Sfânta Liturghie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{Liturghia}} The '''Divine Liturgy''' is the primary worship service of the Church. The most commonly celebrated forms of the Divine Liturgy are ...)
 
(Legături externe)
 
(Nu s-au afișat 40 de versiuni intermediare efectuate de alți 10 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
{{Liturghia}}
 
{{Liturghia}}
The '''Divine Liturgy''' is the primary worship service of the [[Orthodox Church|Church]]. The most commonly celebrated forms of the Divine Liturgy are the [[Liturgy of St. John Chrysostom]], the [[Liturgy of St. Basil]], and the [[Liturgy of the Presanctified Gifts]], but there are others such as the [[Liturgy of St. James]] and the [[Liturgy of St. Mark]]. The Divine Liturgy is a [[eucharist]]ic service. It contains two parts: the ''Liturgy of the [[Catechumen]]s'', sometimes called the ''Liturgy of the Word'', at which the [[Holy Scriptures|Scriptures]] are proclaimed and expounded, and the ''Liturgy of the Faithful'', sometimes called the ''Liturgy of the [[Eucharist]]'', in which the gifts of bread and wine are offered and consecrated. The Church teaches that the gifts truly become the body and blood of [[Jesus Christ]], but it has never dogmatized a particular formula for describing this transformation. The ''Prothesis'' (or ''[[proskomedia]]''), the service of preparing the holy gifts, can be considered a third part which precedes the beginning of the Liturgy proper.
+
'''Sfânta Liturghie''' este slujba principală și centrală a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]]. Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], iar uneori Liturghia Sfântului [[Vasile cel Mare]] și [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]]. Dar există și alte Liturghii, precum [[Liturghia Sfântului Iacov]] sau Liturghia Sfântului [[Apostolul Marcu|Marcu]].  
  
__TOC__
+
Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă [[Euharistie|euharistică]]. Este compusă din trei părți: ''[[Proscomidia]]'' (sau ''Prothesis''), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, ''Liturghia [[catehumen]]ilor'', numită și ''Liturghia Cuvântului'', în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din [[Sfânta Scriptură]], urmată de ''Liturghia credincioșilor'', uneori numită și ''Liturghia euharistică'', pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă ne învață că Darurile sfințite devin cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului [[Iisus Hristos]], dar nu a formulat niciodată o dogmă cu privire la modul în care se petrece această preschimbare.
  
== Preparation ==
+
== Pregătirea Darurilor ==
Before the Divine Liturgy begins, the [[priest]] and a [[deacon]], if one is serving, begin by preparing the gifts of bread and wine for use in the service. This preparation is itself a considerable service. More than simply setting aside the bread and wine, a robust ritual has developed with elaborate symbolism. Though the main outline is similar for most Orthodox churches, there may be some differences based on which [[typicon]] a jurisdiction uses.
 
  
During the prothesis, the priest cuts out a square called the Lamb from the main loaf of bread ([[prosphora]]). This will be consecrated during the Liturgy of the Faithful to become the holy Body of Christ. He also removes small particles and places them on the [[diskos]] (or paten) in commemoration of the [[Theotokos]], various saints, and the living and departed faithful. The remainder of the bread is blessed and distributed to parishioners and visitors after the service; this bread is called ''[[antidoron]]''.
+
Înainte de începutul Dumnezeieștii Liturghii, [[preot]]ul și [[diacon]]ul, dacă există, încep slujba cu pregătirea Darurilor de pâine și vin care vor fi sfințite la Liturghie. Această pregătire constituie ea însăși o parte considerabilă a slujbei. Nu se pun pur și simplu deoparte pâine și vin. Aceasta se face în cadrul unui ritual complex, cu un simbolism elaborat. Deși principalele momente ale ritualului sunt aceleași pentru majoritatea Bisericilor Ortodoxe, pot exista unele diferențe în funcție de [[tipic]]ul folosit în fiecare jurisdicție.
  
