Sfânta Masă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Anularea modificării 24471 făcute de Sîmbotin (discuţie)tastare greşită)
(ortografie)
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{copyright|url=http://legalhighs-wholesale.com/ortodoxia.md/tipic-bisericesc/84-explicaii/4526-obiecte-de-cult-simbolismul-i-intrebuinarea-lor}}
+
'''Sfânta Masă''' sau '''Masa Altarului''' este masa așezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei [[Altar]]ului pe care se aduce [[Euharistie|Sfânta Jertfă]]. Este de formă pătrată, lungă și lată de aproximativ un metru, confecționată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul [[Iisus Hristos]] și pe cei patru [[Evanghelist|Evangheliști]]. Este îmbrăcată permanent cu două veșminte așezate permanent pe ea, [[cămaşa altarului|cămașa]] sau ''katasarkia'' (de culoare albă, frecvent din in) și [[enditon]]ul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte țesături prețioase (sau chiar din metale prețioase) în [[culori liturgice|culori]] strălucitoare și care se poate schimba odată cu celelalte [[veșminte]] liturgice și [[acoperăminte]], în funcție de perioada liturgică. Pe și lângă Sfânta Masă sunt așezate mai multe [[obiecte liturgice]], fiecare cu rolul său specific.
{{Îmbunătăţire}}
 
'''Sfânta Masă''' este o masă pătrată confecţionată din piatră sau lemn, pe care se aduce Jertfa cea fără de sânge. Sfânta Masă simbolizează tronul slavei lui Dumnezeu şi Mormântul Domnului. Ea este locul prezenţei tainice a Mântuitorului ca Jertfitor şi Jertfă. Sfânta Masă se îmbracă la sfinţirea ei în două veşminte. Primul veşmânt este cămaşa sau katasarkia. Cămaşa rămâne neschimbată şi este confecţionată din material alb de in sau hasa. Ea simbolizează giulgiurile de îngropare a Mântuitorului. Al doilea veşmânt care se îmbracă peste cămaşă este inditionul sau inditia. El este confecţionat din material strălucitor şi de diferite culori (conform sărbătorilor) care poate fi schimbat. Inditionul simbolizează slava lui Dumnezeu. În unele biserici se întâlnesc Sfinte Mese cu indition confecţionat din metal preţios şi împodobit cu icoane.
 
  
==Obiectele de pe Sfânta Masă==
+
==Simbolistica==
Pe Sfânta Masă se găsesc următoarele obiecte de cult: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul şi trusa pentru botez.
+
Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în același timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârșită aici [[har]]ul lui Dumnezeu cel mântuitor și sfințitor se răspândește asupra tuturor credincioșilor. Ea este totodată [[Golgota]], locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jertfelnic sunt reactualizate, la fiecare [[Sfânta Liturghie|Liturghie]] Patimile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă și Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui a dăruit lumii întregi viața veșnică.
  
