Sfânta Scriptură: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Canonul Vechiului Testament în Bibliile Bisericilor ortodoxe: greacă, rusă și română: formulare mai explicită a intentiei tabelului.)
(Ptolemeu nu Ptolomeu)
(Nu s-au afișat 48 de versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfânta Scriptură (Biblia)''' este cartea dumnezeiască, sfântă a creştinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]'', format din 39 de cărţi canonice şi ''[[Noul Testament]]'', format din 27 de cărţi canonice, având în total 66 cărţi canonice. În tradiţia ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărţi necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.<ref>[[Protestantism|Protestanţii]] numesc aceste cărţi apocrife şi nu le includ în Biblie.</ref>[[Vechiul Testament]] cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi şi prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.
+
'''Sfânta Scriptură (Biblia)''' este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]'', format din 39 de cărți canonice și ''[[Noul Testament]]'', format din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.<ref>[[Protestantism|Protestanții]] numesc aceste cărți apocrife și nu le includ în Biblie.</ref> [[Vechiul Testament]] cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi și prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.
  
−
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărţi - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieşirii|Ieşirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] şi [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii şi a neamului omenesc şi sunt evocate istoria, legile, religia, instituţiile, obiceiurile poporului evreu până la aşezarea în Canaan, pământul făgăduinţei. Următoarele cărţi urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic şi militar, evocându-se regimul judecătorilor şi apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] şi [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinţei umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] şi credinţă neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David şi ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere,  psalmi istorici,  psalmi didactici, psalmi de căinţă, psalmi mesianici, etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparţinând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situaţii de viaţă, fiind un ghid esenţial de înţelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditaţie asupra vieţii dar şi un îndreptar de viaţă înţeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărţile profetice îi au în centru pe profeţi care îi mustră, îi sfătuiesc şi îi încurajează pe regii vremii din Israel.  
+
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieșirii|Ieșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere,  psalmi istorici,  psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.  
 
   
 
   
−
Noul Testament desăvârşeşte revelaţia făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi [[prooroc]]i, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).
+
Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărți ale Bibliei) și [[prooroc]]i, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).
−
Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] şi cele şapte apostole soborniceşti ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] şi [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfăţişează viaţa şi învăţăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunităţi creştine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor"  apropiaţilor săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea şi îndrumarea lor în conducerea primelor comunităţi de credincioşi. Epistolele soborniceşti sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov şi Ioan în diverse situaţii. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan şi pe care acesta o consemnează spre folosul creştinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelaţia dumnezeiască făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]).  
+
Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] și cele șapte apostole sobornicești ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] și [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor"  apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]).  
  
 
==Folosul==
 
==Folosul==
  
−
„''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,/Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun''”.(II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=3#16-17 3,16-17])
+
„''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate,/Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun''”.(II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=3#16-17 3,16-17])
  
 
==Limbile==
 
==Limbile==
 +
[[Imagine:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.Hr.]]
 +
[[Imagine:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|300px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, secolul al V-lea]]
 +
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învățați. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariția [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naționale.
  
−
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) şi în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolomeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învăţaţi. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariţia [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naţionale.
+
===În limba română===
 +
Prima traducere integrală a Sfântei Scripturi în limba română a fost tipărită în 1688, la București, fiind cunoscută sub numele de [[Biblia lui Șerban Cantacuzino]], după numele [[Șerban Cantacuzino|voievodului]] Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>Al. Piru, ''Istoria literaturii române'', Ed. Grai și suflet - Cultura națională, București, 1994, p. 14.</ref><ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 449. ISBN 973-45-0016-3</ref>
  
−
==Sursele Revelaţiei==
+
De-a lungul timpului, numeroși [[ierarh]]i, [[teolog]]i și oameni de cultură români au contribuit la perfecționarea traducerilor succesive ale Bibliei, printre aceștia numărându-se Gala Galaction, [[Nicodim Munteanu]], [[Valeriu Anania]] și mulți alții.
  