During the prothesis, the priest also blesses wine and water, which are poured into the chalice. Warm water will be added to the chalice after the [[epiclesis]].
+
În timpul Proscomidiei, preotul taie din [[prescură|prescura]] principală un fragment de forma unui pătrat, [[Agneț]]ul (''Mielul''). Agnețul este cel care va fi sfințit în timpul Liturghiei credincioșilor, devenind astfel Sfântul Trup al lui Hristos. De asemeni, preotul mai scoate părticele de prescură și le așează pe [[Disc|Sfântul Disc]], pentru pomenirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pentru diferiții sfinți și pentru credincioșii vii și adormiți. Bucățile de prescură care rămân sunt binecuvântate și distribuite enoriașilor și închinătorilor după slujbă; această pâine este cunoscută sub numele de ''[[anafură]]''.
  
Naturally, the gifts are [[incense|censed]] several times during the prothesis. The conclusion of the prothesis leads directly into the beginning of the Divine Liturgy.
+
În timpul Proscomidiei, preotul binecuvintează și vinul și apa, care sunt turnate în [[Potir|Sfântul Potir]]. După rugăciunile [[Epicleză|Epiclezei]], în Potir va fi adăugată apă caldă.
  
== Liturgy of the Catechumens ==
+
Desigur, Darurile sunt [[tămâie|tămâiate]] de mai multe ori în timpul Proscomidiei. Încheierea Proscomidiei duce direct la începutul Dumnezeieștii Liturghii.
=== Rites of Entrance ===
 
After a more or less quiet exchange between the priest and deacon, if one is serving, the Divine Liturgy begins with the memorable exclamation from the priest, "Blessed is the kingdom of the Father and of the Son and of the Holy Spirit, now and ever and unto ages of ages." The assembled faithful respond, "Amen."
 
  
The deacon (or priest, if no deacon is serving) continues with the [[Great Litany]], so called because it is longer than most litanies and its petitions touch on the needs of the world: peace and salvation, the Church, her bishops, her faithful, captives and their health and salvation, deliverance from anger and need. It is concluded, as with most litanies, by calling to the remembrance of the faithful the witness of the [[Theotokos]] and the saints.  In light of that powerful witness, the faithful are charged to commend one's life to Our Lord [[Jesus Christ]].  A closing prayer is exclaimed by the priest.
+
== Liturghia celor chemați ==
 +
{{Slujbe}}
 +
=== Slujba Ieșirii cu Sfânta Evanghelie ===
 +
După un dialog relativ neauzit între preot și diacon (dacă slujește un diacon), Dumnezeiasca Liturghie începe cu proclamarea solemnă de către preot: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Comunitatea credincioșilor răspunde: „Amin”.
  
There follow three [[antiphons]] which vary by day and [[:Category:Jurisdictions|jurisdiction]]. The first two anitphons are followed by a shorter litany and a prayer. The third is followed by the [[Little Entrance]], at which is sung, "Come, let us worship God, our King! Save us, O Son of God, who sing to you! Alleluia." "Son of God" is normally followed by an insertion, such as "risen from the dead" or "wondrous in your saints."
+
Diaconul (sau preotul, dacă nu slujește nici un diacon) continuă cu [[Ectenia Mare]], numită astfel deoarece este mai lungă decât majoritatea [[ectenie|ecteniilor]], iar cererile pe care le cuprindă se referă la nevoile întregii lumi: pentru pace și mântuire, pentru Biserică, pentru [[episcop]]ii ei, pentru credincioși, pentru cei robiți și pentru vindecarea și mântuirea lor, pentru izbăvirea de nevoi și necazuri. Se încheie, ca majoritatea ecteniilor, cu pomenirea de către credincioși a mijlocirii [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și a sfinților. În perspectiva acestei puternice mărturii, credincioșii sunt chemați să își dăruiască viața Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. Preotul rostește o rugăciune de încheiere.  
  
[[Troparion|Troparia]] and [[kontakion|kontakia]] prescribed for the day, season, and temple follow next.
+
Urmează trei [[antifon|antifoane]] care variază de la o zi la alta și în funcție de [[jurisdicție]]. Primele două antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurtă și de o rugăciune. După al treilea, urmează [[Vohodul Mic|Ieșirea cu Sfânta Evanghelie]] („Vohodul mic” sau „Ieșirea mică”), după care se cântă: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos. Miluiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” Cuvintele „Fiul lui Dumnezeu” sunt de regulă urmate de inserții precum „Cel ce ai înviat din morți” sau „Cel ce ești minunat între Sfinți”, în funcție de rânduiala zilei.
  