===Sfântul Antimis===
+
==Sfințirea==
Sfântul Antimis este o bucată de pânză de in sau mătase de formă dreptunghiulară (cu laturile de 50-60 cm), care se găseşte la mijlocul Sfintei Mese şi pe care se slujeşte Dumnezeiasca Liturghie. El se desface în timpul Sfintei Liturghii, când preotul zice: "Rugaţi-vă, cei chemaţi, Domnului..."Acest obiect liturgic are pictate ori brodate: în mijloc punerea Domnului în mormânt, iar în colţuri pe cei 4 Evanghelişti. În partea de jos se află inscripţia cu menţiunea Hramului Bisericii pentru care este dat Antimisul, data şi semnătura ierarhului care l-a dat. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt martir. Sfântul Antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus." Sfântul Antimis se păstrează într-o învelitoare (mahramă) de pânză, numită iliton, care simbolizează mahrama cu care a fost înfăşurat capul Mântuitorului.
+
Sfințirea Sfintei Mese se face la sfințirea Bisericii. Atunci masa altarului se așază și se lipește pe stâlpii ei cu un amestec de ceară, sacâz și alte substanțe amintind de îngroparea Mântuitorului. În piciorul Sfintei Mese sunt de obicei încastrate părticele din Sfintele Moaște ale unui Sfânt Mucenic. Masa este spălată mai întâi cu apă, închipuind taina Botezului, apoi cu vin și apă de trandafiri, amintind spălarea trupului Domnului cu miresme după moarte, după care arhiereul miruiește Sfânta Masă în semnul Crucii. În cele patru colțuri ale mesei se așază patru bucăți de pânză cu icoanele celor patru Evangheliști, temelie a credinței Bisericii. După aceea Sfânta Masă se îmbracă în primul veșmânt sau cămașa care simbolizează giulgiurile Mântuitorului, peste care se așază [[enditon]]ul, veșmântul strălucit ce simbolizează îmbrăcămintea Sa de lumină de la Înviere. Apoi este așezat pe Sfânta Masă [[Antimis]]ul, o bucată de pânză brodată pe care este reprezentată îngroparea Domnului, în care sunt cusute părticele din moaștele unui mucenic. Deasupra acestora se așază Sfânta [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] și Sfânta Cruce. În spatele Sfintei Mese, spre răsărit se așază, pe un postament, o Cruce mare pe care este reprezentată Răstignirea Domnului, lângă care stă permanent o [[candelă]] aprinsă.
  
În Sfântul Antimis se păstrează şi un burete special. Buretele este folosit de către preotul slujitor pentru a strânge miridele (fărâmituri de prescură) de pe Sfântul Disc şi de pe Sfântul Antimis. Tot pe acest burete, preotul îşi pune partea din Sfântul Agneţ când se împărtăşeşte.
+
Dacă în Sfântul Altar pot intra, cu binecuvântarea episcopului sau preotului, și simpli monahi (sau monahii) ori mireni, de Sfânta Masă, odată sfințită, nu au voie să se atingă decât [[cler]]icii, începând de la rangul de [[subdiacon|ipodiacon]]. Pe Sfânta Masă nu ar trebui așezate obiecte care nu au fost sfințite sau care nu sunt obiecte de cult. Icoanele sunt uneori așezate pe Sfânta Masă pentru o anumită perioadă de timp, ca parte a pregătirii pentru sfințirea lor ca obiecte de cult.
  
Buretele este confecţionat dintr-o plantă acvatică numită musa. El ne aduce aminte de buretele îmbibat cu oţet, cu care ostaşii L-au adăpat, în batjocoră, pe Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 19,29).
+
==Obiectele de pe Sfânta Masă==
 
+
Pe Sfânta Masă se găsesc în mod obișnuit mai multe obiecte liturgice folosite la slujbele bisericești. Acestea sunt: Sfântul [[Antimis]], Sfânta Evanghelie, Sfânta [[Cruce]], [[Chivot]]ul trusa pentru [[botez]], un [[sfeșnic]] cu unul sau mai multe brațe, un clopoțel folosit în anumite momente ale Sfintei Liturghii etc.
===Sfânta Evanghelie===
 
Sfânta Evanghelie (din greacă - veste bună, îmbucurătoare) este cartea care cuprinde în sine învăţătura dumnezeiască a Mântuitorului Hristos redată de cei 4 evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Ea se află întotdeauna pe Sfânta Masă deasupra Sfântului Antimis şi simbolizează pe Însuşi Mântuitorul, Care a luminat lumea cu lumina învăţăturii Sfintei Evanghelii. Este legată şi îmbrăcată în chip deosebit într-o copertă argintată sau aurită şi împodobită cu icoane: în centru - icoana Învierii, în colţuri - icoanele evangheliştilor, iar în spate - icoana Răstignirii.
 