−
Biserica Ortodoxă recunoaşte două surse interdependente ale Revelaţiei: Sfânta Scriptură şi [[Sfânta Tradiţie]].  
+
În prezent, în [[Biserica Ortodoxă Română]] este folosită traducerea aprobată de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], tipărită în mai multe ediții succesive.<ref>[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online.</ref>
  
−
==Sistemul de referinţe==
+
La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar Marea Unire ci și evenimente legate de Biblia românească:
−
Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeţii au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărţire a textului pe capitole şi pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Stephen Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărţirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârşit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Cher]], în jurul anului 1240. O primă împărţire în versete a Bibliei a fost introdusă de [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]], un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărţit în capitole şi versete a fost publicat în ediţie greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, [http://www.dervent.ro/biblia.php Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi], introducere la ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2; "[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Concordances of the Bible]", in ''Catholic Encyclopedia'' (New Advent). </ref>
+
:„''Noua ediție a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în anul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia, 1648)''”.<ref>[http://basilica.ro/ibmo-a-aparut-editia-centenar-a-sfintei-scripturi/ Florin Nicolaie, ''A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi''], 18 decembrie 2018, ''Basilica.ro''</ref>
 +
 
 +
==Sursele Revelației==
 +
 
 +
Biserica Ortodoxă recunoaște două surse interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și [[Sfânta Tradiție]].
 +
 
 +
==Sistemul de referințe==
 +
Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeții au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărțire a textului pe capitole și pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Stephen Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărțirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârșit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Cher]], în jurul anului 1240. O primă împărțire în versete a Bibliei a fost introdusă de [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]], un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărțit în capitole și versete a fost publicat în ediție greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, [http://www.dervent.ro/biblia.php Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi], introducere la ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2; "[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Concordances of the Bible]", in ''Catholic Encyclopedia'' (New Advent). </ref>
  
 
==Actualitate==
 
==Actualitate==
  
−
În 2001 Biblia era tradusă în mai mult de 1200 de limbi<ref>[http://www.christiananswers.net/bible/about.html About the Bible], pe christiananswers.net </ref> şi este cea mai bine vândută carte din toate timpurile cu 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei în februarie 2011.<ref>http://www.dailyiasi.ro/life-style/cultura/cele-mai-citite-10-carti-din-lume.html</ref>
+
În 2001 Biblia era tradusă în mai mult de 1200 de limbi<ref>[http://www.christiananswers.net/bible/about.html About the Bible], pe christiananswers.net </ref> și este cea mai bine vândută carte din toate timpurile cu 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei în februarie 2011.<ref>http://www.dailyiasi.ro/life-style/cultura/cele-mai-citite-10-carti-din-lume.html</ref>
  
 
==Natura Sfintei Scripturi==
 
==Natura Sfintei Scripturi==
−
Sfânta Scriptură ''este'' [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Cuvânt|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]].  Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor.  Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi o parte a Sfintei Tradiţii care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta Tradiţie]] înseamnă viaţa Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţi.
+
Sfânta Scriptură ''este'' [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Cuvânt|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]].  Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor.  Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, și o parte a Sfintei Tradiții care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta Tradiție]] înseamnă viața Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieți.
  
−
Biblia&mdash;atât [[Vechiul Testament]], cât şi [[Noul Testament]]&mdash;este [[hristocentrism|hristocentrică]] şi [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţi, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înţelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.
+
Biblia&mdash;atât [[Vechiul Testament]], cât și [[Noul Testament]]&mdash;este [[hristocentrism|hristocentrică]] și [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morți, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înțelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.
  
 
La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul lui
 
La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul lui
−
Dumnezeu s-a răspândit şi a întemeiat Biserica.  Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi
+
Dumnezeu s-a răspândit și a întemeiat Biserica.  Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi
 
compusă și canonizată.  În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în  
 
compusă și canonizată.  În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în  
−
scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Moise]] rostite către poporul lui Israel după Paştile
+
scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Moise]] rostite către poporul lui Israel după Paștile
 
evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a  
 
evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a  
 
săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi ''spună''  
 
săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi ''spună''  
 
îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]].  Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturie nestrămutată pentru următoarele generații.
 
îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]].  Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturie nestrămutată pentru următoarele generații.
  
−
==Se presupune credinţa==
+
==Se presupune credința==
−
Biblia presupune [[credinţa]] cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.
+
Biblia presupune [[credința]] cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viață, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.
  
 
==Scopul Sfintei Scripturi==
 
==Scopul Sfintei Scripturi==
 
Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]] îl dă în [[Evanghelia după Ioan|Evanghelia]] sa  ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=20#30-31|Ioan 20, 30-31]):
 
Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]] îl dă în [[Evanghelia după Ioan|Evanghelia]] sa  ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=20#30-31|Ioan 20, 30-31]):
−
:''Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.''  
+
:''Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.''  
−
:''Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui''.   
+
:''Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui''.   
  
 
Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.  
 
Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.  
  
 
==Canonul Sfintei Scripturi==
 
==Canonul Sfintei Scripturi==
−
[[Image:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porţiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoţeşti din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfăţişare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.H. Sulurile au fost găsite de Gabriel Barkay în 1979 în Ierusalim]]
 
 
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367.  
 
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367.  
−
[[Image:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|200px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, sec al V-lea]]
 
  
−
Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi. În afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte paisprezece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult.
+
Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască. Dacă inspirația cărților canonice este o învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea și menținerea acestor cărți în canon, precum și numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiție. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărți. În afară de aceste cărți inspirate și canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit și folositoare de suflet pentru credincioși alte paisprezece cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice și care sunt folosite în cult.
  
−
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paşti a sfântului Atanasie din anul 367, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice.  
+
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiției, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, și care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paști a sfântului Atanasie din anul 367, apare pentru prima oară și lista cu cele 27 de cărți pe care Biserica creștină le acceptă și le recunoaște ca inspirate și canonice.  
 
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.
 
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.
  
Linia 61: Linia 70:
 
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border=0
 
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border=0
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
Pentateuhul (Legea) (5 cărţi)
+
Pentateuhul (Legea) (5 cărți)
 
*[[Cartea Facerii|Facerea]] (Geneza)
 
*[[Cartea Facerii|Facerea]] (Geneza)
−
*[[Cartea Ieşirii|Ieşirea]] (Exodul)
+
*[[Cartea Ieșirii|Ieșirea]] (Exodul)
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]  
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]  
 
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numeri)
 
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numeri)
 
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]  
 
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]  
−
Cărţile istorice (12 cărţi)
+
Cărțile istorice (12 cărți)
 
*[[Cartea lui Iosua Navi]] (Iosua)
 
*[[Cartea lui Iosua Navi]] (Iosua)
 
*[[Cartea Judecătorilor]] (Judecătorii)
 
*[[Cartea Judecătorilor]] (Judecătorii)
Linia 73: Linia 82:
 
*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâia a lui Samuel)
 
*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâia a lui Samuel)
 
*[[Cartea a II-a a Regilor]] (Cartea a doua a lui Samuel)
 
*[[Cartea a II-a a Regilor]] (Cartea a doua a lui Samuel)
−
*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâia a împăraţilor)
+
*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâia a împăraților)
−
*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraţilor)
+
*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraților)
 
*[[Cartea I a Cronicilor]] (Cartea întâia Paralipomena)
 
*[[Cartea I a Cronicilor]] (Cartea întâia Paralipomena)
 
*[[Cartea a II-a a Cronicilor]] (Cartea a doua Paralipomena)
 
*[[Cartea a II-a a Cronicilor]] (Cartea a doua Paralipomena)
Linia 81: Linia 90:
 
*[[Cartea Esterei|Estera]]  
 