Having fully entered the church liturgically and gathered together around the Word, the gathered body chants the [[Trisagion|Thrice-Holy Hymn]] to the holy Trinity: "Holy God, holy mighty, holy immortal: have mercy on us."
+
Urmează cântarea [[tropar]]elor și a [[condac]]elor prescrise pentru ziua, perioada liturgică și biserica respectivă.  
  
=== Rites of Proclamation ===
+
După ce au intrat liturgic în biserică și s-au strâns cu toții în jurul Cuvântului, adunarea credincioșilor cântă [[Trisaghion]]ul, imnul închinat Sfintei Treimi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”.
The proclamation of [[Scripture]] is announced with the [[prokeimenon]], a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion. Then, a [[reader]] proclaims the apostolic reading from an [[epistle]] or from the [[Acts of the Apostles]]. This reading is usually chanted, but a spoken reading may be allowed out of economy for local situations. (In some traditions, the reader starts the chant in a very low voice, and steps up to end of the reading with a high voice. This is a reminder of how the Young Church rose up from the catacombs.
 
  
A triple [[alleluia]] is sung, also with verses as at the prokeimenon. This alleluia announces the Gospel reading. Following the alleluia, there is a short exchange between the priest and the people, after which he or a deacon [[chant|chants]] the Gospel.
+
=== Propovăduirea Cuvântului ===
  
Following the Gospel, the priest will often give a [[homily]], a short or medium-length excursus on the Scripture, the season, or the present festival or commemoration, roughly equivalent to the Protestant sermon. The homily may also be given after the communion or even after the dismissal.
+
Citirea din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]] este anunțată de [[prochimen]], un psalm sau refrenul unei cântări dialogale  [a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion]. Apoi, [[citeț]]ul recită în fața adunării fragmente dintr-o [[epistolă]] apostolică sau din [[Faptele Apostolilor]]. Fragmentul este de regulă cântat, dar simpla recitare este permisă, acolo unde condițiile locale nu permit altceva. (În unele tradiții locale, citețul începe să cânte foarte încet, continuând apoi din ce în ce mai tare, în amintirea modului în care Biserica timpurie a ieșit încet-încet din catacombe).  
  
The service continues with the [[Litany of Fervent Supplication]], which is marked by an insistent triple repitition of "Lord, have mercy." On certain days this Litany is followed by the Litany for the Departed.
+
Urmează apoi un întreit [[Aleluia]], cântat dialogal, ca la prochimen. Acesta anunță citirea din [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]]. După Aleluia, urmează un scurt dialog între preot și popor, după care acesta sau diaconul intonează [[Pericopă|pericopa]] Evangheliei zilei respective.  
  
The [[Liturgy of the Catechumens]] is concluded by a litany praying for the continued growth of the [[catechumen]]s in faith, leading up to the day of their baptism. Though many churches do not have catechumens in attendance, this litany remains in the liturgy and serves as a constant reminder of the [[Great Commission]], the foundation of the Church as [[mission]] to the world.
+
După citirea fragmentului din Evanghelie, adesea preotul ține o [[predică]] (sau [[omilie]]), mai lungă sau mai scurtă, referitoare la Sfânta Scriptură, la perioada liturgică sau la următoarea sărbătoare sau pomenire. Predica mai poate fi ținută și după momentul împărtășirii sau chiar după încheierea Liturghiei.  
  
== Liturgy of the Faithful ==
+
Slujba continuă cu [[Ectenie|Ectenia cererii stăruitoare]], marcată de întreita rostire „Doamne, miluiește” după fiecare cerere. În unele zile, aceasta este urmată de Ectenia celor adormiți.  
=== The Great Entrance ===
 
As the assembly begins chanting the [[Cherubic Hymn]], the celebrants go to the ''prothesis'' or table of preparation. The priest presents the [[diskos]] to the deacon and takes the [[chalice]] himself.  The deacon leads the priest through the north door of the icon screen. The clergy bring the gifts in procession to the holy doors, the central doors of the icon screen, while the deacon calls the faithful to attention, asking that the Lord will remember all people in his kingdom. As the holy gifts are carried solemnly through the holy doors, the assembled faithful conclude the Cherubic Hymn. ''(Note: if a deacon is not present, the priest makes this entrance with the diskos and chalice alone.)''
 