 
 
===Sfânta Cruce===
 
Tot pe Sfânta Masă se mai găseşte şi Sfânta Cruce (pot fi şi mai multe), care înfăţişează răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos şi cu care preotul binecuvântează pe credincioşi la Sfânta Liturghie.
 
 
 
Sfânta Cruce se foloseşte la toate slujbele bisericeşti (ex.: sfinţirea apei, botez, cununie, ş.a.). Ea simbolizează pe de o parte renunţarea şi lepădarea de sine a creştinului, cum a spus Mântuitorul: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24); pe de altă parte, ea este şi stindardul de luptă cu care câştigăm biruinţa împotriva duhului rău, precum cântă Biserica: "Doamne, armă asupra diavolului, crucea Ta o ai dat nouă; că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei..."
 
 
 
===Sfântul Chivot===
 
Sfântul Chivot este unul dintre cele mai preţioase obiecte de pe Sfânta Masă. Se mai numeşte şi artoforiu. Are forma unei bisericuţe şi stă totdeauna pe Sfânta Masă, păstrându-se în ea Sfânta Împărtăşanie pentru bolnavi, precum şi Sfântul Agneţ pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, de la sfinţirea până la folosirea lui. Este aşezat în partea de răsărit a Sfintei Mese, în dreptul Sfântului Antimis.
 
 
 
Chivotul simbolizează tronul pe care stă Mântuitorul în slava cerească.
 
 
 
===Sfeşnicu===
 
Sfeşnicul este un suport care are în partea de sus un orificiu în care se înfig lumânări. Sfeşnicul poate avea unul sau mai multe braţe, fiecare cu simbolul său.Sfeşnicul cu un braţ, numit primikirion semnifică unitatea Sfintei Treimi; sfeşnicul cu două braţe, numit dikirion, simbolizează cele două firi ale Mântuitorului (Dumnezeu şi Om); sfeşnicele cu trei braţe, trikirion, simbolizează cele trei persoane ale Sfintei Treimi; sunt şi sfeşnice cu şapte braţe, care simbolizează cele şapte daruri ale Sfântului Duh: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa (Galateni 5, 22) şi sfeşnice cu douăsprezece braţe, simbolizând pe cei doisprezece Apostoli ai Domnului.
 
 
 
===Trusa pentru botez===
 
Alături de chivot se află trusa pentru Botez (mirniţa) - o lădiţă în care se păstrează Sfântul şi Marele Mir pentru Taina Mirungerii, miruitoarele şi foarfecele pentru Botez.
 
 
 
==="Crucea Răstignirii"===
 
Tot în Sfântul Altar, în partea de răsărit a Sfintei Mese, se află şi Crucea Răstignirii, o cruce mare, lucrată din lemn, pe care este pictată Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Ea se află pe un postament şi se găseşte lângă Sfânta Masă, alături de candela care trebuie să fie permanent aprinsă. Această Cruce se scoate din Sfântul Altar de către preot numai la Denia din Joia Mare (Utrenia Vinerii Patimilor). Se scoate din Sfântul Altar pe uşa dinspre miazănoapte, fiind purtată pe umeri de preot, închipuind pe Mântuitorul, Care Şi-a dus crucea. Se aşează în mijlocul bisericii, se săvârşeşte slujba Sfintelor Patimi şi rămâne aici până a doua zi la Vecernie, când se scoate Sfântul Epitaf.
 
 
 
===Clopoţel===
 
Tot pe Sfânta Masă se mai găseşte şi un clopoţel, care este folosit în unele momente liturgice, cum este la Liturghia Darurilor înainte sfinţite, pentru a atrage atenţia credincioşilor, ca să îngenuncheze şi să fie râvnitori în rugăciune. Mai este folosit şi în alte împrejurări, ca de ex.: după terminarea predicii sau citirea Cazaniei, anunţând pe credincioşi să se apropie "cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă" de Sfântul Altar, spre a se împărtăşi.
 
