Sfânta Masă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(rescriere partiala si cateva completari, surse)
(scoatere etichete - articol rescris cf. normelor Orthodoxwiki)
Linia 1: Linia 1:
{{copyright|url=http://legalhighs-wholesale.com/ortodoxia.md/tipic-bisericesc/84-explicaii/4526-obiecte-de-cult-simbolismul-i-intrebuinarea-lor}}
 
{{Îmbunătăţire}}
 
 
'''Sfânta Masă''' sau '''Masa Altarului''' este masa aşezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei [[Altar]]ului pe care se aduce [[Euharistie|Sfânta Jertfă]]. Este de formă pătrată, lungă şi lată de aproximativ un metru, confecţionată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos şi pe cei patru Evanghelişti. Este îmbrăcată permanent cu două veşminte aşezate permanent pe ea, cămaşa sau ''katasarkia'' (de culoare albă, frecvent din in) şi enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte ţesături preţioase (sau chiar din metale preţioase) în [[culori liturgice|culori]] strălucitoare şi care se poate schimba odată cu celelalte [[veşminte]] liturgice şi [[acoperământ|acoperăminte]], în funcţie de perioada liturgică. Pe şi lângă Sfânta Masă sunt aşezate mai multe [[obiecte liturgice]], fiecare cu rolul său specific.
 
'''Sfânta Masă''' sau '''Masa Altarului''' este masa aşezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei [[Altar]]ului pe care se aduce [[Euharistie|Sfânta Jertfă]]. Este de formă pătrată, lungă şi lată de aproximativ un metru, confecţionată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos şi pe cei patru Evanghelişti. Este îmbrăcată permanent cu două veşminte aşezate permanent pe ea, cămaşa sau ''katasarkia'' (de culoare albă, frecvent din in) şi enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte ţesături preţioase (sau chiar din metale preţioase) în [[culori liturgice|culori]] strălucitoare şi care se poate schimba odată cu celelalte [[veşminte]] liturgice şi [[acoperământ|acoperăminte]], în funcţie de perioada liturgică. Pe şi lângă Sfânta Masă sunt aşezate mai multe [[obiecte liturgice]], fiecare cu rolul său specific.
  

Versiunea de la data 13 decembrie 2011 09:06

Sfânta Masă sau Masa Altarului este masa aşezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei Altarului pe care se aduce Sfânta Jertfă. Este de formă pătrată, lungă şi lată de aproximativ un metru, confecţionată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos şi pe cei patru Evanghelişti. Este îmbrăcată permanent cu două veşminte aşezate permanent pe ea, cămaşa sau katasarkia (de culoare albă, frecvent din in) şi enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte ţesături preţioase (sau chiar din metale preţioase) în culori strălucitoare şi care se poate schimba odată cu celelalte veşminte liturgice şi acoperăminte, în funcţie de perioada liturgică. Pe şi lângă Sfânta Masă sunt aşezate mai multe obiecte liturgice, fiecare cu rolul său specific.

Simbolistica

Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în acelaşi timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârşită aici harul lui Dumnezeu cel mântuitor şi sfinţitor se răspândeşte asupra tuturor credincioşilor. Ea este totodată Golgota, locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jerfelnic sunt reactualizate, la fiecare Liturghie Patimile Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă şi Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui s-a dăruit lumii întregi viaţa veşnică.