  
After the priest blesses the faithful the deacon exclaims, "The doors! The doors!" This famous exclamation once marked the point in the service at which the doors to the temple were locked, only faithful Christians remaining. Over the centuries, visitors have been allowed to stay, though the solemnity of what follows is still recalled with this phrase.
+
Liturghia celor chemați se încheie cu o ectenie pentru creșterea în credință a [[catehumen]]ilor, până în ziua [[botez]]ului lor. Deși în multe biserici nu mai există catehumeni, această ectenie rămâne parte a Liturghiei și slujește ca un mod de permanentă reamintire a trimiterii [[Apostoli]]lor la propovăduire, momentul întemeierii Bisericii ca misiune către întreaga lume.
  
Then, the Church professes its common faith by reciting the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]]. The liturgical name for this creed is the ''Symbol of Faith'', indicating its importance to early Christians in determining the Orthodoxy of persons claiming to be of the [[Orthodox Church|Church]].
+
== Liturghia euharistică ==
 +
=== Ieșirea cu Cinstitele Daruri ===
  
=== The Eucharistic Prayer ===
+
Pe când comunitatea cântă [[Heruvicul|cântarea Heruvimilor]], preotul și diaconul se duc la [[proscomidiar]] (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului [[Disc]]ul, apoi ia el însuși Sfântul [[Potir]]. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a [[iconostas]]ului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către [[ușile împărătești]] (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este ''Ieșirea Mare'' (sau ''Vohodul Mare''). ''(Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.)''
Following the Creed, the priest begins the ''[[anaphora]]'', the great eucharistic prayer over the gifts, so called because of the initial phrase: "Let us lift up our hearts." The two principal anaphoras in use in the Orthodox Church are those of St. [[John Chrysostom]] and St. [[Basil the Great]].
 
  
After remembering the history of our fall and redemption and the institution of the eucharistic meal, the priest invokes the Holy Spirit, asking that he be sent down on the gifts. It is sometimes noted that this invocation, the ''[[epiclesis]]'', is the moment of transformation of the gifts of bread and wine into the body and blood of Christ, but there is not total agreement among Orthodox scholars whether the transformation can actually be pinpointed to a single moment in the service. It is certainly true that the prayers of the service treat the gifts as consecrated and transformed after this point.
+
După ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: „Ușile! Ușile!” Această cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, pe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, dar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază.
  
Having invoked the Holy Spirit and consecrated the gifts, the priest commemorates the saints, beginning with the [[Theotokos]]. At this point, the assembled faithful chant the ancient hymn in honor of the Virgin, "It is truly meet to bless you, O [[Theotokos]], ever blessed and most pure, and the Mother of our God. More honorable than the [[cherubim]], beyond compare more glorious than the [[seraphim]], without corruption you gave birth to God, the Word. True [[Theotokos]], we magnify you."
+
Apoi, Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea [[Crezul|Crezului Niceo-Constantinopolitan]]. Denumirea liturgică a Crezului este: ''Simbolul credinței'', arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]].
  
The priest prays the the bishop, in whose name he is celebrating the Liturgy, will be kept in the Orthodox Faith and preserved in health and years.
+
=== Rugăciunea euharistică ===
  
=== The Communion and Dismissal ===
+
După Crez, preotul începe ''[[Anaforaua]]'', marea rugăciune euharistică, asupra Darurilor, rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: „Sus să avem inimile”. Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt cea a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] și cea a Sfântului [[Vasile cel Mare]].  
After consecrating the gifts, commemorating the saints and praying for the local bishop, the priest lifts up the consecrated gifts, exclaiming, "The holy things are for the holy!" To which the faithful respond, "One is holy, one is Lord, Jesus Christ, to the glory of God the Father, amen." This phrase unfortunately loses something in English, since we have two words for ''holy'' and ''saint''. In most other languages, this dialogue has a connotation of, "The holy things are for the saints! / Only one is a saint! Only one is Lord: Jesus Christ...." This is a rather prominent reminder that our holiness finds its source in God alone, and particularly in our participation in this communion.
 
