Sfânta Sofia (Constantinopol)
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Sfânta Sofia, din grecescul Aghia Sofia (Άγια Σοφία), sau Biserica Sfintei Înţelepciuni, cunoscută şi sub alte nume precum Sancta Sophia în limba latină, sau Ayasofya în limba turcă, este o veche catedrală ce aparţine de Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, şi care se află în oraşul Istanbul din Turcia zilelor noastre. Ea a fost transformată în moschee de către turci, iar acum este utilizată ca muzeu. Este recunoscută universal ca una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii. (Numele bisericii este uneori greşit interpretat, ca şi cum ar fi numele unei sfinte cu numele de Sofia.)
Cuprins
Construcţia bisericii
Prima biserică importantă de pe acel loc a fost construită de Constanţiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, dar ea a fost pârjolită în timpul răscoalei Nika din anul 532. Biserica a fost reconstruită între anii 532 si 537 sub insăşi supravegherea Împăratului Iustinian cel Mare, şi a rămas în această formă până în zilele noastre. Este unul dintre cele mai măreţe exemple de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, cât şi coloane şi acoperiri cu marmură este de mare valoare artistică. Templul în sine era atât de bogat şi de frumos decorat, încât se crede că Iustinian ar fi spus Νενίκηκά σε Σολομών: "Solomon, te-am întrecut!"
Arhitecţii bisericii au fost Isidor din Milet şi Anthemiu din Tralles, profesori de geometrie la Universitatea din Constantinopol. Biserica lui Iustinian a fost deopotrivă apogeul arhitectural al antichităţii târzii, cât şi prima capodoperă a arhitecturii bizantine. Influenţa sa arhitecturală, dar şi liturgică s-a răspândit şi a rezistat în Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, şi în lumea musulmană de asemenea.
Descriere
Sfânta Sofia este acoperită de o cupolă centrală cu diametrul de 31 de metri, puţin mai mic decât cel al Panteonului. Acest dom pare a fi "suspendat in văzduh" de către o arcadă neîntreruptă ce se situează pe ferestre arcuite. Aceste ferestre ajută ca interiorul plin de culori să fie inundat de lumină. Bolta este sprijinită de pandantive, şi anume, patru secţiuni triunghiulare de zidărie ce rezolvă problema aşezării unei baze rotunde pe o formă pătrată. Greutatea domului se transmite prin pandative către patru piloni masivi ce se află în colţuri. Între aceştia, cupola pare că pluteşte deasupra a patru arce uriaşe.
La capătul vestic (intrarea) şi cel de la răsărit (liturgic), deschiderile arcuite sunt extinse de semi-domuri, la rândul lor suspendate pe exedre. Aşadar, o ierarhie alcătuită din elemente în formă de dom crează un vast interior cu aspect dreptunghiular, ce este încoronat cu bolta principală. Această înşiruire de elemente arhitecturale este fară pereche în antichitate.
Structura a fost serios deteriorată de mai multe cutremure. Cupola s-a prăbuşit după un cutremur din anul 558, iar înlocuirea ei a cedat în anul 563. Au mai existat şi alte surpări parţiale în anii 989 şi 1346.
Toate suprafeţele interioare sunt îmbrăcate cu piese de marmură de multe culori, verzi si albe, cu porfir purpuriu si mozaicuri cu aur, ce sunt încrustate pe caramidă. Exteriorul bisericii este format din pereţi simplu tencuiţi şi care dezvăluie claritatea ansamblului de bolte si domuri.
Istoria târzie a bisericii
For over 900 years the Hagia Sophia was the seat of the Patriarch of Constantinople and a principal setting for imperial ceremonies. It was converted to a mosque at the Fall of Constantinople to the Ottoman Turks under Sultan Mehmet II in 1453. Since Islam considers the depiction of the human form to be blasphemous— that is, it is iconoclastic—Hagia Sophia's iconographic mosaics were covered with plaster. For almost 500 years the principal mosque of Istanbul, Ayasofya, served as model for many of the Ottoman mosques of Constantinople such as the Shehzade Mosque, the Suleiman Mosque, and the Rustem Pasha Mosque.
In 1934, under Turkish president Kemal Atatürk, Hagia Sofia was secularized and turned into the Ayasofya Museum. Nevertheless, the mosaics remained largely plastered over, and the building was allowed to decay. A 1993 UNESCO mission to Turkey noted falling plaster, dirty marble facings, broken windows, decorative paintings damaged by moisture, and ill-maintained lead roofing. Cleaning, roofing and restoration have since been undertaken.
Although Turkey, and Istanbul in particular, are more secular than most Muslim countries, the status of Hagia Sophia remains a sensitive subject. The Islamic calligraphic displays suspended from the main dome remain in place. The mosaics are being gradually uncovered, including some visible from the ground floor.
Legături externe
- Byzantium 1200. Hagia Sophia. (Computer reconstruction).
- Contemporary description by Procopius, De Aedificiis, published in 561 AD.
- Introduction, with floor plan and elevations.
- Very brief illustrated report on restorations
Alte lecturi
- Dr. Robert S. Nelson. Hagia Sophia, 1850-1950: Holy Wisdom Modern Monument. University of Chicago Press, 2004. ISBN 9780226571713
- Prof. Erik Goldstein. Holy Wisdom and British Foreign Policy, 1918-1922: The St. Sophia Redemption Agitation. In Byzantine and Modern Greek Studies Vol.15 (1991): pp.36-64.
Surse
- Mainstone, Rowland J. (1997). Hagia Sophia: Architecture, Structure, and Liturgy of Justinian's Great Church (reprint edition). W W Norton & Co Inc. (ISBN 0500279454)