*[[Cartea Esterei|Estera]]  
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
Cărţile poetice (6 cărţi din care primele 5 cărţi sunt cărţi didactice sau sapienţiale)
+
Cărțile poetice (6 cărți din care primele 5 cărți sunt cărți didactice sau sapiențiale)
 
*[[Cartea lui Iov|Iov]]
 
*[[Cartea lui Iov|Iov]]
 
*[[Psaltirea|Psalmii]]  
 
*[[Psaltirea|Psalmii]]  
Linia 87: Linia 96:
 
*[[Ecclesiastul]]  
 
*[[Ecclesiastul]]  
 
*[[Cântarea Cântărilor]]
 
*[[Cântarea Cântărilor]]
−
*[[Plângerile lui Ieremia]]  
+
*[[Plângerile profetului Ieremia]]  
−
Cărţile profeţilor (16 cărţi)
+
Cărțile profeților (16 cărți)
  
−
Profeţii mari (4 cărţi)
+
Profeții mari (4 cărți)
 
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]
 
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]
−
*[[Cartea lui Ieremia|Ieremia]]
+
*[[Cartea profetului Ieremia|Ieremia]]
 
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]
 
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]
 
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]  
 
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]  
−
Profeţii mici (12 cărţi)
+
Profeții mici (12 cărți)
 
*[[Cartea lui Osea|Osea]]  
 
*[[Cartea lui Osea|Osea]]  
 
*[[Cartea lui Amos|Amos]]
 
*[[Cartea lui Amos|Amos]]
Linia 109: Linia 118:
 
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]
 
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
Cărţi necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărţi)
+
Cărți necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărți)
 
*[[Cartea lui Tobit]]  
 
*[[Cartea lui Tobit]]  
 
*[[Cartea Iuditei]]
 
*[[Cartea Iuditei]]
Linia 115: Linia 124:
 
*[[Epistola lui Ieremia]]
 
*[[Epistola lui Ieremia]]
 
*[[Cântarea celor trei tineri]]
 
*[[Cântarea celor trei tineri]]
−
*[[Cartea înţelepciunii lui Solomon]]
+
*[[Cartea înțelepciunii lui Solomon]]
−
*[[Cartea înţelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (Ecclesiasticul)
+
*[[Cartea înțelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (Ecclesiasticul)
 
*[[Istoria Susanei]]
 
*[[Istoria Susanei]]
−
*[[Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel]]
+
*[[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel]]
 
*[[I Macabei|Cartea întâia a Macabeilor]]
 
*[[I Macabei|Cartea întâia a Macabeilor]]
 
*[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]
 
*[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]
Linia 237: Linia 246:
  
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
'''Biblia românească'''<ref>''Biblia sau Sfânta Scriptura'', tiparită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, 1994 ([http://bibliaortodoxa.ro/ online])</ref><ref>În paranteze, titlurile cărților după „Sfânta Scriptură - Ediţia jubiliară a Sfântului Sinod”, din 2001, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, şi tipărită la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (online la http://www.dervent.ro/biblia.php)</ref>
+
'''Biblia românească'''<ref>''Biblia sau Sfânta Scriptura'', tiparită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, 1994 ([http://bibliaortodoxa.ro/ online])</ref><ref>În paranteze, titlurile cărților după „Sfânta Scriptură - Ediția jubiliară a Sfântului Sinod”, din 2001, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, și tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (online la http://www.dervent.ro/biblia.php)</ref>
 
*[[Cartea Facerii|Facerea]]
 
*[[Cartea Facerii|Facerea]]
−
*[[Cartea Ieşirii|Ieşirea]]
+
*[[Cartea Ieșirii|Ieșirea]]
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]
 
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numerele)
 
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numerele)
Linia 283: Linia 292:
 
*''[[Cântarea celor trei tineri]]''
 
*''[[Cântarea celor trei tineri]]''
 
*''[[Cartea a III-a a lui Ezdra|Cartea a treia a lui Ezdra]]
 