  
The faithful communicate in Orthodox tradition by receiving in both kinds (bread intincted in the wine) from a spoon, a tradition which dates to the fourth century. Having received the body and blood of the Savior, they take a small piece of bread, ''[[antidoron]]'', which is a part of the same loaf from which the Lamb was taken. ''Antidoron'' is not consecrated to be the Eucharist, but it is blessed and so it is treated with reverence. In Russian tradition, a small cup of wine is also offered.
+
După ce se face pomenirea istoriei căderii și izbăvirii noastre și a instituirii Cinei euharistice, preotul Îl invocă pe [[Duhul Sfânt]], cerându-I să se pogoare și să sfințească Darurile. În general, se consideră că această rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, numită ''[[epicleza]]'', este momentul în care Darurile de pâine și vin se preschimbă în Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar nu toți teologii ortodocși cred că ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei în care are loc preschimbarea Darurilor. Este însă limpede că în rugăciunile de după acest moment Darurile sunt considerate sfințite.
 +
 +
După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, preotul face pomenirea Sfinților, începând cu [[Maica Domnului]]. Credincioșii cântă acum împreună [[Axion]]ul, vechea cântare în cinstea acesteia: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim [pe tine], Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât [[Heruvim]]ii și mai mărită fără de asemănare decât [[Serafim]]ii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!”
  
After a [[dismissal]] common to the services of the Church, the faithful come forward to venerate the [[Blessing cross|cross]] and leave the church. Renewed by the eucharistic meal, they are sent forth as witnesses to Christ in the world.
+
Apoi preotul face pomenirea [[episcop]]ului în numele căruia slujește Liturghia, rugându-se ca Domnul să-l păzească pe acesta în dreapta credință, sănătos și îndelungat în zile.
 +
 
 +
=== Împărtășirea și încheierea ===
 +
 
 +
După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.
 +
 
 +
În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o [[linguriță]], tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, ''[[anafura]]'', care este o parte din [[prescura]] din care a fost scos și [[Agneț]]ul. ''Anafura'' (numită în limba greacă ''antidoron'') nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin.
 +
 
 +
După [[otpustul|rugăciunea de încheiere]] comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la [[Cruce| Sfânta Cruce]], apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume.
 +
 
 +
== Resurse bibliografice ==
 +
'''În limba română:'''
 +
 
 +
* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri4.htm Părintele Cleopa despre rugăciune și Sfânta Liturghie]
 +
* [http://biserica.org/Publicatii/1996/NoI/04_index.html Părintele Teofil Părăian despre Sfânta Liturghie]], din cartea ''Gânduri bune pentru gânduri bune'', alte capitole în continuare pe același site.
 +
* [http://www.ortho-logia.com/Romanian/Articole/tainatainelor.htm Pr. Florin Botezan, ''Sfânta Liturghie - Taina Tainelor'', pe ortho-logia.com], cu o interpretare mai extinsă a momentelor Sfintei Liturghii [http://www.dervent.ro/s/l/index-D-01.html aici].
 +
* [http://www.ortodoxmedia.com/recording.php?r_id=86 PS Nicodim al Severinului și Strehaiei despre participarea la Sfânta Liturghie (audio)]
 +
 
 +
'''În limba engleză:'''
  
== Bibliographical Resources ==
 
 
*Bradshaw, Paul, ed. ''Essays on Early Eastern Eucharistic Prayers'' (Collegeville, MN: Liturgical Press, 1997) ISBN 081466153X  
 
*Bradshaw, Paul, ed. ''Essays on Early Eastern Eucharistic Prayers'' (Collegeville, MN: Liturgical Press, 1997) ISBN 081466153X  
 
:Essays on eucharistic prayers (''[[anaphora]]s'') from various periods and locales.
 
:Essays on eucharistic prayers (''[[anaphora]]s'') from various periods and locales.
Linia 75: Linia 89:
 
:*Volume V: ''The Precommunion Rites''
 
:*Volume V: ''The Precommunion Rites''
  
== External links ==
+
== Legături externe ==
 +
 
 +
În limba română:
 +
 
 +
* [http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Liturghier/index.html Textul Sfintei Liturghii], pe siteul Biserica.org;
 +
* [http://www.dervent.ro/liturghia.php Textul Sfintei Liturghii], pe site-ul Mănăstirii Dervent;
 +
* [http://biserica.org/ViataCrestina/Liturghie/Muzicescu/index.html Cântările Sfintei Liturghii (audio)];
 +
* [http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/369/Sfanta-Liturghie Sfânta Liturghie (audio) - Corul Makarios]
 +
* [http://www.ortodoxmedia.com/dn/0105-sfanta-liturghie-fragment.mp3 Sfânta Liturghie (audio), (fragmente) - Pr. Gheorghe]
 +
 
