nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi totuși nu s-a făcut din fiinţa ființa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi voința și prin puterea Lui, de la neexistenţă neexistență la existenţăexistență; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea Nașterea este actul prin care se scoate din fiinţa ființa celui care naşte naște cel ce se naşte naște asemenea cu el dupã fiinţădupă ființă. Zidirea şi și crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi zidește și se creează nu provine din fiinţa ființa celui care zideşte şi zidește și creează, ci este cu totul deosebit de el.

De asemenea, credem şi și în unul '''Sfântul Duh''', Domnul şi și făcătorul de viaţăviață, care purcede din Tatăl şi și se odihneşte odihnește în Fiul, împreună închinat şi și slăvit cu Tatãl şi Tatăl și cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi aceeași ființă și coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciuniiînțelepciunii, al vieţii şi vieții și al sfinţenieisfințeniei. El este şi și se numeşte numește Dumnezeu împreună cu Tatăl şi și cu Fiul; nezidit, desăvârşitdesăvârșit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte stăpânește întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşteîndumnezeiește, dar nu se îndumnezeieşteîndumnezeiește; desăvârseştedesăvârșește, dar nu se desăvârseştedesăvârșește; împărtăşeşte împărtășește dar nu se împărtăşeşteîmpărtășește; sfinţeştesfințește, dar nu se sfinţeştesfințește; mângâietor, deoarece primeşte primește rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi și Fiului; purces din Tatăl şi și dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte Zidește prin El însuşiînsuși, dă fiinţă ființă universului, sfinţeşte şi ţinesfințește și ține.

Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi nedespărțit și neseparat de Tatăl şi și Fiul, având toate câte are Tatăl şi și Fiul afară de nenaştere şi naşterenenaștere și naștere. Tatăl este necauzat şi nenãscutși nenăscut, căci nu este din cineva: El îşi își are existenţa existența de la El însuşi şi însuși și nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi și cauza modului de existenţă existență a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naşterenaștere. Duhul Sfînt şi Sfânt și El este din Tatăl, dar nu prin naşterenaștere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem cunoaștem că există deosebire între naştere şi naștere și purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim știm deloc. Naşterea Nașterea Fiului din Tatăl şi și purcederea Sfântului Duh sunt simultane. AşadarAșadar, toate câte le are Fiul şi și Duhul, le are de la Tatăl, şi însăşi existenţași însăși existența. Dacă nu este Tatãl Tatăl nu este nici Fiul şi și nici Duhul. Şi Și dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Şi Și din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există şi și Fiul şi și Duhul. Şi Și din cauza Tatălui, şi și Fiul şi și Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaşterenenaștere, de naştere şi naștere și de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însuşiri însușiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiinţăființă, ci se deosebesc fără despărţire despărțire prin caracteristica propriei ipostase.

Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârşitădesăvârșită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârşită desăvârșită din trei ipostase nedesăvârşitenedesăvârșite, ci o singură fiinţăființă, în trei ipostase desăvârşitedesăvârșite, simplă, mai presus de desăvârşire şi desăvârșire și mai înainte de desăvârşiredesăvârșire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârşite nedesăvârșite este negreşit negreșit compus. Dar din ipostase desăvârşite desăvârșite este cu neputinţă neputință să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârşite nedesăvârșite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârşit săvârșit din ele. Piatra, lemnul şi și fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârşitedesăvârșite; dar raportate la clădirea făcutã făcută din ele, fiecare este nedesăvârşitănedesăvârșită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.

==A se vedea și==* sursa: '''Dogmatica''' - Sf. Ioan Damaschin[[Dumnezeu Tatăl]]*[[Iisus Hristos]]*[[Duhul Sfânt]]