*''[[Cartea a III-a a lui Ezdra|Cartea a treia a lui Ezdra]]
−
*''[[Cartea înţelepciunii lui Solomon]]''
+
*''[[Cartea înțelepciunii lui Solomon]]''
−
*''[[Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)]]''  
+
*''[[Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)]]''  
 
*''[[Istoria Susanei]]''
 
*''[[Istoria Susanei]]''
−
*''[[Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmarii lui Bel]]'' (''Bel și balaurul'')
+
*''[[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmarii lui Bel]]'' (''Bel și balaurul'')
 
*''[[I Macabei|Cartea întâi a Macabeilor]]''
 
*''[[I Macabei|Cartea întâi a Macabeilor]]''
 
*''[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]''
 
*''[[II Macabei|Cartea a doua a Macabeilor]]''
Linia 319: Linia 328:
 
*[[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]]
 
*[[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]]
 
*[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel]].
 
*[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel]].
−
 
−
 
−
 
  
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
Epistolele soborniceşti (7 epistole)
+
Epistolele sobornicești (7 epistole)
 
*[[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]]
 
*[[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]]
 
*[[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]]
 
*[[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]]
Linia 335: Linia 341:
 
|}
 
|}
  
−
== A se vedea şi ==
+
==Note==
−
*[[Septuaginta]], traducerea în greceşte a Bibliei din textele ebraice.
+
<small>{{reflist|2}}</small>
 +
==Bibliografie==
 +
*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online
 +
*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent
 +
*Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001,  pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2
 +
*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]
 +
 
 +
== A se vedea și ==
 +
*[[Septuaginta]], traducerea în grecește a Bibliei din textele ebraice.
 
*[[Vulgata]], traducerea în latină a Bibliei de către Fericitul [[Ieronim]]
 
*[[Vulgata]], traducerea în latină a Bibliei de către Fericitul [[Ieronim]]
 
* [[Vechiul Testament]]  
 
* [[Vechiul Testament]]  
Linia 344: Linia 358:
 
* [[Psaltirea]]
 
* [[Psaltirea]]
 
* [[Apostol (liturgică)|Apostolul]]
 
* [[Apostol (liturgică)|Apostolul]]
−
* [[Biblia de la Bucureşti (1688)]]
+
* [[Biblia de la București (1688)]]
 
* [[Minunea în Biblie]]
 
* [[Minunea în Biblie]]
−
 
−
 
−
==Note==
 
−
<references />
 
−
 
−
==Bibliografie==
 
−
*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online
 
−
*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent
 
−
*Ene Branişte , Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001,  pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2
 
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 361: Linia 365:
 
* [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htm Instrumente muzicale biblice]
 
* [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htm Instrumente muzicale biblice]
 
* [http://chrles.multiply.com/ Pergamente scanate din Biblie]
 
* [http://chrles.multiply.com/ Pergamente scanate din Biblie]
 +
*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008
  
 
===Biblia Online===
 
===Biblia Online===
Linia 377: Linia 382:
 
===Alte articole===
 
===Alte articole===
 
*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey]
 
*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey]
−
 
−
===Ştiri noi===
 
−
*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008.
 
  
 
==Galerie de imagini==
 
==Galerie de imagini==
Linia 387: Linia 389:
 
Image:Biblia. Prima Biblie finlandeză.jpg|Prima Biblie finlandeză 1642
 
Image:Biblia. Prima Biblie finlandeză.jpg|Prima Biblie finlandeză 1642
 
Image:Biblia. Prima Biblie germană.jpg| Prima traducere catolică a Bibliei integrale de Johannes Dietenberger, 1534, Universität Münster
 