 +
În limba engleză:
 +
 
 
*[http://www.stanthonysmonastery.org/music/Index.html The Divine Liturgies Music Project] Thousands of pages of Byzantine music in English and Greek in Western and Byzantine notation
 
*[http://www.stanthonysmonastery.org/music/Index.html The Divine Liturgies Music Project] Thousands of pages of Byzantine music in English and Greek in Western and Byzantine notation
 
*[http://www.saintsconstantineandelena.org/Liturgy/liturgy1.htm Orthodox Tradition and the Liturgy] An introduction to Orthodox liturgical practice with lots of photos
 
*[http://www.saintsconstantineandelena.org/Liturgy/liturgy1.htm Orthodox Tradition and the Liturgy] An introduction to Orthodox liturgical practice with lots of photos
*[http://www.sspeterpaul.org/priest.html Priest's Service Book] with links to the [[Prothesis]] ([[Proskomedia]]), the [[Divine Liturgy of St. John Chrysostom]], the [[Prayers of Thanksgiving]], and the [[Divine Liturgy of St. Basil the Great]].  Translation by His Eminence, [[Dmitri (Royster) of Dallas|Dmitri (Royster)]], Archbishop of Dallas and the South ([[OCA]]).
+
*[http://www.sspeterpaul.org/priest.html Priest's Service Book] with links to the Prothesis ([[https://en.orthodoxwiki.org/Proskomedia Proskomedia]]), the [[https://en.orthodoxwiki.org/Divine_Liturgy Divine Liturgy of St. John Chrysostom]], the Prayers of Thanksgiving, and the Divine Liturgy of St. Basil the Great.  Translation by His Eminence, [[https://en.orthodoxwiki.org/Dmitri_(Royster)_of_Dallas Dmitri (Royster)]], Archbishop of Dallas and the South ([[OCA]]).
*[http://yourpage.blazenet.net/chrysostom/liturgy.html Divine Liturgy of St. John Chrysostom], according to the use of the [[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America]]
+
*[http://yourpage.blazenet.net/chrysostom/liturgy.html Divine Liturgy of St. John Chrysostom], according to the use of the [[https://en.orthodoxwiki.org/Antiochian_Orthodox_Christian_Archdiocese_of_North_America Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America]]
 
*[http://www.saintjonah.org/services/sluzhebniks.htm Sluzhebniks for the Liturgy]
 
*[http://www.saintjonah.org/services/sluzhebniks.htm Sluzhebniks for the Liturgy]
 
*[http://www.saintjonah.org/services/liturgydoc.htm Text of the Liturgy for the Choir]
 
*[http://www.saintjonah.org/services/liturgydoc.htm Text of the Liturgy for the Choir]
Linia 86: Linia 111:
 
*[http://www.synaxis.info/ SYNAXIS] is dedicated to providing resources for those who are liturgists
 
*[http://www.synaxis.info/ SYNAXIS] is dedicated to providing resources for those who are liturgists
  
 +
[[Categorie:Liturgică]]
 +
[[Categorie:Sfânta Liturghie| ]]
  
 
+
[[el:Θεία Λειτουργία]]
 
+
[[en:Divine Liturgy]]
[[Categorie:Liturgică]]
+
[[fr:Divine Liturgie]]
 +
[[it:Divina Liturgia]]

Versiunea curentă din 21 decembrie 2017 14:42

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar uneori Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Dar există și alte Liturghii, precum Liturghia Sfântului Iacov sau Liturghia Sfântului Marcu.

Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă ne învață că Darurile sfințite devin cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, dar nu a formulat niciodată o dogmă cu privire la modul în care se petrece această preschimbare.