Sfinţirea

Sfinţirea Sfintei Mese se face la sfinţirea Bisericii. Atunci masa altarului se aşază şi se lipeşte pe stâlpii ei cu un amestec de ceară, sacâz şi alte substanţe amintind de îngroparea Mântuitorului. În piciorul Sfintei Mese sunt de obicei încastrate părticele din Sfintele Moaşte ale unui Sfânt Mucenic. Masa este spălată mai întâi cu apă, închipuind taina Botezului, apoi cu vin şi apă de trandafiri, amintind spălarea trupului Domnului cu miresme după moarte, după care arhiereul miruieşte Sfânta Masă în semnul Crucii. În cele patru colţuri ale mesei se aşază patru bucăţi de pânză cu icoanele celor patru Evanghelişti, temelie a credinţei Bisericii. După aceea Sfânta Masă se îmbracă în primul veşmânt sau cămaşa care simbolizează giulgiurile Mântuitorului, peste care se aşază enditonul, veşmântul strălucit ce simbolizează îmbrăcămintea Sa de lumină de la Înviere. Apoi este aşezat pe Sfânta Masă Antimisul, o bucată de pânză brodată pe care este reprezentată îngroparea Domnului, în care sunt cusute părticele din moaştele unui mucenic. Deasupra acestora se aşază Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. În spatele Sfintei Mese, spre răsărit se aşază, pe un postament, o Cruce mare pe care este reprezentată Răstignirea Domnului, lângă care stă permanent o candelă aprinsă.

Dacă în Sfântul Altar pot intra, cu binecuvântarea episcopului sau preotului, şi simpli monahi (sau monahii) ori mireni, de Sfânta Masă, odată sfinţită, nu au voie să se atingă decât clericii, începând de la rangul de ipodiacon. Pe Sfânta Masă nu ar trebui aşezate obiecte care nu au fost sfinţite sau care nu sunt obiecte de cult. Icoanele sunt uneori aşezate pe Sfânta Masă pentru o anumită perioadă de timp, ca parte a pregătirii pentru sfinţirea lor ca obiecte de cult.

Obiectele de pe Sfânta Masă

Pe Sfânta Masă se găsesc în mod obişnuit mai multe obiecte liturgice folosite la slujbele bisericeşti. Acestea sunt: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul trusa pentru botez, un sfeşnic cu unul sau mai multe braţe şi un clopoţel folosit în anumite momente ale Sfintei Liturghii.

Sfântul Antimis

Sfântul Antimis este o bucată de pânză de in sau mătase de formă dreptunghiulară (cu laturile de 50-60 cm), care se găseşte la mijlocul Sfintei Mese şi pe care se slujeşte Dumnezeiasca Liturghie. El se desface în timpul Sfintei Liturghii, când preotul zice: "Rugaţi-vă, cei chemaţi, Domnului..."Acest obiect liturgic are pictate ori brodate: în mijloc punerea Domnului în mormânt, iar în colţuri pe cei 4 Evanghelişti. În partea de jos se află inscripţia cu menţiunea Hramului Bisericii pentru care este dat Antimisul, data şi semnătura ierarhului care l-a dat. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt martir. Sfântul Antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus." Sfântul Antimis se păstrează într-o învelitoare (mahramă) de pânză, numită iliton, care simbolizează mahrama cu care a fost înfăşurat capul Mântuitorului.

În Sfântul Antimis se păstrează şi un burete special. Buretele este folosit de către preotul slujitor pentru a strânge miridele (fărâmituri de prescură) de pe Sfântul Disc şi de pe Sfântul Antimis. Tot pe acest burete, preotul îşi pune partea din Sfântul Agneţ când se împărtăşeşte.

Buretele este confecţionat dintr-o plantă acvatică numită musa. El ne aduce aminte de buretele îmbibat cu oţet, cu care ostaşii L-au adăpat, în batjocoră, pe Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 19,29).

Sfânta Evanghelie

Sfânta Evanghelie (din greacă - veste bună, îmbucurătoare) este cartea care cuprinde în sine învăţătura dumnezeiască a Mântuitorului Hristos redată de cei 4 evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Ea se află întotdeauna pe Sfânta Masă deasupra Sfântului Antimis şi simbolizează pe Însuşi Mântuitorul, Care a luminat lumea cu lumina învăţăturii Sfintei Evanghelii. Este legată şi îmbrăcată în chip deosebit într-o copertă argintată sau aurită şi împodobită cu icoane: în centru - icoana Învierii, în colţuri - icoanele evangheliştilor, iar în spate - icoana Răstignirii.

