Sfânta Masă

Sfânta Masă sau Masa Altarului este masa aşezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei Altarului pe care se aduce Sfânta Jertfă. Este de formă pătrată, lungă şi lată de aproximativ un metru, confecţionată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos şi pe cei patru Evanghelişti. Este îmbrăcată permanent cu două veşminte aşezate permanent pe ea, cămaşa sau katasarkia (de culoare albă, frecvent din in) şi enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte ţesături preţioase (sau chiar din metale preţioase) în culori strălucitoare şi care se poate schimba odată cu celelalte veşminte liturgice şi acoperăminte, în funcţie de perioada liturgică. Pe şi lângă Sfânta Masă sunt aşezate mai multe obiecte liturgice, fiecare cu rolul său specific.

Simbolistica

Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în acelaşi timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârşită aici harul lui Dumnezeu cel mântuitor şi sfinţitor se răspândeşte asupra tuturor credincioşilor. Ea este totodată Golgota, locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jerfelnic sunt reactualizate, la fiecare Liturghie Patimile Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă şi Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui s-a dăruit lumii întregi viaţa veşnică.

Sfinţirea

Sfinţirea Sfintei Mese se face la sfinţirea Bisericii. Atunci masa altarului se aşază şi se lipeşte pe stâlpii ei cu un amestec de ceară, sacâz şi alte substanţe amintind de îngroparea Mântuitorului. În piciorul Sfintei Mese sunt de obicei încastrate părticele din Sfintele Moaşte ale unui Sfânt Mucenic. Masa este spălată mai întâi cu apă, închipuind taina Botezului, apoi cu vin şi apă de trandafiri, amintind spălarea trupului Domnului cu miresme după moarte, după care arhiereul miruieşte Sfânta Masă în semnul Crucii. În cele patru colţuri ale mesei se aşază patru bucăţi de pânză cu icoanele celor patru Evanghelişti, temelie a credinţei Bisericii. După aceea Sfânta Masă se îmbracă în primul veşmânt sau cămaşa care simbolizează giulgiurile Mântuitorului, peste care se aşază enditonul, veşmântul strălucit ce simbolizează îmbrăcămintea Sa de lumină de la Înviere. Apoi este aşezat pe Sfânta Masă Antimisul, o bucată de pânză brodată pe care este reprezentată îngroparea Domnului, în care sunt cusute părticele din moaştele unui mucenic. Deasupra acestora se aşază Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. În spatele Sfintei Mese, spre răsărit se aşază, pe un postament, o Cruce mare pe care este reprezentată Răstignirea Domnului, lângă care stă permanent o candelă aprinsă.

Dacă în Sfântul Altar pot intra, cu binecuvântarea episcopului sau preotului, şi simpli monahi (sau monahii) ori mireni, de Sfânta Masă, odată sfinţită, nu au voie să se atingă decât clericii, începând de la rangul de ipodiacon. Pe Sfânta Masă nu ar trebui aşezate obiecte care nu au fost sfinţite sau care nu sunt obiecte de cult. Icoanele sunt uneori aşezate pe Sfânta Masă pentru o anumită perioadă de timp, ca parte a pregătirii pentru sfinţirea lor ca obiecte de cult.

Obiectele de pe Sfânta Masă

Pe Sfânta Masă se găsesc în mod obişnuit mai multe obiecte liturgice folosite la slujbele bisericeşti. Acestea sunt: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul trusa pentru botez, un sfeşnic cu unul sau mai multe braţe, un clopoţel folosit în anumite momente ale Sfintei Liturghii etc.

Galerie de imagini

• 

  Masa altarului: Biserica Sf. Maria, Bluefield, WV, USA

• 

  Masa altarului: Biserica Sf. Marcu, Bradenton, FL, USA

• 

  Masa altarului: Biserica Sfintei Teofanii, Nagoya, Japan

Articole înrudite

• Altar
• Antimis
• Cruce
• Evanghelie (liturgică)

Surse

• Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
• en:Altar table