Pregătirea Darurilor

Înainte de începutul Dumnezeieștii Liturghii, preotul și diaconul, dacă există, încep slujba cu pregătirea Darurilor de pâine și vin care vor fi sfințite la Liturghie. Această pregătire constituie ea însăși o parte considerabilă a slujbei. Nu se pun pur și simplu deoparte pâine și vin. Aceasta se face în cadrul unui ritual complex, cu un simbolism elaborat. Deși principalele momente ale ritualului sunt aceleași pentru majoritatea Bisericilor Ortodoxe, pot exista unele diferențe în funcție de tipicul folosit în fiecare jurisdicție.

În timpul Proscomidiei, preotul taie din prescura principală un fragment de forma unui pătrat, Agnețul (Mielul). Agnețul este cel care va fi sfințit în timpul Liturghiei credincioșilor, devenind astfel Sfântul Trup al lui Hristos. De asemeni, preotul mai scoate părticele de prescură și le așează pe Sfântul Disc, pentru pomenirea Maicii Domnului, pentru diferiții sfinți și pentru credincioșii vii și adormiți. Bucățile de prescură care rămân sunt binecuvântate și distribuite enoriașilor și închinătorilor după slujbă; această pâine este cunoscută sub numele de anafură.

În timpul Proscomidiei, preotul binecuvintează și vinul și apa, care sunt turnate în Sfântul Potir. După rugăciunile Epiclezei, în Potir va fi adăugată apă caldă.

Desigur, Darurile sunt tămâiate de mai multe ori în timpul Proscomidiei. Încheierea Proscomidiei duce direct la începutul Dumnezeieștii Liturghii.

Liturghia celor chemați

Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Acatistul | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litia
Slujba Botezului-Creștinării
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Slujba Ieșirii cu Sfânta Evanghelie

După un dialog relativ neauzit între preot și diacon (dacă slujește un diacon), Dumnezeiasca Liturghie începe cu proclamarea solemnă de către preot: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Comunitatea credincioșilor răspunde: „Amin”.

Diaconul (sau preotul, dacă nu slujește nici un diacon) continuă cu Ectenia Mare, numită astfel deoarece este mai lungă decât majoritatea ecteniilor, iar cererile pe care le cuprindă se referă la nevoile întregii lumi: pentru pace și mântuire, pentru Biserică, pentru episcopii ei, pentru credincioși, pentru cei robiți și pentru vindecarea și mântuirea lor, pentru izbăvirea de nevoi și necazuri. Se încheie, ca majoritatea ecteniilor, cu pomenirea de către credincioși a mijlocirii Maicii Domnului și a sfinților. În perspectiva acestei puternice mărturii, credincioșii sunt chemați să își dăruiască viața Domnului nostru Iisus Hristos. Preotul rostește o rugăciune de încheiere.

Urmează trei antifoane care variază de la o zi la alta și în funcție de jurisdicție. Primele două antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurtă și de o rugăciune. După al treilea, urmează Ieșirea cu Sfânta Evanghelie („Vohodul mic” sau „Ieșirea mică”), după care se cântă: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos. Miluiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” Cuvintele „Fiul lui Dumnezeu” sunt de regulă urmate de inserții precum „Cel ce ai înviat din morți” sau „Cel ce ești minunat între Sfinți”, în funcție de rânduiala zilei.

Urmează cântarea troparelor și a condacelor prescrise pentru ziua, perioada liturgică și biserica respectivă.

După ce au intrat liturgic în biserică și s-au strâns cu toții în jurul Cuvântului, adunarea credincioșilor cântă Trisaghionul, imnul închinat Sfintei Treimi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”.

Propovăduirea Cuvântului

Citirea din Scriptură este anunțată de prochimen, un psalm sau refrenul unei cântări dialogale [a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion]. Apoi, citețul recită în fața adunării fragmente dintr-o epistolă apostolică sau din Faptele Apostolilor. Fragmentul este de regulă cântat, dar simpla recitare este permisă, acolo unde condițiile locale nu permit altceva. (În unele tradiții locale, citețul începe să cânte foarte încet, continuând apoi din ce în ce mai tare, în amintirea modului în care Biserica timpurie a ieșit încet-încet din catacombe).

Urmează apoi un întreit Aleluia, cântat dialogal, ca la prochimen. Acesta anunță citirea din Sfânta Evanghelie. După Aleluia, urmează un scurt dialog între preot și popor, după care acesta sau diaconul intonează pericopa Evangheliei zilei respective.

