5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
Înainte de începutul Dumnezeieștii Liturghii, [[preot]]ul și [[diacon]]ul, dacă există, încep slujba cu pregătirea Darurilor de pâine și vin care vor fi sfințite la Liturghie. Această pregătire constituie ea însăși o parte considerabilă a slujbei. Nu se pun pur și simplu deoparte pâine și vin. Aceasta se face în cadrul unui ritual complex, cu un simbolism elaborat. Deși principalele momente ale ritualului sunt aceleași pentru majoritatea Bisericilor Ortodoxe, pot exista unele diferențe în funcție de [[tipic]]ul folosit în fiecare jurisdicție.
În timpul Proscomidiei, preotul taie din [[prescură|prescura]] principală un fragment de forma unui pătrat, [[Agneț]]ul (''Mielul''). Agnețul este cel care va fi sfințit în timpul Liturghiei credincioșilor, devenind astfel Sfântul Trup al lui Hristos. De asemeni, preotul mai scoate părticele de prescură și le așează pe [[Disc|Sfântul Disc]], pentru pomenirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pentru diferiții sfinți și pentru credincioșii vii și adormiți. Bucățile de prescură care rămân sunt binecuvântate și distribuite enoriașilor și închinătorilor după slujbă; această pâîine pâine este cunoscută sub numele de ''[[anafură]]''.
În timpul Proscomidiei, preotul binecuvintează și vinul și apa, care sunt turnate în [[Potir|Sfântul Potir]]. După rugăciunile [[Epicleză|Epiclezei]], în Potir va fi adăugată apă caldă.
După un dialog relativ neauzit între preot și diacon (dacă slujește un diacon), Dumnezeiasca Liturghie începe cu proclamarea solemnă de către preot: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Comunitatea credincioșilor răspunde: „Amin”.
Diaconul (sau preotul, dacă nu slujește nici un diacon) continuă cu [[Ectenia Mare]], numită astfel deoarece este mai lungă decât majoritatea [[ectenie|ecteniilor]], iar cererile pe care le cuprindă se referă la nevoile întregii lumi: pentru pace și mântuire, pentru Biserică, pentru [[episcop]]ii ei, pentru credincioși, pentru cei robiți și pentru vindecarea și mântuirea lor, pentru izbăvirea de nevoi și necazuri. Se încheie, ca majoritata majoritatea ecteniilor, cu pomenirea de către credincioși a mijlocirii [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și a sfinților. În perspectiva acestei puternice mărturii, credincioșii sunt chemați să își dăruiască viața Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. Preotul rostește o rugăciune de încheiere.
Urmează trei [[antifon|antifoane]] care variază de la o zi la alta și în funcție de [[jurisdicție]]. Primele două antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurtă și de o rugăciune. După al treilea, urmează [[Vohodul Mic|Ieșirea cu Sfânta Evanghelie]] („Vohodul mic” sau „Ieșirea mică”), după care se cântă: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos. Miluiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” Cuvintele „Fiul lui Dumnezeu” sunt de regulă urmate de inserții precum „Cel ce ai înviat din morți” sau „Cel ce ești minunat între Sfinți”, în funcție de rânduiala zilei.
După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri.
În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o [[Linguriţa|linguriță]], tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, ''[[anafura]]'', care este o parte din [[prescura]] din care a fost scos și [[Agneț]]ul. ''Anafura'' (numită în limba greacă ''antidoron'') nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. Înt radiția În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin.
După [[otpustul|rugăciunea de încheiere]] comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la [[Cruce| Sfânta Cruce]], apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume.