Image:Biblia. Prima Biblie germană.jpg| Prima traducere catolică a Bibliei integrale de Johannes Dietenberger, 1534, Universität Münster
−
Image:Codex Vaticanus 2.jpg|Codex Vaticanus B, pagină care conţine textul biblic II Tesaloniceni. 3,11-18, Evrei 1,1-2;2, sec al IV-lea d.H
+
Image:Codex Vaticanus 2.jpg|Codex Vaticanus B, pagină care conține textul biblic II Tesaloniceni. 3,11-18, Evrei 1,1-2;2, sec al IV-lea d.H
−
Image:Codex Alexandrinus Luca.jpg|Codex Alexandrinus, pagina 65V cu sfârşitul Evangheliei după Luca
+
Image:Codex Alexandrinus Luca.jpg|Codex Alexandrinus, pagina 65V cu sfârșitul Evangheliei după Luca
−
Imagine:Biblia de la Bucuresti 1.jpg|Biblia de la Bucureşti - foaia de titlu
+
Imagine:Biblia de la Bucuresti 1.jpg|Biblia de la București - foaia de titlu
−
Imagine:Biblia de la Bucuresti 2.jpg|Biblia de la Bucureşti - prima pagină (verso)
+
Imagine:Biblia de la Bucuresti 2.jpg|Biblia de la București - prima pagină (verso)
 
</gallery>
 
</gallery>
  
−
[[Categorie:Literatură creştină]]
+
[[Categorie:Literatură creștină]]
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie:Texte]]
 
[[Categorie:Texte]]

Versiunea de la data 30 ianuarie 2020 15:29

Sfânta Scriptură (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde Vechiul Testament, format din 39 de cărți canonice și Noul Testament, format din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.[1] Vechiul Testament cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi și prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre Hristos” (Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.

Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numeri și Deuteronomul) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui David și Solomon. Cartea lui Iov tratează problema suferinței umane, propunând pe Iov ca model grăitor de răbdare și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. Cartea Psalmilor cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea Pildele lui Solomon cuprinde proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. Ecclesiastul este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. Cântarea Cântărilor este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.

Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în Pentateuh - primele cinci cărți ale Bibliei) și prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17). Noul Testament cuprinde cele patru evanghelii, Faptele Apostolilor, cele 14 epistole ale lui Pavel și cele șapte apostole sobornicești ale lui Iacov, Petru, Ioan și Iuda, încheindu-se cu Apocalipsa lui Ioan. Evangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor" apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.Noul Testament cuprinde revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși Dumnezeu Fiul (Evrei 1,1-2).

Folosul

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate,/Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun”.(II Timotei 3,16-17)

Limbile

Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.Hr.
Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, secolul al V-lea

Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de Septuaginta, în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învățați. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.Ieronim, primind apelativul de Vulgata. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariția protestantismului, a început să fie tradusă în toate limbile naționale.

În limba română

Prima traducere integrală a Sfântei Scripturi în limba română a fost tipărită în 1688, la București, fiind cunoscută sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino, după numele voievodului Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în dezvoltarea limbii literare.[2][3]

De-a lungul timpului, numeroși ierarhi, teologi și oameni de cultură români au contribuit la perfecționarea traducerilor succesive ale Bibliei, printre aceștia numărându-se Gala Galaction, Nicodim Munteanu, Valeriu Anania și mulți alții.

În prezent, în Biserica Ortodoxă Română este folosită traducerea aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, tipărită în mai multe ediții succesive.[4]

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar Marea Unire ci și evenimente legate de Biblia românească:

„Noua ediție a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în anul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia, 1648)”.[5]

Sursele Revelației

Biserica Ortodoxă recunoaște două surse interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

Sistemul de referințe

Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeții au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărțire a textului pe capitole și pe versete. Lucrând pe Vulgata, versiunea latină a textului biblic, cardinalul Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury a început împărțirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârșit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui Hugues de Saint Cher, în jurul anului 1240. O primă împărțire în versete a Bibliei a fost introdusă de Robert Estienne, un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărțit în capitole și versete a fost publicat în ediție greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.[6]

Actualitate

În 2001 Biblia era tradusă în mai mult de 1200 de limbi[7] și este cea mai bine vândută carte din toate timpurile cu 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei în februarie 2011.[8]

Natura Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și în același timp este despre Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui Dumnezeu despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, și o parte a Sfintei Tradiții care este vie și lucrătoare în Biserică. Astfel, dacă Sfânta Tradiție înseamnă viața Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieți.