După citirea fragmentului din Evanghelie, adesea preotul ține o predică (sau omilie), mai lungă sau mai scurtă, referitoare la Sfânta Scriptură, la perioada liturgică sau la următoarea sărbătoare sau pomenire. Predica mai poate fi ținută și după momentul împărtășirii sau chiar după încheierea Liturghiei.

Slujba continuă cu Ectenia cererii stăruitoare, marcată de întreita rostire „Doamne, miluiește” după fiecare cerere. În unele zile, aceasta este urmată de Ectenia celor adormiți.

Liturghia celor chemați se încheie cu o ectenie pentru creșterea în credință a catehumenilor, până în ziua botezului lor. Deși în multe biserici nu mai există catehumeni, această ectenie rămâne parte a Liturghiei și slujește ca un mod de permanentă reamintire a trimiterii Apostolilor la propovăduire, momentul întemeierii Bisericii ca misiune către întreaga lume.

Liturghia euharistică

Ieșirea cu Cinstitele Daruri

Pe când comunitatea cântă cântarea Heruvimilor, preotul și diaconul se duc la proscomidiar (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului Discul, apoi ia el însuși Sfântul Potir. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a iconostasului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către ușile împărătești (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este Ieșirea Mare (sau Vohodul Mare). (Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.)

După ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: „Ușile! Ușile!” Această cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, pe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, dar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază.

Apoi, Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea Crezului Niceo-Constantinopolitan. Denumirea liturgică a Crezului este: Simbolul credinței, arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin Bisericii.

Rugăciunea euharistică

După Crez, preotul începe Anaforaua, marea rugăciune euharistică, asupra Darurilor, rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: „Sus să avem inimile”. Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt cea a Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a Sfântului Vasile cel Mare.

După ce se face pomenirea istoriei căderii și izbăvirii noastre și a instituirii Cinei euharistice, preotul Îl invocă pe Duhul Sfânt, cerându-I să se pogoare și să sfințească Darurile. În general, se consideră că această rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, numită epicleza, este momentul în care Darurile de pâine și vin se preschimbă în Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar nu toți teologii ortodocși cred că ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei în care are loc preschimbarea Darurilor. Este însă limpede că în rugăciunile de după acest moment Darurile sunt considerate sfințite.

După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, preotul face pomenirea Sfinților, începând cu Maica Domnului. Credincioșii cântă acum împreună Axionul, vechea cântare în cinstea acesteia: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim [pe tine], Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!”

Apoi preotul face pomenirea episcopului în numele căruia slujește Liturghia, rugându-se ca Domnul să-l păzească pe acesta în dreapta credință, sănătos și îndelungat în zile.

Împărtășirea și încheierea

După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.

În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o linguriță, tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, anafura, care este o parte din prescura din care a fost scos și Agnețul. Anafura (numită în limba greacă antidoron) nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin.

După rugăciunea de încheiere comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la Sfânta Cruce, apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume.

Resurse bibliografice

În limba română:

În limba engleză:

  • Bradshaw, Paul, ed. Essays on Early Eastern Eucharistic Prayers (Collegeville, MN: Liturgical Press, 1997) ISBN 081466153X
Essays on eucharistic prayers (anaphoras) from various periods and locales.
  • Cuming, Geoffrey J. and R. C. D. Jasper. Prayers of the Eucharist: Early and Reformed (Collegeville, MN: Liturgical Press, 1987) ISBN 0814660851
Includes the texts of eucharistic prayers no longer extant as well as early redactions of the anaphoras of St. James, St. Basil the Great, and St. John Chrysostom.
A classic reflection on the meaning of the Divine Liturgy from one of the pioneers of liturgical theology.
  • Taft, Robert, SJ. Divine Liturgies — Human Problems in Byzantium, Armenia, Syria and Palestine (Burlington, VT: Ashgate, 2001) ISBN 0860788679
  • Taft, Robert, SJ. A History of the Liturgy of St. John Chysostom (Rome: Pontifical Oriental Institute)
This is a multi-volume work in progress. Currently, no ISBN are available. See the SVS Press website.
  • Volume II: The Great Entrance
  • Volume IV: The Diptychs
  • Volume V: The Precommunion Rites

Legături externe

În limba română:

În limba engleză: