== Liturghia euharistică ==
=== Ieșirea Ieşirea cu Cinstitele Daruri ===Pe când comunitatea cântă [[Heruvicul|cântarea Heruvimilor]], preotul și diaconul se duc la [[proscomidiar]] (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului [[Disc]]ul, apoi ia el însuși Sfântul [[Potir]]. As the assembly begins chanting the Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a [[Cherubic Hymniconostas]], the celebrants go to the ''prothesis'' or table of preparationului. The priest presents the Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către [[diskosuşile împărăteşti]] to the deacon and takes the [[chalice]] himself. The deacon leads the priest through the north door of the icon screen. The clergy bring the gifts in procession to the holy doors(ușile centrale ale iconostasului), the central doors of the icon screenîn timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, while the deacon calls the faithful to attention, asking that the Lord will remember all people in his kingdomcerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. As the holy gifts are carried solemnly through the holy doorsÎn timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, the assembled faithful conclude the Cherubic Hymncomunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. ''(NoteNotă: if a deacon is not presentdacă nu este prezent un diacon, the priest makes this entrance with the diskos and chalice alonepreotul poartă el singur Discul și Potirul.)''
After the priest blesses the faithful the deacon exclaimsDupă ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: "The doorsUșile! The doorsUșile!" This famous exclamation once marked the point in the service at which the doors to the temple were lockedAceastă cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, only faithful Christians remainingpe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. Over the centuriesDe-a lungul secolelor, visitors have been allowed to stayvizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, though the solemnity of what follows is still recalled with this phrasedar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază.
ThenApoi, the Church professes its common faith by reciting the Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea [[NiceneCrezul|Crezului Niceo-Constantinopolitan Creed|Creed]]. The liturgical name for this creed is the Denumirea liturgică a Crezului este: ''Symbol of FaithSimbolul credinței'', indicating its importance to early Christians in determining the Orthodoxy of persons claiming to be of the arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin [[Orthodox ChurchBiserica Ortodoxă|ChurchBisericii]].
=== The Eucharistic Prayer Rugăciunea euharistică ===Following the Creed, the priest begins the ''[[anaphora]]'', the great eucharistic prayer over the gifts, so called because of the initial phrase: "Let us lift up our hearts." The two principal anaphoras in use in the Orthodox Church are those of St. [[John Chrysostom]] and St. [[Basil the Great]].
After remembering the history of our fall and redemption and the institution of the eucharistic mealDupă Crez, the priest invokes the Holy Spirit, asking that he be sent down on the gifts. It is sometimes noted that this invocation, the preotul începe ''[[epiclesisAnafora]]ua'', is the moment of transformation of the gifts of bread and wine into the body and blood of Christmarea rugăciune euharistică, asupra Darurilor, but there is not total agreement among Orthodox scholars whether the transformation can actually be pinpointed to rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: "Sus să avem inimile". Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt cea a single moment in the service. It is certainly true that the prayers of the service treat the gifts as consecrated and transformed after this pointSfântului [[Ioan Gură de Aur]] și cea a Sfântului [[Vasile cel Mare]].
Having invoked the Holy Spirit and consecrated the giftsDupă ce se face pomenirea istoriei căderii și izbăvirii noastre și a instituirii Cinei euharistice, the priest commemorates the saints, beginning with the preotul Îl invocă pe [[TheotokosDuhul Sfânt]], cerându-I să se pogoare și să sfințească Darurile. At this point, the assembled faithful chant the ancient hymn in honor of the VirginÎn general, "It is truly meet to bless youse consideră că această rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, O numită ''[[Theotokosepicleza]]'', este momentul în care Darurile de pâine și vin se preschimbă în Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar nu toți teologii ortodocși cred că ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei în care are loc preschimbarea Darurilor. Este însă limpede că în rugăciunile de după acest moment Darurile sunt considerate sfințite. După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, ever blessed and most purepreotul face pomenirea Sfinților, and the Mother of our Godîncepând cu [[Maica Domnului]]. More honorable than the Credincioșii cântă acum împreună [[cherubimAxionul]], beyond compare more glorious than the vechea cântare în cinstea acesteia: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim [[seraphim]pe tine], without corruption you gave birth to GodNăscătoare de Dumnezeu, the Wordcea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. True Ceea ce ești mai cinstită decât [[TheotokosHeruvimi]]i și mai mărită fără de asemănare decât [[Serafimi]]i, we magnify you.care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!"
The priest prays the the bishopApoi preotul face pomenirea [[episcop]]ului în numele căruia slujește Liturghia, in whose name he is celebrating the Liturgyrugându-se ca Domnul să-l păzească pe acesta în dreapta credință, will be kept in the Orthodox Faith and preserved in health and yearssănătos și îndelungat în zile.
=== The Communion and Dismissal Împărtășirea și încheierea ===After consecrating the giftsDupă sfințirea Darurilor, commemorating the saints and praying for the local bishoppomenirea Sfinților și a episcopului locului, the priest lifts up the consecrated gifts, exclaimingpreotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: "The holy things are for the holySfintele [sunt ale] Sfinților!" To which the faithful respond, Rostire la care credincioșii răspund: "One is holyUnul [este] Sfânt, one is LordUnul [este] Domn, Jesus ChristIisus Hristos, to the glory of God the Fatherîntru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amenamin." This phrase unfortunately loses something in EnglishAcest dialog este foarte sugestiv, since we have two words for ''holy'' and ''saint''. In most other languages, this dialogue has a connotation of, "The holy things are for the saints! / Only one is a saint! Only one is Lord: Jesus Christ...." This is a rather prominent reminder that our holiness finds its source in God aloneamintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, and particularly in our participation in this communionmai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.
The faithful communicate in Orthodox tradition by receiving in both kinds (bread intincted in the wine) from a spoon, a tradition which dates to the fourth century. Having received the body and blood of the Savior, they take a small piece of bread, ''[[antidoron]]'', which is a part of the same loaf from which the Lamb was taken. ''Antidoron'' is not consecrated to be the Eucharist, but it is blessed and so it is treated with reverence. In Russian tradition, a small cup of wine is also offered.
