1.062 de modificări
Modificări
m
→Împărtășirea și încheierea: Actualizare link
După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.
În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o [[Linguriţa|linguriță]], tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, ''[[anafura]]'', care este o parte din [[prescura]] din care a fost scos și [[Agneț]]ul. ''Anafura'' (numită în limba greacă ''antidoron'') nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin.
După [[otpustul|rugăciunea de încheiere]] comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la [[Cruce| Sfânta Cruce]], apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume.