Biblia—atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament—este hristocentrică și hristologică. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morți, iar prin moartea Apostolului Iacov, Biserica înțelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.

La început, Apostolii au transmis Sfânta Evanghelie prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit și a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui Moise rostite către poporul lui Israel după Paștile evreilor au fost ca aceștia să spună copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a săvârșit Sf. Maria Magdalena după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi spună îndată și Sf. Petru. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în scris spre mărturie nestrămutată pentru următoarele generații.

Se presupune credința

Biblia presupune credința cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. Ioan Hrisostom, Biserica ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viață, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.

Scopul Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol Ioan îl dă în Evanghelia sa (20, 30-31):

Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui.

Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.

Canonul Sfintei Scripturi

Canonul Vechiului Testament din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al Septuagintei, care era Biblia cunoscută de Apostoli. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul Noului Testament s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în Scrisoarea pascală a Sf. Atanasie al Alexandriei în anul 367.

Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască. Dacă inspirația cărților canonice este o învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea și menținerea acestor cărți în canon, precum și numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiție. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărți. În afară de aceste cărți inspirate și canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit și folositoare de suflet pentru credincioși alte paisprezece cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice și care sunt folosite în cult.

La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiției, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, și care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paști a sfântului Atanasie din anul 367, apare pentru prima oară și lista cu cele 27 de cărți pe care Biserica creștină le acceptă și le recunoaște ca inspirate și canonice. Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.

Canonul Vechiului Testament

Pentateuhul (Legea) (5 cărți)

Cărțile istorice (12 cărți)

Cărțile poetice (6 cărți din care primele 5 cărți sunt cărți didactice sau sapiențiale)

Cărțile profeților (16 cărți)

Profeții mari (4 cărți)

Profeții mici (12 cărți)

Cărți necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărți)


Canonul Vechiului Testament în Bibliile Bisericilor ortodoxe: greacă, rusă și română

În funcție de sursa folosită pentru organizarea textului și de alte criterii, există diferențe între modul de organizare a cărților Vechiului Testament în Bisericile Ortodoxe. Un tabel comparativ al cărților Vechiului Testament cuprinse în Bibliile Bisericilor ortodoxe greacă, rusă și română[9] ilustrează cel mai bine aceste diferențe. Cu litere italice sunt semnalate în tabel cărțile anagignoscomena, numite uneori deuterocanonice, necanonice sau apocrife de către diferiți autori ortodocși. Astfel, în textul românesc, spre deosebire de alte versiuni, aceste cărți (cu excepția cărții I Ezdra și a Psalmului 151) sunt grupate toate la finalul Vechiului Testament.

Biblia grecească [10]

  • Facerea
  • Ieșirea
  • Levitic
  • Numeri
  • Deuteronom
  • Iosua Navi
  • Judecători
  • Rut
  • 1 Regi
  • 2 Regi
  • 3 Regi
  • 4 Regi
  • 1 Paralipomena
  • 2 Paralipomena
  • 1 Ezdra
  • 2 Ezdra
  • Neemia
  • Tobit
  • Iudita
  • Ester (+ adaosurile grecești)
  • 1 Macabei
  • 2 Macabei
  • 3 Macabei
  • Psalmi (+ Ps. 151)
  • Iov
  • Pildele lui Solomon
  • Eclesiastul
  • Cântarea cântărilor
  • Înțelepciunea lui Solomon
  • Înțelepciunea lui Sirah
  • Osea
  • Amos
  • Miheia
  • Ioil
  • Avdia
  • Iona
  • Naum
  • Avacum
  • Sofonie
  • Agheu
  • Zaharia
  • Maleahi
  • Isaia
  • Ieremia
  • Baruh
  • Plângerile lui Ieremia
  • Epistola lui Ieremia
  • Iezechiel
  • Daniel (+ adaosurile grecești)
  • 4 Macabei (în anexă)