Sfânta Cruce

Tot pe Sfânta Masă se mai găseşte şi Sfânta Cruce (pot fi şi mai multe), care înfăţişează răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos şi cu care preotul binecuvântează pe credincioşi la Sfânta Liturghie.

Sfânta Cruce se foloseşte la toate slujbele bisericeşti (ex.: sfinţirea apei, botez, cununie, ş.a.). Ea simbolizează pe de o parte renunţarea şi lepădarea de sine a creştinului, cum a spus Mântuitorul: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24); pe de altă parte, ea este şi stindardul de luptă cu care câştigăm biruinţa împotriva duhului rău, precum cântă Biserica: "Doamne, armă asupra diavolului, crucea Ta o ai dat nouă; că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei..."

Sfântul Chivot

Sfântul Chivot este unul dintre cele mai preţioase obiecte de pe Sfânta Masă. Se mai numeşte şi artoforiu. Are forma unei bisericuţe şi stă totdeauna pe Sfânta Masă, păstrându-se în ea Sfânta Împărtăşanie pentru bolnavi, precum şi Sfântul Agneţ pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, de la sfinţirea până la folosirea lui. Este aşezat în partea de răsărit a Sfintei Mese, în dreptul Sfântului Antimis.

Chivotul simbolizează tronul pe care stă Mântuitorul în slava cerească.

Sfeşnicul

Sfeşnicul este un suport care are în partea de sus un orificiu în care se înfig lumânări. Sfeşnicul poate avea unul sau mai multe braţe, fiecare cu simbolul său.Sfeşnicul cu un braţ, numit primikirion semnifică unitatea Sfintei Treimi; sfeşnicul cu două braţe, numit dikirion, simbolizează cele două firi ale Mântuitorului (Dumnezeu şi Om); sfeşnicele cu trei braţe, trikirion, simbolizează cele trei persoane ale Sfintei Treimi; sunt şi sfeşnice cu şapte braţe, care simbolizează cele şapte daruri ale Sfântului Duh: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa (Galateni 5, 22) şi sfeşnice cu douăsprezece braţe, simbolizând pe cei doisprezece Apostoli ai Domnului.

Trusa pentru botez

Alături de chivot se află trusa pentru Botez (mirniţa) - o lădiţă în care se păstrează Sfântul şi Marele Mir pentru Taina Mirungerii, miruitoarele şi foarfecele pentru Botez.

"Crucea Răstignirii"

Tot în Sfântul Altar, în partea de răsărit a Sfintei Mese, se află şi Crucea Răstignirii, o cruce mare, lucrată din lemn, pe care este pictată Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Ea se află pe un postament şi se găseşte lângă Sfânta Masă, alături de candela care trebuie să fie permanent aprinsă. Această Cruce se scoate din Sfântul Altar de către preot numai la Denia din Joia Mare (Utrenia Vinerii Patimilor). Se scoate din Sfântul Altar pe uşa dinspre miazănoapte, fiind purtată pe umeri de preot, închipuind pe Mântuitorul, Care Şi-a dus crucea. Se aşează în mijlocul bisericii, se săvârşeşte slujba Sfintelor Patimi şi rămâne aici până a doua zi la Vecernie, când se scoate Sfântul Epitaf.

Clopoţel

Tot pe Sfânta Masă se mai găseşte şi un clopoţel, care este folosit în unele momente liturgice, cum este la Liturghia Darurilor înainte sfinţite, pentru a atrage atenţia credincioşilor, ca să îngenuncheze şi să fie râvnitori în rugăciune. Mai este folosit şi în alte împrejurări, ca de ex.: după terminarea predicii sau citirea Cazaniei, anunţând pe credincioşi să se apropie "cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă" de Sfântul Altar, spre a se împărtăşi.

Galerie de imagini

Articole înrudite

Surse