  
 
==Galerie de imagini==
 
==Galerie de imagini==
Linia 50: Linia 24:
 
*[[Cruce]]
 
*[[Cruce]]
 
*[[Evanghelie (liturgică)]]
 
*[[Evanghelie (liturgică)]]
 +
 +
==Surse==
 +
*Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, [http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
 +
*[[:en:Altar table]]
  
 
[[Categorie:Arhitectura bisericească]]
 
[[Categorie:Arhitectura bisericească]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea de la data 20 noiembrie 2013 09:44

Sfânta Masă sau Masa Altarului este masa așezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei Altarului pe care se aduce Sfânta Jertfă. Este de formă pătrată, lungă și lată de aproximativ un metru, confecționată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos și pe cei patru Evangheliști. Este îmbrăcată permanent cu două veșminte așezate permanent pe ea, cămașa sau katasarkia (de culoare albă, frecvent din in) și enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte țesături prețioase (sau chiar din metale prețioase) în culori strălucitoare și care se poate schimba odată cu celelalte veșminte liturgice și acoperăminte, în funcție de perioada liturgică. Pe și lângă Sfânta Masă sunt așezate mai multe obiecte liturgice, fiecare cu rolul său specific.

Simbolistica

Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în același timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârșită aici harul lui Dumnezeu cel mântuitor și sfințitor se răspândește asupra tuturor credincioșilor. Ea este totodată Golgota, locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jertfelnic sunt reactualizate, la fiecare Liturghie Patimile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă și Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui a dăruit lumii întregi viața veșnică.

Sfințirea

Sfințirea Sfintei Mese se face la sfințirea Bisericii. Atunci masa altarului se așază și se lipește pe stâlpii ei cu un amestec de ceară, sacâz și alte substanțe amintind de îngroparea Mântuitorului. În piciorul Sfintei Mese sunt de obicei încastrate părticele din Sfintele Moaște ale unui Sfânt Mucenic. Masa este spălată mai întâi cu apă, închipuind taina Botezului, apoi cu vin și apă de trandafiri, amintind spălarea trupului Domnului cu miresme după moarte, după care arhiereul miruiește Sfânta Masă în semnul Crucii. În cele patru colțuri ale mesei se așază patru bucăți de pânză cu icoanele celor patru Evangheliști, temelie a credinței Bisericii. După aceea Sfânta Masă se îmbracă în primul veșmânt sau cămașa care simbolizează giulgiurile Mântuitorului, peste care se așază enditonul, veșmântul strălucit ce simbolizează îmbrăcămintea Sa de lumină de la Înviere. Apoi este așezat pe Sfânta Masă Antimisul, o bucată de pânză brodată pe care este reprezentată îngroparea Domnului, în care sunt cusute părticele din moaștele unui mucenic. Deasupra acestora se așază Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. În spatele Sfintei Mese, spre răsărit se așază, pe un postament, o Cruce mare pe care este reprezentată Răstignirea Domnului, lângă care stă permanent o candelă aprinsă.

Dacă în Sfântul Altar pot intra, cu binecuvântarea episcopului sau preotului, și simpli monahi (sau monahii) ori mireni, de Sfânta Masă, odată sfințită, nu au voie să se atingă decât clericii, începând de la rangul de ipodiacon. Pe Sfânta Masă nu ar trebui așezate obiecte care nu au fost sfințite sau care nu sunt obiecte de cult. Icoanele sunt uneori așezate pe Sfânta Masă pentru o anumită perioadă de timp, ca parte a pregătirii pentru sfințirea lor ca obiecte de cult.

Obiectele de pe Sfânta Masă

Pe Sfânta Masă se găsesc în mod obișnuit mai multe obiecte liturgice folosite la slujbele bisericești. Acestea sunt: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul trusa pentru botez, un sfeșnic cu unul sau mai multe brațe, un clopoțel folosit în anumite momente ale Sfintei Liturghii etc.

Galerie de imagini

Articole înrudite

Surse