Biblia rusească [11]

  • Facerea
  • Ieșirea
  • Levitic
  • Numeri
  • Deuteronom
  • Iosua Navi
  • Judecători
  • Rut
  • 1 Regi
  • 2 Regi
  • 3 Regi
  • 4 Regi
  • 1 Paralipomena
  • 2 Paralipomena
  • 1 Ezdra
  • Neemia
  • 2 Ezdra
  • Tobit
  • Iudita
  • Ester (+ adaosurile grecești)
  • Iov
  • Psalmi (+ Ps. 151)
  • Pilde
  • Ecclesiastul
  • Cântarea cântărilor
  • Înțelepciunea lui Solomon
  • Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah
  • Isaia
  • Ieremia
  • Plângerile lui Ieremia
  • Epistola lui Ieremia
  • Baruh
  • Iezechiel
  • Daniel (+ adaosurile grecești)
  • Osea
  • Ioil
  • Amos
  • Avdia
  • Iona
  • Miheia
  • Naum
  • Avacum
  • Sofonie
  • Agheu
  • Zaharia
  • Maleahi
  • 1 Macabei
  • 2 Macabei
  • 3 Macabei
  • 3 Ezdra

Biblia românească[12][13]

Canonul Noului Testament

Epistolele sfântului apostol Pavel (14 epistole)

Epistolele sobornicești (7 epistole)

Note

  1. ↑ Protestanții numesc aceste cărți apocrife și nu le includ în Biblie.
  2. ↑ Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet - Cultura națională, București, 1994, p. 14.
  3. ↑ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. 4, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 449. ISBN 973-45-0016-3
  4. ↑ Biblia ortodoxă, versiunea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, online.
  5. ↑ Florin Nicolaie, A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi, 18 decembrie 2018, Basilica.ro
  6. ↑ Valeriu Anania, Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi, introducere la Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2; "Concordances of the Bible", in Catholic Encyclopedia (New Advent).
  7. ↑ About the Bible, pe christiananswers.net
  8. ↑ http://www.dailyiasi.ro/life-style/cultura/cele-mai-citite-10-carti-din-lume.html
  9. ↑ Pus la dispoziția ro.OrthodoxWiki.org cu amabilitate de Prof. Dr. Ștefan Munteanu, profesor de teologie biblică și ebraică biblică la Institutul de Teologie Ortodoxă „Sfântul Serghie” din Paris.
  10. ↑ Παλαιά Διαθήκη (Vechiul Testament în versiunea greacă).
  11. ↑ Ветхий Завет (Vechiul Testament în limba slavonă, varianta folosită în Biserica Ortodoxă Rusă).
  12. ↑ Biblia sau Sfânta Scriptura, tiparită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a P.F. Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, 1994 (online)
  13. ↑ În paranteze, titlurile cărților după „Sfânta Scriptură - Ediția jubiliară a Sfântului Sinod”, din 2001, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, și tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (online la http://www.dervent.ro/biblia.php)

Bibliografie

A se vedea și

Legături externe

Biblia Online

Citiri zilnice din Scriptură

Alte articole

Galerie de imagini

  • Noul Testament, King James Version, 1631

  • Biblia Cantacuzino

  • Prima Biblie finlandeză 1642

  • Prima traducere catolică a Bibliei integrale de Johannes Dietenberger, 1534, Universität Münster

  • Codex Vaticanus B, pagină care conține textul biblic II Tesaloniceni. 3,11-18, Evrei 1,1-2;2, sec al IV-lea d.H

  • Codex Alexandrinus, pagina 65V cu sfârșitul Evangheliei după Luca

  • Biblia de la București - foaia de titlu

  • Biblia de la București - prima pagină (verso)

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sfânta_Scriptură&oldid=50168”